Sunt singuri si asteapta sa vina cineva sa-i vada si sa le repare acoperisul. Batranii de la azilul din Rezina se plang ca le ploua in camere din cauza ca acoperisul este stricat de 6 ani, de cand a fost deschis. Directoarea institutiei vorbeste cu greu despre asta si le-a promis batranilor ca pana la inceputul iernii acesta va fi reparat. Consiliul raional insa, le-a spulberat speranta. Poate anul viitor vor fi gasiti banii necesari pentru reparatia acoperisului.
Nea Leonid are 88 de ani, a trecut prin doua razboaie si este cel mai batran la azilul din Rezina. Este orb de aproape doua decenii, iar dupa moartea sotiei a ramas singur pe lume, chiar daca are in viata doi fii. Un baiat e la Moscova, iar celalalt fiu e in sat, insa ii facea necazuri mosului.
Nea Leonid spune ca acesta ii lua pensia de 1500 de lei si o dadea pe alcool. Batranul statea zile intregi incuiat in casa, fara mancare si fara caldura.
La azil timpul trece aproape neobservat - mosul este o carte vie cu bancuri. Isi amuza colegii stiind ca si acestia au venit aici nu de zile bune.
Nimeni nu vine sa-i vada cand rad, dar nici atunci cand plang de neputinta lor de a opri ploaia care le inunda camerele. Totusi, vorbesc despre asta in soapta,de frica sa nu fie intorsi la casele lor, de unde au evadat pentru ca erau tratati ca o povara.
Directoarea azilului sustine ca pana la inceputul iernii acoperisul va fi reparat.
Totusi, consiliul raional afirma ca pentru reparatie este nevoie de cel putin 400 de mii de lei, bani pe care acesta nu-i are.
Azilul a fost deschis in urma cu sase ani si de atunci tot ploua inauntru. Anterior, aici era o gradinita, care fusese tranformata intr-o unitate de carabinieri.
Daca acoperisul nu ar curge, la adapost ar mai putea sta 35 de batrani. Acum aici sunt numai 25 de oameni, adica nici jumatate din capacitate.
Cei mai multi batrani de la azil au copii si rude, dar nimeni nu vine sa-i vada. Chiar si asa, nu obosesc sa stea zile intregi la usa de la intrare asteptand ca cineva sa le paseasca pragul.