10 momente-cheie in 10 luni de razboi in Ucraina

S-a inselat mai rau ca niciodata in istoria sa de la Kremlin. Zece luni mai tarziu, cu zeci de mii de pierderi omenesti si de armamente care i-au decimat armata, Rusia se afla acum intr-un razboi de uzura in Ucraina, pe un front unde initiativa o are Kievul, nu Moscova. Asta in ciuda atacurilor pe tipar terorist, prin care armata rusa bombardeaza regulat infrastructura critica civila a oraselor ucrainene, lasandu-i pe oameni fara apa, gaze sau curent, in bezna si frigul iernii.

Ce a reusit pana acum, concret? Sa scoata din amortire militara NATO, care si-a mobilizat fortele in Est si care se va extinde pana la granita rusa, cu Finlanda si Suedia. Sa scoata Germania din neutralitatea militara de dupa 1945, sa provoace Europa sa-si rupa dependenta toxica de gazele si petrolul rusesti, dar si sa-si faca din China un prieten suspect de tacut si rece. De asemenea, a reusit sa se izoleze economic aproape complet de restul lumii occidentale. Marile economii democratice au rupt legaturi financiare si au aplicat sanctiuni si embargouri cu care Rusia nu s-a mai confruntat vreodata.

In fine, Putin a reusit sa il vada pe Volodimir Zelenski transformat intr-un lider de o forta si carisma de talie mondiala, care in aceste zile a performat intr-un veritabil „Churchill moment”, in singura sa vizita externa de la inceputul razboiului, cimentand la Washington o alianta militara de necontestat cu SUA. Alianta care se traduce in aceste zece luni prin sprijin cu armamente moderne de lupta si asistenta de zeci de miliarde de dolari.

Anul celui mai mare razboi pe care l-a cunoscut Europa, din 1945 incoace, se incheie in curand. Razboiul din Ucraina, nu. Din cele peste 300 de zile de cand dureaza, am selectat 10 momente-cheie.

1. Esecul celor trei axe. Putin se „repliaza” in Est 

Rusia si-a inceput invazia Ucrainei, in zorii zilei de 24 februarie 2022, atacand pe trei directii majore: din nord, inaintand din Belarus spre capitala Kiev; din sud, inaintand din Crimeea catre Herson si orasele din sudul Ucrainei; din nord-est, catre regiunea nordica Harkiv. Dupa socul initial, a devenit clar un lucru la care nimeni nu se astepta, nici macar aliatii vestici ai Ucrainei, care avertizasera insistent ca Rusia va invada: temuta si imensa armata rusa nu putea prea multe.

Combinatia de greseli strategice, de echipamente si armamente disfunctionale sau prea putine, cu incapacitatea de a sustine liniile logistice de aprovizionare din prima linie de lupta si cu trupele prea putin pregatite pentru un razboi deschis, la scara larga, s-a dovedit fatala pentru Rusia. Rezultatul? La finalul lunii martie, dupa cateva saptamani de razboi in care Rusia a avut pierderi mai mari decat in 10 ani de razboi al URSS-ului in Afganistan, Vladimir Putin s-a vazut nevoit sa anunte intreaga lume ca se repliaza: urma sa se concentreze doar pe cucerirea estului Ucrainei, unde deja controla halci importante din Donetk si Luhansk, inca din 2014. Nu mai dorea sa „elibereze” si sa „denazifice” intreaga Ucraina, ci doar Donbas-ul.

La esecul acestui plan defectuos de invazie, care asuma ca Ucraina ar fi fost cucerita in cateva zile, prin capturarea catorva orase cheie, fara prea mare rezistenta din partea populatiei si a armatei, au contribuit din plin pregatirea si capacitatea de lupta a armatei ucrainene, reformata drastic dupa momentul 2014.

2. Herson a picat. Sudul rezista

Prima mare victorie a rusilor in Ucraina si poate singura de mare importanta strategica a fost cucerirea rapida a orasului sudic Herson, de pe fluviul Nipru, la inceputul lunii martie 2022. Rusia a avut si alte cuceriri in sudul si estul Ucrainei, sprijiniti de liniile logistice din Crimeea si republicile separatiste din Donbas, insa nu de asa anvergura. In timp, aveam sa aflam ca aceasta rapida victorie a fost posibila si prin concursul autoritatilor locale pro-ruse, care au colaborat cu invadatorii.

Importanta regiunii sudice Herson pentru Rusia era majora: ar fi format un coridor terestru intre Peninsula Crimeea, pe care Rusia o anexase ilegal inca din 2014, regiunile estice din Donbas si mai departe Rusia. Totodata, ar fi servit drept baza de sustinere a atacurilor asupra restului sudic al Ucrainei, inspre Odesa, dar si in sus, spre restul teritoriului ucrainean.

