Analiza. De ce Ucraina nu ar trebui sa fie „Israelul” Europei. Cat de mult mai are de muncit Kievul pentru a adera la UE si la NATO

Incepand cu anii 2010, extinderea institutiilor euro-atlantice aproape ca s-a oprit, oboseala a aparut in intreaga Europa in timp ce blocul comunitar se confrunta cu crizele constitutionale, economice si politice interne. Nathalie Tocci spune ca desi, in mod oficial, era in curs de desfasurare, politica de aderare la UE era practic stopata acum peste un deceniu.   

Si, desi inghetarea geografica a NATO nu a fost la fel de accentuata, avand in vedere ca noii membri care s-au alaturat Aliantei au provenit din Balcani, intrucat Vladimir Putin devenea din ce in ce mai contondent cu Occidentul, multi aliati — in special din Europa de Vest — s-au ferit sa provoace Kremlinul.  

La summitul NATO de la Bucuresti, din 2008, liderii politici au declarat ca Ucraina si Georgia „vor deveni” membre ale Aliantei, fara a oferi o foaie de parcurs clara cu privire la cand si cum se va intampla acest lucru. 

Nathalie Tocci remarca ca acesta a fost un compromis care nu a adus liniste. La doar cativa ani dupa invazia catastrofala a Irakului, cu relatiile transatlantice inca tensionate, Statele Unite au facut presiuni pentru includerea Ucrainei si Georgiei in Alianta, cu sprijinul unor noi membri din Europa de Est, in timp ce tarile vest-europene s-au opus. 

Dar invazia pe scara larga a Ucrainei a oferit atat extinderii UE, cat si extinderii NATO o noua perspectiva. Si, desi suntem inca la inceput, dinamica politica a Europei se schimba, sublinieaza Tocci. Numai in ultimul an, Ucraina, Republica Moldova si Bosnia-Hertegovina au devenit state candidate la UE, in timp ce Georgia a devenit un potential candidat, iar Albania si Macedonia de Nord au deschis in sfarsit negocierile pentru aderare. 

In tot acest timp, Finlanda a intrat in NATO, iar Suedia o va face in curand, dupa ce se va ajunge la un acord cu Turcia lui Erdogan. Doar Putin ar fi putut realiza o asemenea isprava uimitoare, se mai arata in analiza Politico Europe.  

Renasterea politica a conceptului de extindere, in special in capitalele din vestul Europei, a fost initial condusa nu de un rationament strategic clar, ci mai degraba de un sentiment de solidaritate si poate de o doza de vinovatie pentru greselile din trecut.

De ce tarile apropiate de Rusia s-au alaturat institutiilor euro-atlantice

Desi nu a fost niciodata prezentata ca o alternativa directa la extindere, Comunitatea Politica Europeana, creatia presedintelui francez Emmanuel Macron, a fost inteleasa ca fiind un forum in care ar putea fi urmarita cooperarea practica intre tarile europene, inclusiv cele care asteapta extinderea, precum si cele fara aspiratie de a intra in UE si / sau NATO.

Bineinteles, tarile est-europene, carora li se alatura acum mai vocal cele din nord, raman sustinatori infocati ai conceptului de extindere. Pentru tarile mai apropiate din punct de vedere geografic de Rusia, argumentul de securitate in favoarea extinderii este foarte simplu de inteles, avand in vedere viziunile imperialiste ale regimului de la Moscova. Acesta este motivul principal pentru care aceste tari s-au alaturat institutiilor euro-atlantice.

Nathalie Tocci precizeaza ca mult mai interesanta este schimbarea treptata din tarile care se afla in vestul Europei. Avand in vedere arhitectura sa de securitate, acum se pare ca o noua ordine politica, economica si de securitate in Europa nu se poate baza decat pe extindere. Si cum a spus presedintele Macron atat de elocvent, referindu-se la avertismentul lui Milan Kundera cu privire la Rusia, „nu vom permite rapirea Europei a doua oara”.

