Intr-un mormant vechi de aproape 5.000 de ani, din Suedia, cercetatorii au descoperit cea mai veche tulpina a temutei bacterii Yersinia pestis, microorganismul responsabil de poate cea mai temuta boala cu care s-a confruntat vreodata omenirea - ciuma.
Informaţiile apar într-un studiu realizat la Universitatea Aix-Marseille din Marsilia, Franta si publicat joi în revista Cell, informeaza joi Live Science, conform Agerpres.
Aceasta descoperire sugereaza faptul ca ciuma ar fi decimat triburile europene la sfârsitul Epocii Pietrei, în ceea ce probabil a fost prima pandemie majora din istoria omenirii. Aceasta descoperire are si potentialul de a rescrie o parte importanta din istoria europeana timpurie.
Descoperirea a fost facuta în timp ce o echipa de cercetatori analiza bazele de date publice privind ADN-ul pentru cazurile de victime ale ciumei din preistorie. Ei s-au concentrat asupra sitului arheologic din Frälsegarden, Suedia. Analize anterioare ale unui mormânt comun sapat în calcar de pe acest sit au indicat faptul ca acolo au fost îngropati 78 de oameni care au murit într-un interval de timp de doua secole.
Faptul ca atât de multi oameni au murit într-un interval relativ scurt, în acest loc din Suedia, sugereaza ca acestia ar fi putut fi victimele unei epidemii, conform coordonatorului acestui studiu, Nicolás Rascovan, biolog la Universitatea Aix-Marseille. Mormântul sapat în calcar a fost datat din Neolitic, perioada în care omenirea a început sa practice agricultura si sa se sedentarizeze.
Earliest plague strain found in Sweden holds clue to stone age migration from east https://t.co/mZM5LlbgJx
— The Guardian (@guardian) 6 decembrie 2018
Cercetatorii au descoperit tulpina necunoscuta a bacteriei care provoaca ciuma în ramasitele unei femei în vârsta de aproximativ 20 de ani. Conform datarii cu carbon aceasta a murit în urma cu aproximativ 4.900 de ani, în Neoliticul Târziu.
Oamenii de stiinta au stabilit vârsta femeii analizându-i oasele bazinului. Tulpina de Yersinia pestis descoperita în osemintele femeii prezinta o mutatie genetica si poate declansa varianta pulmonara a bolii - cea mai mortala forma a ciumei - ceea ce sugereaza ca tânara a murit de ciuma. Cea mai comuna forma a ciumei este cea bubonica, o forma în care bacteria se înmulteste în ganglionii limfatici si provoaca inflamatia acestora, conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS). Daca bacteria ajunge la plamâni, atunci forma de ciuma este cea mai periculoasa.
Prin compararea materialului genetic al bacteriei descoperite în sit cu cel al bacteriei Yersinia pestis cunoscute, cercetatorii au ajuns la concluzia ca aceasta forma veche a bacteriei este înrudita îndeaproape cu cel mai recent stramos al bacteriei actuale ce provoaca ciuma. Oamenii de stiinta au emis ipoteza ca aceasta tulpina bacteriana s-a desprins de alte tulpini de Yersinia pestis în urma cu aproximativ 5.700 de ani.
Noua descoperire contrazice o teorie mai veche privind modul în care se raspândea ciuma. Acum aproximativ 5.000 de ani populatiile din din stepele Euroasiatice au început un proces migrator, înaintând în Europa în mai multe valuri majore, dislocând sau asimilând populatiile de agricultori din Neolitic care populau Batrânul Continent în acea perioada. Studii mai vechi sugerau ca migratorii proveniti din stepe au adus ciuma cu ei, distrugând pur si simplu asezarile umane pe care le-au întâlnit în cale. Tulpina de bacterie identificata în mormântul din Suedia sugereaza însa ca aceasta boala era prezenta în Europa înainte de începerea acestui proces migrator.
Acum, o noua teorie sustine ca ciuma a aparut prima oara în asa-numitele “mega-asezari” umane, ce numarau între 10.000 si 20.000 de locuitori si care au existat pe continentul european acum 5 - 6 milenii. În aceste “mega-asezari”, de pâna la 10 ori mai mari decât asezarile europene anterioare lor, “oamenii traiau laolalta cu animalele domestice si pastrau hrana la un loc, totul în contextul inexistentei masurilor de igiena. Este un exemplu de manual de situatie care poate duce la aparitia unor noi germeni patogeni periculosi”, a comentat Simon Rasmussen, biolog de la Universitatea din Copenhaga si participant la studiu.
Daca ciuma a aparut în aceste “mega-asezari”, dupa declansarea epidemiei, asezarile ar fi fost abandonate si/sau distruse. Acest lucru este confirmat de descoperirile arheologice din asezari vechi de peste 5.500 de ani. Apoi ciuma s-a transmis pe caile de negot deschise de folosirea carelor cu tractiune animala, ajungând în toate colturile Europei, inclusiv la Frälsegarden, în Suedia, locul unde a murit aceasta femeie. ADN-ul femeii indica faptul ca aceasta nu facea parte din populatiile care au migrat din stepa, ceea ce sprijina ipoteza ca ciuma bântuia deja prin Europa înainte de aparitia valurilor migratoare.
Un alt co-autor al studiului, Karl-Göran Sjögren, arheolog de la Universitatea din Göteborg, a declarat pentru Live Science ca prezenta ciumei ”într-o zona relativ marginasa a lumii Neolitice sugereaza existenta unei retele extinse de drumuri pe care se practica comertul, retea ce a permis extinderea epidemiei”.
“Inventiile revolutionare din acea perioada, cum ar fi organizarea în asezari mai mari, carul cu tractiune animala, metalurgia, retelele de negot pe distante medii si lungi si asa mai departe au deschis calea pentru proliferarea bolilor infectioase si implicit au dus la prima pandemie masiva din istoria omenirii”, a subliniat Nicolás Rascovan.