Nu a durat mult si s-a dovedit ca Rusia a esuat si in acest plan.

3. Crucisatorul Moskva s-a daramat, a venit Neptun-ul si l-a scufundat

Un moment cu incarcatura simbolica imensa pentru rezistenta armata ucraineana, care a aratat inca o data cat de vulnerabila este de fapt armata rusa, a fost scufundarea crucisatorului Moskva, nava-amiral a Flotei ruse de la Marea Neagra. In luna aprilie, nava militara care se afla undeva in largul Marii Negre, in directia Odesa, a fost lovita de rachete ucrainene de tip Neptun, lansate de la tarm.

Suprematia navala a Rusiei in Marea Neagra a fost pusa cu botul pe labe, pentru ca nava nu era doar un simbol, ci oferea si protectie antiaeriana avansata celorlalte nave din flota ruseasca.

De altfel, Rusia nu a lansat niciun atac cu adevarat important de pe Marea Neagra asupra tarmului ucrainean. Capturarea stancii numite Insula Serpilor, chiar de la inceputul razboiului, a dat nastere unui alt moment simbolic memorabil, in care granicerii ucraineni i-au trimis la origini pe marinarii rusi care le cereau prin statie sa se predea. Rusii au cedat insa si aceasta mica victorie din Marea Neagra, pentru ca era o pozitie imposibil de aparat, in fata atacurilor de pe coasta si din aer ale ucrainenilor.

4. Caderea Azovstal, gigantul de otel al rezistentei ucrainene

Mariupol a fost probabil cel mai asediat oras din Ucraina in acest razboi. Aflat in sud, pe tarmul Marii Negre, intre Herson si Donetk, doua zone pe care rusii le controlau bine la inceputul razboiului, acest port a ramas luni de zile un ghimpe in coasta planurilor de la Kremlin. Otelaria de acolo, Azovstal, a devenit simbolul rezistentei Ucrainei.

Azovstal este o uzina siderurgica gigant, intinsa pe 11 kilometri patrati si care era detinuta de controversatul oligarh ucrainean Rinat Ahmetov. In subteranele ei care au fost comparate cu un oras ascuns sub oras, au ramas sa lupte cateva mii de militari ucraineni si paramilitari din „Batalionul Azov”, acuzati de extremism de dreapta si pe carca carora Kremlinul si-a justificat partial propaganda cu „denazificarea” Ucrainei. Rusii i-au tocat cu bombardamente timp de cateva luni, dar nu au reusit sa-i scoata din cotloane. Desi Rusia infipsese deja steagul in centrul Mariupolului, problema de la Azovstal nu ii permitea declararea victoriei totale.

Totul s-a terminat in luna mai, cand luptatorii de la Azovstal au acceptat sa se predea. Rezistenta lor nu mai avea niciun sens strategic, intr-o zona complet controlata de rusi, iar insistenta ar fi insemnat doar moartea si mai multor luptatori ucraineni inconjurati din toate partile. Rusii i-au luat prizonieri, iar soarta multora dintre ei ramane necunoscuta si azi.

In luna septembrie, Rusia si Ucraina au cazut de acord, sub arbitrajul Turciei, pe un schimb de prizonieri care a constat in eliberarea a 215 luptatori ucraineni, din care 108 faceau parte din Batalionul Azov. In schimb, rusii au primit 55 de prizonieri de razboi, inclusiv pe Serghei Medvedciuk, fost deputat pro-rus din Ucraina, apropiat de Putin.

5. „Deal”-ul de la Istanbul pe granele Ucrainei, prin Marea Neagra

Unul dintre putinele lucruri cu adevarat importante, pe care Rusia a cazut la pace cu Ucraina in timpul acestui razboi a fost acordul incheiat la finalul lunii iulie, sub arbitrajul ONU si al Turciei, prin care exporturile maritime ale cerealelor din Ucraina sa fie permise prin Marea Neagra. Timp de patru luni, intelegerea presupunea ca navele care transporta grane din Ucraina sa fie verificate de un centru comun de comanda format din turci, ucraineni, rusi si ONU si sa navigheze prin Marea Neagra, pe culoare prestabilite, catre stramtoarea turceasca Bosfor, pe unde pot iesi catre restul lumii.

Intelegerea a fost esentiala nu numai pentru economia Ucrainei, facuta tandari de razboiul Rusiei, si care statea cu circa 20 de milioane de tone de cereale pe care nu avea cum sa le mai exporte (o mica parte a reusit sa le scoata pe cale terestra, prin Romania). Dar si pentru intreaga lume, unde exista inca riscul declansarii unei crize alimentare de proportii, in special in tari din Africa, Orientul Mijlociu sau Asia, care depind de cerealele cumparate din Ucraina si din Rusia.