Acest lucru nu inseamna insa ca extinderea este o afacere incheiata. Extinderea Uniunii Europene nu necesita „doar” reforme fundamentale in tarile candidate si vointa politica sustinuta de a le urma, ci necesita, de asemenea, sarcina, poate si mai grea, de a reforma institutiile UE, inclusiv o dezbatere privind reprezentarea si luarea deciziilor.  

Spre exemplu, spune Nathalie Tocci, daca blocul comunitar al UE ar avea 35 de membri sau mai multi, pur si simplu nu poate functiona cu unanimitate in luarea deciziilor. Si unii spun ca, avand in vedere ca acest lucru nu se va intampla, nici extinderea nu se poate intampla.

Intre timp, in ceea ce priveste extinderea NATO, scepticismul abunda, dar intr-o intorsatura notabila, acum este mai vocal la Washington decat la Paris, Berlin, Madrid sau Haga. Iar argumentul pentru scepticism este real: Ucraina este in razboi - un razboi al carui sfarsit nu se intrevede pentru un moment la orizont.

Din acest motiv, admiterea Ucrainei in NATO in timp ce invazia Rusiei continua ar declansa, probabil, intrarea NATO in razboi impotriva Rusiei prin activarea articolul 5, care presupune angajamentul colectiv de aparare.

Numai ca niciun aliat din NATO nu doreste sa se intample acest lucru, nici Washingtonul si nici Varsovia. Cu toate acestea, declaratiile conform carora Ucraina va intra in NATO numai dupa incheierea razboiului condamna in esenta tara la un razboi pe termen lung, dand Moscovei un „drept de veto” permanent asupra viitorului Kievului, chiar si in caz de infrangere. 

Alternativa la aceasta situatie este si mai dificila. Pentru UE, a nu se extinde inseamna a sustine costuri de securitate intolerabil de ridicate, mai ales economice. Cum se pot acorda fondurile private pentru reconstructia Ucrainei fara asigurarile care vin odata cu extinderea? Si daca banii nu vor fi alocati, asta inseamna ca sute de miliarde din fonduri publice trebuie sa fie anulate, alaturi de ceea ce a fost deja cheltuit pentru pandemie, criza energetica si sprijinul pentru Ucraina?  Nathalie Tocci precizeaza ca acest lucru ar afecta tarile europene deja foarte indatorate si, in consecinta, ar subrezi sustenabilitatea zonei euro.

Acelasi lucru este valabil si pentru NATO. In timp ce unii cred ca Occidentul poate evita extinderea si poate sprijini Ucraina, inarmand-o suficient pentru a evita o amenintare permanenta a Rusiei, exemplul des citat pentru o asemenea ipoteza este statul Israel, pe care SUA l-au armat extrem bine, permitandu-i sa traiasca intr-un Orient Mijlociu ostil pe vremuri.  

In ceea ce priveste viitorul democratiei ucrainene, in termeni de securitate, analogia nu este valabila. Israelul este un stat „nedeclarat” cu arme nucleare intr-o regiune fara tari care poseda arme nucleare, in timp ce Ucraina, dupa cum se stie, a renuntat la arsenalul sau nuclear, fara a avea, probabil, niciun plan pentru a-l reconstrui. Mai mult decat atat, Ucraina se invecineaza cu o putere cu arme nucleare, inclinata spre anihilarea ei. Nu poate – si nu ar trebui – sa fie Israelul Europei, mai explica Nathalie Tocci. 

In general, este putin probabil ca aderarea Ucrainei la NATO sa primeasca „o lumina verde”  la summitul de la Vilnius. Mai mult, chiar daca discutiile despre aderarea la UE vor fi deschise cu guvernele de la Kiev si Chisinau pana la sfarsitul anului, drumul catre apartenenta va ramane lung. Cu toate acestea, pe masura ce costul intolerabil al neextinderii devine clar, in Europa se intampla o schimbare strategica.

NATO nu va invita oficial Ucraina sa adere la Alianta la summitul de la Vilnius

Liderii NATO nu vor invita Ucraina sa se alature aliantei nord-atlantice, la summitul care va avea loc in luna iulie la Vilnius, a confirmat luni secretarul general al aliantei, Jens Stoltenberg. 

