Analiza CNN: Rusia ar putea fi aproape de capturarea orasului Bahmut, dar victoria va fi scumpa. Pierderile suferite de rusi ar putea crea conditiile pentru o revolta militara la scara larga

Apararea ucraineana in interiorul si in jurul orasului Bahmut, situat in estul tarii, este presata de o combinatie de atacuri de artilerie, focuri de mortier si lovituri aeriene si de un angajament substantial de forte terestre, atat trupe regulate rusesti, cat si luptatori ai companiei militare private Wagner.

Daca si cand Bahmut va cadea, ar putea fi tentant sa ne intrebam daca fortele rusesti sunt mai eficiente, daca invata din catalogul de greseli pe care le-au facut pana acum in acest conflict si daca isi exploateaza in sfarsit superioritatea numerica si puterea de foc.

Raspunsul: probabil ca nu.

Mick Ryan, fost general australian si autor al buletinului informativ WarInTheFuture, spune ca „fortele armate ucrainene ar putea decide ca au obtinut tot ce puteau prin ramanerea in locatiile lor defensive din jurul Bahmut si ca este mai importanta conservarea fortei pentru bataliile care vor urma”.

Dar o retragere ucraineana nu este egala cu un dezastru, daca se desfasoara in mod ordonat. „Ar trebui sa fie tratata ca o tactica de rutina, mai degraba decat ca un prevestitor de dezastru”, spune Ryan.

Ucrainenii au folosit Bahmut pentru a provoca pierderi masive fortelor de atac: dupa unele estimari, la un raport de 7:1. Vine un moment in care este mai inteligent sa te retragi decat sa suferi pierderi din ce in ce mai mari alaturi de capitularea a sute si poate mii de soldati ucraineni incercuiti.

Pentru ucraineni, judecarea acelui moment este critica.

Dar pentru rusi, cucerirea Bahmut nu ar modifica deficientele fundamentale ale campaniei lor.

Foc de baraj

Batalia pentru Bahmut sugereaza, intr-o oarecare masura, ca rusii isi schimba modul de lupta, sau cel putin incearca sa faca acest lucru.

Ei inca se bazeaza pe barajele masive de foc indirect (artilerie si obuziere, rachete, bombardamente aeriene) pentru a pulveriza pozitiile defensive. Aceasta a fost tactica folosita anul trecut in orasele Mariupol, Severodonetsk si Lisiceansk. Pe scurt: nu lasati nimic in picioare care poate fi aparat.

Pentru a reaminti cuvintele maresalului Jukov din epoca stalinista: „Cu cat dureaza mai mult batalia, cu atat mai multa forta va trebui sa folosim”.

Dar un foc atat de persistent necesita un lant logistic eficient. Fortele rusesti inca se lupta la acest capitol.

Cu siguranta, jocul final din Mariupol si din alte orase cucerite anul trecut a implicat, in cele din urma, oameni care au avansat strada cu strada. Dar acestia erau rareori trupe regulate rusesti, mai des unitati cecene, militii din republicile autoproclamate Lugansk si Donetk si un numar mic de mercenari Wagner.

Si, frecvent, se deplasau pe un teritoriu deja abandonat.

Campania de cucerire a orasului Soledar, in ianuarie, si acum a orasului Bahmut, din apropiere, a urmat aceeasi schema, dar cu o exceptie notabila si infioratoare: valurile de infanterie recrutate de Grupul Wagner al lui Evgheni Prigojin, trimise pentru a coplesi apararea ucraineana.

Prigojin a actionat in mod unilateral pentru umili armata rusa si pentru a-si creste propria reputatie. Luptatorii Wagner luati prizonieri de ucraineni au declarat pentru CNN ca nu au avut aproape nicio coordonare cu fortele regulate rusesti, cu exceptia sprijinului de artilerie, in timp ce au fost trimisi inainte cu sutele si miile in linia de foc ucraineana.

Prigojin s-a laudat saptamana trecuta ca, daca Wagner paraseste Bahmut, frontul va cadea.

Exista, de asemenea, semne ca rusii au folosit mai multa infanterie in eforturile lor nereusite de a avansa in Vuhledar, din nou cu pierderi grele.

Tactica presupune coplesirea apararii ucraineane cu val dupa val de carne de tun – si acceptarea unor rate de pierderi de pana la 80% in acest proces.

Un astfel de procent devastator de pierderi este nesustenabil de-a lungul unor linii de front care se intind pe mii de kilometri. Pentru unii analisti, astfel de pierderi inseamna ca „sunt deja prezente conditiile pentru o revolta militara rusa la scara larga”.

Bahmut a devenit o obsesie pentru rusi in lipsa unor progrese in alta parte, mult dincolo de orice ratiune strategica. Nemultumit de faptul ca Prigojin isi asuma victoriile, Ministerul rus al Apararii a inceput sa trimita mai multe forte in zona.

