Potrivit Ministerului Educatiei, doar jumatate din tinerii profesori care au fost trimisi la lucru, au ajuns in sate. Intre timp, o buna parte din dascalii moldoveni muncesc in strainatate si nu se gandesc inca sa se intoarca. Este si povestea Liliei Tudor, o profesoara care a ajuns din scoala de la Putintei, la un atelier de croitorie din Padova.
"Tara mea Moldova - mama, Unde-ti este carturarul? A plecat pe alt meleag, sa munceasca...". Lilia Tudor a scris aceasta poezie inca acum 10 ani cand a ajuns in Italia. Acasa, in satul Putintei, Orhei era directorul scolii si profesoara de limba romana. Avea un salariu din care abia isi putea hrani copiii. Intr-o buna zi si-a luat inima-n dinti si a plecat in Italia.
Nu i-a fost deloc usor la inceput. Treptat si-a adus in Padova toata familia, si s-a stabilit deja acolo cu traiul. Iar dupa ce a pus ceva bani deoparte a reusit sa deschida pentru fiica ei un atelier de croitorie, unde lucreaza si ea.
Toate merg bine, dar dorul de casa si de scoala in care a activat mai bine de 20 de ani nu-i da pace.
Dar dorul se sterge cand afla ca in Moldova profesorii primesc lunar intre o mie si doua mii de lei. Asa ca profesoara de la Putintei, la fel ca alte sute de profesori din Moldova, nu se mai intoarce la scoala sa decat... cu gandul.
Ministerul Educatiei sustine ca nu are o statistica despre cati profesori moldoveni sunt plecati peste hotare. Cert este ca multi dascali ingrijesc batrani sau fac curat prin casele strainilor, la fel ca profesoara de muzica de la Telenesti pe care am intalnit-o cantand nu in fata copiilor, ci intr-un parc din Italia.