Majoritatea tarilor convenisera de mai mult timp ca Ucraina nu poate deveni membru NATO in mijlocul unui razboi, dar Kievul, sustinut de statele baltice si de Polonia, a cerut un calendar pentru a putea adera odata ce conflictul se incheie, potrivit The Guardian. 

In acelasi timp, Stoltenberg a avertizat ca nu trebuie acceptat un conflict inghetat in Ucraina in schimbul incheierii razboiului. „Ne dorim cu totii ca razboiul sa se incheie, insa o pace justa nu poate sa insemne inghetarea conflictului si acceptarea unei intelegeri dictate de Rusia”, a precizat seful NATO.

Liderul de la Kiev, Volodimir Zelenski, a facut presiuni pentru aderarea Ucrainei la NATO si a indemnat alianta militara sa ofere garantii de securitate in cazul in care aderarea nu este posibila deocamdata. Aliatii au fost divizati insa cu privire la cat de repede ar trebui sa se intample acest lucru, guvernele occidentale temandu-se de orice miscare care ar putea duce NATO mai aproape de un razboi cu Rusia.  

„Apartenenta Ucrainei la NATO, desigur, este una dintre principalele noastre surse de iritare si ar fi o potentiala problema pentru multi, multi ani”, declara in 2 iunie purtatorul de cuvant al Kremlinului, Dmitri Peskov. „Multe tari din UE, in mod ciudat, sunt foarte constiente de acest lucru. Dar, din nefericire, Washingtonul comanda si plateste muzica din cadrul NATO. UE este pur si simplu un instrument obedient in aceasta orchestra (...) Federatia Rusa... isi va asigura interesele si securitatea. Acest lucru exclude extinderea NATO si apropierea sa directa de granitele noastre", a mai sustinut purtatorul de cuvant al lui Vladimir Putin.

Kremlinul considera de mult timp expansiunea NATO in Europa de Est ca fiind o dovada a ostilitatii Occidentului fata de Rusia si a invocat-o ca fiind un motiv cheie pentru decizia sa de a trimite zeci de mii de soldati in Ucraina la 24 februarie 2022, declansand cel mai mare conflict pe care l-a vazut Europa de la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

De ce se opun SUA unui calendar clar de aderare a Ucrainei la NATO

O analiza din luna aprilie a cotidianului Financial Times arata ca SUA se impotrivesc eforturilor unor aliati europeni de a oferi Ucrainei o „foaie de parcurs” pentru aderarea la NATO la summitul din iulie al Aliantei, precizand ca la acest moment este mai important ajutorul militar oferit Ucrainei si nu calendarul de aderare la NATO.

SUA ii indeamna pe aliati sa ramana concentrati asupra ajutorului militar, financiar si umanitar pe termen scurt pentru Ucraina, pentru a o ajuta sa reziste si, in cele din urma, sa respinga invazia Rusiei. Sprijinul practic, cum ar fi livrarile de munitie, ar trebui sa fie principala prioritate la Vilnius, au declarat oficialii americani. Discutiile despre o potentiala relatie politica post- razboi distrag doar atentia de la acest obiectiv, considera Washingtonul.

Tot in luna aprilie, Jens Stoltenberg a spus, intr-o conferinta de presa dupa o intalnire a ministrilor de externe ai NATO, ca aderarea in viitor a Ucrainei la alianta transatlantica trebuie sa se bazeze pe faptul ca tara este independenta si democratica, ceea ce acum este contestat de invazia Rusiei. Astfel, totul ar tine de durata razboiului si mai ales de finalul acestuia. Stoltenberg a declarat ca fortele ucrainene ar trebui sa aiba cel mai inalt nivel posibil de interoperabilitate cu alianta atunci cand razboiul se va termina.

O optiune luata in considerare este de a transforma actuala Comisie NATO-Ucraina intr-un Consiliu NATO-Ucraina, un pas care ar ridica statutul Ucrainei ca partener al aliantei, implicand-o mai mult in reuniunile si consultarile NATO, inclusiv in sedintele de informare ale serviciilor de informatii. Rusia are un astfel de format cu NATO, care a fost suspendat dupa invazie.

