Trei copii din Balauresti, raionul Nisporeni au ramas pe drumuri dupa ce casa in care locuiau a ars in urma unui incendiu izbucnit de la un scurtcircuit. Acestia erau crescuti de bunici, iar in tragicul incident bunicul a murit. Acum, copii se adapostesc in casa unei matuse in cativa metri patrati.
“Cel mai greu a fost sa vad casa in flacari si cum ardea el. Nu cred ca a vazut un copil cate am vazut eu.”
Acestea sunt lacrimile de disperare ale unor copii ramasi fara locul pe care l-au numit aproape 17 ani – acasa. Locuinta le-a ars ca o torta la inceputul lunii martie.
Loreta LISNIC, REPORTER PRO TV: “Candva aici era usa casei in care bunica isi intampina nepoatele cand veneau de la scoala. Acum este doar o gaura care aminteste de ziua tragediei. Focul a fost atat de puternic incat a ars lutul pana la temelie, iar in loc de tavan, acum a ramas cerul liber.”
“Aici era un fel de bucatarie. Aici statea patul lui bunelul, iar aici a bunicai. L-au scos pe bunelul arzand, l-au stropit cu apa si nu-l puteau stinge.”
“Firele electrice pocneau, casa ardea, totul cadea. Obiecte si amintiri nu au ramas nimic, poze au ars, imbracamintea la fel.”
Pentru ca Ionela este pasionata de citit, avea o mini biblioteca. Scrum a fost facuta si ea. A ramas neatinsa doar masa la care cele doua surori isi faceau temele.
“Toata camera era roz. Asta e masuta la care ne faceam temele. Jos am incercat sa astup niste pete si am desenat un copac.”
Soarta nu le dat prea multe, in schimb le-a luat tot. Mama le-a murit in urma cu 12 ani, cand fratele cel mic, Marius, avea doar 3 luni. Tatal a uitat de existenta lor, asa ca Ionela, pe atunci de 5 ani, si Mariana de 2 ani au ramas in grija bunicilor. Fratele si-a gasit loc in casa unei matuse.
“Bunica ne-a invatat tot ce trebuie sa stie o gospodina. Unde mergea ea, acolo ne lua si pe noi.”
Lectiile de viata le-au primit prea devreme. De cativa ani, bunica s-a imbolnavit, iar bunicul a fost tintuit la pat. Imobilitatea i-a adus o moarte chinuitoare in timpul incendiului.
“Trebuia sa fac curat,mancare, foc, uneori il spalam pe nenea singura. Ii ingrijeam cum puteam eu. Asa e soarta.”
Ramasi pe drumuri, matusa Svetlana, in grija careia este Marius, le-a luat si pe cele doua surori sub acoperisul ei. In cele doua camere din casa batraneasca, veche de peste 50 de ani, se adapostesc 6 suflete. In spatele casei insa, au inceput sa contruiasca inca trei camere.
”In coltul cela va fi baia, acolo bucataria, aici va fi camera fetelor si acolo a mea.”
Singura sursa de venit o aduce matusa, putin peste doua mii de lei pe luna. Pentru ca bani nu prea sunt, Marius si unchiul sau, caruia ii mai spune tata, s-au apucat in doi sa puna piatra cu piatra la temelia casei.
"Cine o sa faca casa? -Tata si eu. -Impreuna o sa va construiti visul? -Da.”
“Suntem multi in familie, cheltuielile sunt mari. -Ce va lipseste? -Materiale de constructie ca sa construiasca casa.”
Casa le-a fost facuta scrum, visele insa au ramas neatinse.
“O sa lucrez ca bucatar, o sa fac bani si o sa ma duc la actorie. Din cauza lipsurilor s-a spulberat visul.”
“Sper ca situatia financiara sa se imbunatateasca ca sa-mi pot face studiile mai departe. 04:30 “As dori ca matusa si unchiul sa aiba putere sa ne creasca pe toti patru, nu-mi mai doresc nimic."
Loviti de soarta, copiii spera ca oamenii cu suflet ii vor ajuta si cred in: "Putere si gandul ca va exista o zi mai buna, ca nu va fi asa de greu cum este.”