Mihaela Radulescu gateste a la francaise. De unde isi face cumparaturile in Monaco

Sudul Frantei este renunit pentru pietele pline de culoare, organizate saptamanal in centrul satelor si oraselor, dar si de produsele artizanale, facute de localnici. Mihaela Radulescu frecventeaza si ea aceste locuri: “Am o piata care-mi place in Fontvieille, unde merg sa cumpar legume si fructe bio, iar pentru restul de achizitii merg la Carrefour sau la Spar. In weekend ies din Monaco si am cateva sate in care gasesc diverse produse de la taranii francezi, inclusiv ulei de masline facut in casa sau dulceata de lavanda.”

Din cand in cand, vedeta recunoaste ca lasa branzeturile frantuzesti si specialitatile mediteraneene pentru mancarurile romanesti: “Se mai intampla, rar, ce-i drept, sa mi se faca pofta de o ciorba de fasole cu afumatura sau de niste chiftele facute cu simtul de raspundere moldovenesc:))”

Tocmai de aceea, Mihaela incearca sa combine bucatariile in cel mai inedit mod. De la muraturile de Monaco la bulzul cu trufe si branza Rochefort, vedeta  nu duce lipsa de imaginatie in bucatarie.
“Muraturi de Monaco - am impacat in acelasi borcan, patlagelele cu mango, usturoiul cu prunele, pepenele rosu cu gutuia. Mango murat a fost descoperirea secolului - imaginati-va gustul dulce si atat de parfumat al acestui fruct exotic, batjocorit cu taria usturoiului sau cu aroganta ardeiului iute. Uluitoare combinatie!”

Vedeta a mai facut combinatii interesante, printre care si deja celebrul "bulz monegasc": “Acolo am infratit cele doua popoare si mamaliga a acceptat sa fie inundata de branzeturi cu mucegai si de trufe, incinse la cuptor exact cat sa se lege o trainica prietenie intre ele”, ne-a povestit Mihaela.

Incearca si tu reteta de “bulz monegasc”a Mihaelei Radulescu:
"Am facut o mamaliga ca la Moldova, solida si aurie, fiarta indelung, cu nitica sare si un strop de ulei de masline. Cand a fost gata, am rasturnat-o pe un fund de lemn si am taiat-o in felii subtiri. Intr-o tava ca acelea in care facem chec, am inceput lucrarea : am uns-o cu putin unt si pesmet si am asezat primul strat de mamaliga. Peste el am asezat minutios felii subtiri de branza puturoasa, cu mucegai si un strat subtire de trufe (alea de se gasesc in atatea locuri din Romania, doar ca noi le exportam si ei le mananca drept delicatese). Cand nu s-a mai vazut mamaliga de-atatea trufe si branzeturi, am venit cu al doilea strat de mamaliga. Si am continuat fara ezitare, pana cand am obtinut vreo 6 etaje bine mobilate care frematau de ineditul intalnirii (pai, ce mamaliga si-a imaginat vreodata sa se pupe cu un Rochefort ?:). Toata constructia asta a intrat la cuptorul bine incins si si-a petrecut acolo exact atata vreme cat sa se topeasca si sufletul din branza si sa se rumeneasca nitel pe la margini (adica vreo 15 min). Asa, doar ca sa para ca e si sanatoasa lucrarea, am ornat-o cu niste ceapa verde tocata marunt.

Cand pui treaba asta in farfurie, salivezi inca de la recitalul de arome. Cand incepi s-o consumi, intelegi ca Franta si Romania n-au avut nicicand o relatie diplomatica asa de armonioasa ca…intre mamaliga noastra si branza lor. Trufele spun si ele , discret, dar persistent, povestea intrarii noastre in Europa, mai ales daca aluneca pe gat cu un pahar de vin rosu…. S-aveti pofta!”