Dar concentrarea pe Bahmut s-ar putea sa fi avut un cost pentru operatiunile rusesti din alte parti. Mai degraba decat un triumf al maiestriei tactice rusesti, campania zdrobitoare de cucerire a Bahmut, atacat pentru prima data in urma cu aproximativ 10 luni, ilustreaza nevoia disperata de a obtine o „victorie” – orice victorie – indiferent de campul de lupta mai larg.

Acest lucru poate explica de ce fortelor ucrainene li s-a ordonat sa tina linia. Volodimir Nazarenko, un comandant adjunct al Garzii Nationale a Ucrainei, a declarat saptamana trecuta ca rusii „nu tin cont de pierderile suferite in incercarea de a cuceri orasul prin asalt. Sarcina fortelor noastre din Bahmut este de a provoca cat mai multe pierderi inamicului. Fiecare metru de pamant ucrainean costa sute de vieti pentru inamic”.

„Uzura liderilor de pe campul de lupta”

Mobilizarea Rusiei din toamna trecuta, cu recrutarea a aproximativ 300.000 de oameni, a ajutat la reconstituirea unitatilor care suferisera pierderi grele. In acelasi timp, Prigojin scotocea prin inchisorile rusesti si isi transforma fortele Wagner in trupele de soc ale campaniei.

Comandantii ucraineni stiau ca se vor confrunta in curand cu un alt atac.

Dar, potrivit Institutului pentru Razboi Modern de la West Point, „Rusia nu a reusit sa dovedeasca faptul ca poate integra in mod eficient forte noi in formatiuni avariate sau sa construiasca echipe coezive din grupari ad-hoc de ramasite de unitati imprastiate”.

Rusia „incearca acum sa lupte intr-un conflict costisitor si prelungit cu o echipa de inlocuitori, in timp ce sufera de o uzura severa a liderilor de pe campul de lupta”, apreciaza Institutul.

Dar exista si probleme mai sistemice.

In conflictul din Ucraina, fortele rusesti au incercat treptat sa renunte la dependenta de Grupurile tactice de batalion (BTG), formatiuni de arme combinate care s-au dovedit a fi prost echipate pentru conflictul ucrainean. Calcaiul lui Ahile: lipsa infanteriei si a recunoasterii.

Acesti factori, in inaintarea spre Kiev in urma cu un an, au fost unul dintre motivele pentru care campania s-a impotmolit si a esuat. Fortele rusesti erau vulnerabile la ambuscade.

Aceasta vulnerabilitate a fost agravata de o cultura inradacinata care pretuieste supunerea in detrimentul initiativei.

Intr-un studiu recent al Consiliului European pentru Relatii Externe se arata ca „pregatirea inadecvata si incompetenta militarilor rusi – combinate cu ierarhiile stricte in care acestia operau, care ii lasau pe ofiteri incapabili sa actioneze din proprie initiativa – au insemnat ca nu au fost capabili sa coordoneze rapid inaintarea in adancimea teritoriului inamic”.

Dupa cum a scris Rob Johnson in US Army War College Quarterly: „Abilitatile de lupta de baza (cum ar fi vigilenta, gestionarea logisticii si deplasarea tactica pe teren pentru a evita pierderile de vieti omenesti) erau inferioare standardelor, iar dovezile sugereaza o lipsa semnificativa de disciplina.”

Astfel de deficiente nu se remediaza peste noapte. Iar retehnologizarea formatiunilor si structurilor in mijlocul luptei nu este ideala, dar cu atat mai putin atunci cand exista o lipsa de comandanti competenti la nivel mediu. Pierderea de colonei si locotenent-colonei se adauga la problemele rusesti.

Rusia „a raspuns la luptele de pe campul de lupta din Ucraina prin intoarcerea la modelul sau din trecut de a alinia o mare forta de recruti”, afirma Modern War Institute. „Intr-un fel, acest lucru oglindeste tensiunea dintre urmarirea de catre Rusia a unui mod de razboi sofisticat din punct de vedere tehnologic si prejudecata sa de lunga durata pentru o masa simpla si robusta.”

Aceasta masa robusta a provocat cu siguranta pierderi severe unitatilor ucrainene in ultimele luni, iar unii comandanti ucraineni au pus la indoiala intelepciunea de a se agata atat de Soledar, cat si de Bahmut.

Dar chiar daca steagul rusesc este ridicat deasupra ruinelor din Bahmut, s-ar putea dovedi a fi o victorie a la Prius.

Dupa cum scrie Mick Ryan: „Daca rusii captureaza Bahmut, ei pun mana pe moloz. Este un oras cu o importanta strategica minima, fara aproape nicio infrastructura ramasa pentru a sustine o forta de ocupatie. Faptul ca rusii au investit atat de mult in capturarea sa spune multe despre strategia lor slaba in acest razboi”.

In plus, au epuizat oameni si materiale de care ar fi putut avea mare nevoie in momentul in care ucrainenii vor analiza contraofensivele din lunile urmatoare.

Pe Telegram-ul  Pro TV Chisinau  gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.