Acordului nu i s-au dat prea multe sanse de reusita. Mai ales cand rusii au bombardat, chiar a doua zi dupa semnare, portul din Odesa – unul dintre cele trei porturi ucrainene de unde urmau sa plece navele cu cereale. De altfel, in noiembrie, in apropierea termenului de expirare a acordului, Rusia a amenintat ca se retrage si blocheaza din nou totul. Pana la urma s-a razgandit si a semnat din nou, tot pe patru luni.

Ucraina reusise sa exporte, gratie acordului, circa 11 milioane de tone de cereale prin Marea Neagra, pana in noiembrie.

6. Contraofensivele de toamna ale Ucrainei

In ultima saptamana din luna august, Ucraina isi pornea oficial contraofensiva asupra pozitiilor rusesti din Herson si din est. Podurile de peste Nipru au fost bombardate, izoland complet trupele rusesti din oras de liniile de aprovizionare. Fara sa reuseasca victorii marete la inceput, ceea ce a dat apa la moara propagandei ruse sa spuna ca au esuat deja, planul ucrainenilor avea sa devina mai clar in saptamanile urmatoare.

Analistii intuiau deja ca exista posibilitatea ca intepaturile frontului din Herson sa fie doar o „fenta” de razboi. O diversiune destul de credibila pentru a fi luata in serios de rusi, dar menita de fapt sa le distraga atentia de la obiectivul real.

Nu peste mult timp, Ucraina anunta ca a spart frontul rusesc pe o adancime de circa 50 km, in nord, in regiunea Harkiv, recucerind mii kilometri patrati de sub controlul armatei ruse.

Planul de bataie al acestei contraofensive inselatoare, pe doua directii, a fost pus la punct peste vara, de ucrainenii sprijiniti de serviciile de intelligence din SUA si Marea Britanie. Facand mai multe simulari, aliatii au ajuns la concluzia ca un atac in forta asupra pozitiilor ruse din sud ar insemna pierderi foarte mari pentru armata ucraineana si ar fi esuat. Au decis astfel sa ii faca pe rusi sa creada ca vor ataca sudul, cand de fapt au lovit Harkivul din nord. Si au avansat astfel uluitor, restabilind controlul in regiune.

7.  Herson reincarcat in Ucraina, in ciuda referendumurilor-fantoma

Cu lucrurile alunecandu-i printre degete, atat pe frontul din Ucraina, cat si pe cel de acasa, unde esecurile repetate ale armatei ruse au devenit tot mai greu de vandut prin propaganda atotcuprinzatoare, Putin s-a gandit sa apeleze la o veche reteta care sa-i dea o aura de credibilitate: referendumuri de unire cu Rusia.

La finalul lunii septembrie, rusii si sustinatorii lor locali au organizat referendumuri in patru regiuni din Ucraina: Donetk si Luhansk, unde deja existau „republici” inca din 2014, controlate de rusi, dar si Zaporojie si Herson. In paralel, acasa in Rusia, Putin a dat drumul la mobilizare, pentru a aduna recruti pe care sa-i trimita pe front. Masura a provocat proteste semnificative pentru o societate controlata strict de Kremlin si aparatul sau de forta.

Nerecunoscute de nimeni din comunitatea internationala democratica, referendumurile-fantoma au obtinut evident rezultate apropiate de 100% in favoarea anexarii la Rusia. Marea problema a lui Putin? Rusia nu controla atunci in totalitate acele teritorii si cu atat mai putin o face in prezent. Nimeni, nici macar Kremlinul nu a putut arata cu exactitate care sunt granitele teritoriilor proaspat „anexate”.

Intre timp, avansurile armatei ucrainene in aceste regiuni au facut ca farsa referendumurilor sa devina si mai ridicola. Halci intregi din regiunile scoase la referendum reintrau, pe zi ce trecea, sub controlul Ucrainei.

Totul a culminat cu retragerea Rusiei din orasul Herson, la inceputul lunii noiembrie. Armata rusa a luat una dintre putinele decizii rationale din acest razboi: constienta ca nu-si mai poate sustine trupele sa lupte in Herson, a ales sa le retraga organizat, pe pozitii defensive mai avantajoase, pe malul stang al Niprului. O „decizie dificila”, care a aratat inca o data ca Rusia nu poate mai mult in acest razboi.

Ucraina a recapatat astfel controlul intr-un punct strategic extrem de important din sud si a infipt steagul victoriei in orasul Herson, chiar daca luptele continua in regiune.

8. Podul Kerci, distrus de ziua lui Putin, si generalul „Armageddon”

La inceputul lunii octombrie, la cateva ore dupa ce Vladimir Putin isi sarbatorise ziua de nastere la Kremlin, unul dintre simbolurile Rusiei in Ucraina pica. E vorba de podul rutier si feroviar care traverseaza stramtoarea Kerci si care leaga Crimeea de restul Rusiei. Putin personal inaugurase aceasta punte de legatura, cu importanta strategica, in 2018.

