Astazi se implinesc 75 de ani de la primul val al deportarilor staliniste, care au avut loc in Basarabia si Bucovina de Nord.
Deportarile din Basarabia si Nordul Bucovinei au fost o forma a represiunii politice puse in practica de autoritatile sovietice. Primul val de deportari a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 (ora 2.30) si a cuprins teritoriile anexate de URSS de la Romania în iunie 1940. Urmau sa fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 sa fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate si 14.542 persoane deportate din RSS Moldoveneasca), noteaza Stirilocale.md.
De obicei, o echipa formata din doi-trei militari înarmati si un lucrator al securitatii (NKVD) batea la geamul casei, în plina noapte, luand prin surprindere gospodarii. Într-un sfert de ora sa fiti gata!, acesta era ordinul care li se dadea oamenilor cuprinsi în spaima de cele întîmplate, neîntelegînd unde merg si de ce.
Deseori, printre cei care veneau sa ridice oamenii se gasea si binevoitorul sau binefacatorul care a denuntat familia si, astfel, ajuta NKVD-ul sa depisteze elementele periculoase.
Deportatilor le era permis sa ia cate 10 kg de fiecare persoana, numai ca, de multe ori, tot ce era mai de pret sau mai util în bagajele celor deportati le împarteau între ei cei care i-au ridicat în miez de noapte. Îndata, erau urcati în camioane sau chiar – în unele sate – în carute, fiind dusi pîna la gara de trenuri.In statiile de cale ferata, membrii fiecarei familii erau separati în felul urmator: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în alta parte, iar femeile cu copii mici si batrînii – aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfa, cîte 70-100 persoane, fara apa si hrana.
In Basarabia, 90 vagoane au pornit din statia Taraclia, 44 vagoane – din statia Basarabeasca, 44 vagoane – din statia Causeni, 48 vagoane – din statia Tighina, 187 vagoane – din statia Chisinau, 48 vagoane – din statia Ungheni, 83 vagoane – din statia Ocnita, 133 vagoane – din statia Balti, 73 vagoane – din statia Floresti, 40 vagoane – din statia Ribnita, 38 vagoane – din statia Bolgrad, 103 vagoane – din statia Artiz, 340 vagoane – din statia Cernauti.
Drumul spre punctele de destinatie a durat vreo doua-trei saptamîni. Conditiile erau îngrozitoare. In plina vara, ei duceau lipsa de apa potabila, fiecaruia revenindu-i doar cîte 200 grame de apa pe zi, iar de mîncare li se dadea doar peste sarat.
La fiecare oprire a trenului, în cîmp se aruncau cadavre, care, fie ca erau îngropate sumar, fie ca erau lasate ca hrana animalelor. Pe parcursul drumului, deportatilor nu le-a fost acordata nici o asistenta sau consultatie medicala. Astfel, în vagoanele murdare si fara asigurarea celor mai elementare conditii sanitare s-au raspîndit diverse boli infectioase si multi suferinzi au decedat din aceasta cauza.
La unele gari feroviare, catorva persoane li se permitea sa iasa pentru cateva minute afara, la aer curat. Cineva era trimis dupa apa potabila. În cazul tentativelor de evadare, imediat se dadea ordinul de împuscare, astfel ca nu era nicio posibilitate reala de a scapa din acel tren al mortii.
Contingentul deportat era distribuit în felul urmator: capul familiei, arestat, era izolat de sotie si copii si dus în lagarul de munca fortata, în Gulag. Ceilalti membri ai familiei erau trimisi în Siberia sau Kazahstan.
Cei deportati în Siberia sau Kazahstan, de la copil la batrîn, erau repartizati la munca în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri si în cooperative mestesugaresti. Pentru munca depusa nu erau remunerati echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.
Numarul celor deportati în iunie 1941 nu este cunoscut cu exactitate. Unii istorici cred ca este vorba despre cel putin 22 de mii de oameni. Potrivit altor surse, numarul deportatilor din primul val ar fi de peste 30 de mii.
La Chisinau, astazi, va fi organizat un miting de comemorare a victimelor represiunilor politice, iar la monumentul din scuarul Garii Feroviare vor avea loc depuneri de flori.