Ucraina mai are de muncit pentru aderarea la UE

O analiza Reuters arata ca Ucraina a indeplinit doar doua din cele sapte conditii pentru a incepe negocierile de aderare la Uniunea Europeana.  

UE a acordat Ucrainei statutul oficial de candidat la aderare in urma cu un an, la patru luni dupa ce Rusia, stapanul din epoca sovietica al Kievului, a atacat tara pe fondul eforturilor acesteia de a urmari integrarea cu Occidentul. 

Insa UE a stabilit sapte conditii, inclusiv in ceea ce priveste reforma judiciara si reducerea coruptiei endemice, pentru a lansa negocierile de aderare. Ucraina a cerut ca discutiile sa inceapa in acest an.

„Exista progrese”

Raportul Comisiei Europene reprezinta o etapa importanta in acest proces, care, spera sustinatorii Ucrainei, va culmina cu o decizie a celor 27 de tari ale blocului comunitar in decembrie de a incepe negocierile cu Kievul. Doi inalti oficiali UE cu acces la acest raport, care nu a fost facut public, au declarat ca Ucraina a indeplinit pana acum doua dintre criterii. 

Unul dintre oficiali a spus ca acestea se refera la reforma judiciara si la legea privind mass-media si a adaugat ca raportul se concentreaza pe aspectele pozitive. 

„Exista progrese. Raportul va fi moderat pozitiv", a declarat oficialul UE, care a vorbit sub rezerva anonimatului. „Nu este vorba despre infrumusetarea realitatii, ci despre recunoasterea progreselor, au existat cazuri proeminente de anticoruptie care sunt amintite, de exemplu", a mai spus acesta.

Paharul pe jumatare plin 

In ultimele luni, Ucraina a urmarit mai multe cazuri de coruptie la nivel inalt, inclusiv retinerea sefului Curtii sale Supreme pentru o presupusa mita de 2,7 milioane de dolari. Dincolo de eforturile mai puternice de combatere a coruptiei, alte criterii includ reforme ale Curtii Constitutionale a Ucrainei si ale organelor de aplicare a legii, masuri impotriva spalarii banilor, precum si legi pentru a tine in frau oligarhii si pentru a proteja drepturile minoritatilor nationale. 

O a treia sursa, de asemenea un oficial UE familiarizat cu recomandarile blocului catre Ucraina privind statul de drept, a adaugat: „In ceea ce priveste reformele, ar fi jumatatea plina a paharului, nu am adopta niciodata un ton negativ fata de Ucraina in acest moment. Reformele sistemului judiciar au inregistrat unele progrese, desi mai sunt inca unele esentiale de realizat. Nu totul este satisfacator." 

Oficialul a mai subliniat ca Ucraina a numit noi sefi ai Parchetului specializat anticoruptie si ai Biroului national anticoruptie, asa cum era necesar, desi legea sa antioligarhie din 2022 a fost considerata insuficienta, printre altele. 

Raportul, prezentat ca o analiza intermediara inainte de o evaluare mai formala in luna octombrie, a fost prezentat miercuri ambasadorilor celor 27 de state membre ale UE, la Bruxelles. De asemenea, va fi prezentat la o reuniune a ministrilor afacerilor europene care va avea loc joi la Stockholm.

Tarile membre ale UE au ultimul cuvant

Cele 27 de tari membre au ultimul cuvant de spus daca si cand sa deschida discutiile de aderare cu Kievul. Pentru a indeplini conditiile necesare, Ucraina ar trebui sa isi alinieze legislatia la numeroase standarde europene, de la clima la munca. In practica, procesul de aderare a Ucrainei va dura ani de zile si putini sunt cei care cred ca aceasta tara poate adera la UE in timp ce se afla in razboi cu Rusia. 

Vecinii Ucrainei de pe flancul estic al UE, Polonia si statele baltice, sustin, in general, o cale rapida pentru Kiev, in timp ce statele membre mai vechi din Vest, printre care Franta, Germania si Olanda, sunt mai reticente la aceasta idee.