Pe 8 octombrie, in primele ore ale zilei, o explozie despre care s-a stabilit, pana la urma, ca a fost provocata de explozibil incarcat intr-un camion care a trecut pe pod exact in momentul in care trecea si un tren incarcat cu combustibil, a rupt practic in doua podul rutier. Un act de sabotaj perfect reusit. Ulterior, podul a fost refacut, iar FSB-ul a arestat rapid mai multe persoane acuzate ca au pus la cale acest atac, orchestrat conform Rusiei de serviciul de informatii al armatei ucrainene.

Replica lui Putin nu s-a lasat mult asteptata si a fost pusa in opera de generalul Serghei Surovikin, „macelarul” din Siria. El a aplicat in Ucraina aceeasi teroare cu care si-a facut renumele si asupra civililor sirieni care se opuneau regimului Assad: distrugerea bine tintita a infrastructurii si cladirilor civile importante. In ultimele luni, Rusia ataca regulat, cu zeci de rachete in fiecare zi, infrastructura critica a Ucrainei (apa, curent, gaze), pentru a-i lasa orasele in bezna, frig si foame, atunci cand e mai greu: iarna.

9. Rusia e atacata acasa, cu dronele

Poate nu au parut mare lucru pentru majoritatea, insa cele doua atacuri cu drone, lansate de Ucraina asupra Rusiei, in prima saptamana din luna decembrie, au purtat o valoare strategica si simbolica foarte mare. A fost pentru prima oara cand Ucraina a atacat atat de adanc in teritoriul Rusiei, lovind doua baze aeriene (Engels-2 si Dyaghilevo) situate la circa 500 de kilometri distanta de granita. Una dintre baze se afla la doar o suta de kilometri de Moscova, iar ambele adapostesc bombardierele strategice ale Rusiei.

Fara sa provoace mari pagube, in afara de distrugerea catorva aeronave si a unor parti de infrastructura, atacurile cu drone ale Ucrainei au aratat ca oricand Rusia poate fi lovita adanc si ca este de fapt extrem de vulnerabila. Folosind drone de fabricatie sovietica, modificate si modernizate, Ucraina a dus razboiul aproape de Moscova, in inima Rusiei. Semn ca oricand se poate mai mult.

10. „Momentul Churchill” si coalitia de fier a Ucrainei cu SUA s-a scris pe axa Javelin-HIMARS-Patriot

Ca intotdeauna cu americanii, zicala lor „put your money where your mouth is” e sfanta. Sprijinul lor real e dublat de fapte, dolari si arme, nu doar de vorbe. Dintre toti aliatii, NATO sau nu, SUA au oferit de departe cel mai consistent sprijin pentru Ucraina. Armele lor moderne si sprijinul de intelligence au facut diferenta in lupta si au inclinat permanent balanta in favoarea Ucrainei, pe front, in fata unei armate ruse invechite si lipsite de echipamente.

Au pornit cu sistemele portabile anti-tanc Javelin: cea mai la indemana si usoara metoda de a face praf blindatele si tancurile rusesti. Au continuat cu zeci de sisteme de artilerie de mare precizie HIMARS, care au lovit cu rapiditate pozitiile rusesti in adancimi mari fata de linia de front. Pe langa arme si munitii, SUA au pompat in Ucraina bani, pentru a o sprijini in fata agresiunii rusesti. In total, aproape 50 de miliarde de dolari, arata un inventar detaliat al sprijinului american pentru Ucraina.

Anul se incheie triumfator pentru Ucraina si Volodimir Zelenski. Chiar daca razboiul continua si pare departe de a se incheia prea curand cu o victorie decisiva a uneia dintre parti, alianta SUA cu Ucraina e mai puternica decat a fost vreodata.

Intr-un moment pe care multi l-au comparat cu vizita din 1941 a liderului britanic Winston Churchill, dupa atacul japonez de la Pearl Harbor, Zelenski a mers la Washington, inainte de Craciun, in singura sa iesire din Ucraina, de cand a inceput razboiul. A tinut un discurs memorabil in fata Congresului american si a explicat de ce are nevoie de sprijinul american. Nu e un „act de caritate” pentru Ucraina, ci o investitie in intreaga securitate globala. Nimeni nu e in siguranta daca Rusia castiga acest razboi.

Din nou, nu au fost doar vorbe. SUA au anuntat ca trimit in Ucraina unul dintre redutabilele sisteme de aparare antiaeriana Patriot, care sa-i ajute pe ucraineni in fata barajelor de rachete rusesti.