Suntem de abia in a sasea saptamana a razboiului lui Vladimir Putin impotriva Ucrainei, dar conflictul s-a stabilizat deja intr-un tipar familiar. Se intampla frecvent ca ambele tabere sa intre in razboi cu o teorie despre obtinerea victoriei, insa abia dupa ce ambele teorii esueaza incepe sa se contureze adevarata forma a razboiului. In Al Doilea Razboi Punic (218-201 i.e.n.) Hannibal a crezut ca, daca va reusi sa-si treaca armata in Italia si va obtine apoi cateva victorii rasunatoare, celelalte orase-stat italiene, nemultumite sub carmuirea Romei, se vor revolta si-i vor permite sa distruga puterea Romei pentru totdeauna. Romanii credeau ca legiunile lor, superioare ca spirit de lupta si disciplina, ii vor demonstra rapid lui Hannibal cine e mai puternic.
Ambele tabere au descoperit ca strategiile lor initiale nu functioneaza. Romanii au fost socati de o serie de infrangeri dezastruoase si se confruntau cu cea mai mare amenintare din istoria Romei. Hannibal si-a indeplinit obiectivele initiale, reusind sa-si treaca armata peste Alpi si obtinand un sir de victorii atat de remarcabile incat mai sunt studiate chiar si azi de tineri ofiteri ambitiosi de pe cuprinsul intregii lumii. Insa strategia lui a esuat. Chiar si dupa covarsitoarea victorie de la Cannae, numai cateva orase-stat italiene au trecut de partea lui. Puterea Romei supravietuise, iar razboiul s-a prelungit.
Foarte similar a inceput si Primul Razboi Mondial. Si francezii si germanii planuisera atacuri decisive. Francezii direct peste granita estica, iar germanii aveau planul Schlieffen care presupunea un atac prin Belgia finalizat cu capturarea Parisului. Ambele ofensive au esuat, lasand tarile blocate intr-un conflict pe care nici una dintre ele nu stia cum sa-l castige – si pe care nici una nu era dispusa sa-l piarda.
Ceva similar pare sa se intample si cu razboiul lui Putin. Planul rusesc initial era sa franga statul ucrainean prin cucerirea rapida a capitalei si a altor orase mari precum Harkiv. A esuat. Ucraina spera ca socul esecurilor militare combinat cu sanctiunile economice masive fie il vor forta pe Putin sa accepte o pace favorabila Kievului, fie vor duce la rasturnarea lui de la putere. Si acest plan pare sa fi esuat, cel putin deocamdata.
Acum ambele tabere sunt blocate intr-un razboi pe care nici una dintre ele nu stie cum sa-l castige si e dificil de vazut chiar si conturul unei paci de compromis acceptabile pentru ambele parti. Ucraina nu poate accepta o pace care o lasa expusa la noi agresiuni rusesti si care ar implica noi sacrificii teritoriale, iar Putin nu poate pune capat razboiului in lipsa unor dovezi palpabile ca i-a smuls ceva Ucrainei. Logica razboiului pare ca a prins acum cele doua tabere intr-un conflict militar, economic si politic in forma continuata, poate chiar mai intensa, in timp ce ambele cauta o cale spre victorie. Rusia isi reorienteaza efortul militar spre est si-si intensifica violenta atat pe campul de lupta cat si impotriva civililor pentru a-i determina prin teroare pe ucraineni sa accepte dominatia Rusiei. Ucraina isi inteteste apelurile catre Occident pentru noi ajutoare militare si sanctiuni economice mai dure.
In timp ce cele doua tabere bajbaie in cautarea caii catre victorie, administratia Biden are de ales intre trei optiuni urate.
Prima, sa ajute Ucraina sa invinga, este cea mai atractiva din punct de vedere emotional si cu certitudine cea mai justificata din perspectiva morala si cea mai benefica din perspectiva politica – insa riscurile si costurile presupuse sunt ridicate. Rusia nu-si va accepta infrangerea pana cand nu-si va fi epuizat toate tacticile, oricat de brutale, si, eventual, toate armele, oricat de letale. Pentru a forta Rusia sa-si accepte esecul din Ucraina, administratia Biden va trebui sa treaca literalmente la o mentalitate de razboi, implicand poate chiar si acel gen de brinkmanship [a merge cu escaladarea crizei pana in pragul razboiului nuclear, in speranta ca adversarul va ceda primul – n.trad.] cum nu s-a mai vazut de la Criza Rachetelor din Cuba din 1962. Cum si China si Iranul sunt angajate in erodarea puterii americane prin orice mijloace disponibile, o confruntare cu puterile revizioniste in frunte cu Rusia ar constitui cea mai dificila provocare cu care s-a confruntat o administratie americana dupa apogeul razboiului rece.
Dar si celelalte doua optiuni sunt rele. O victorie a Rusiei ar da o lovitura teribila prestigiului SUA si sanatatii NATO, mai cu seama daca Vestul va lasa impresia ca obliga Ucraina sa cedeze in fata revendicarilor Rusiei.
Inghetarea conflictului ar fi si ea periculoasa, intrucat e de presupus ca va lasa in mana Rusiei chiar si mai multe teritorii ucrainene, pe langa cele capturate prin invaziile din Crimeea si Donbas din 2014. Oricate eforturi propagandistice s-ar depune, ar fi dificil sa prezinti o asemenea situatie oricum altfel decat ca o victorie partiala a Rusiei – iar Putin ar ramane liber sa reia ostilitatile in orice moment ales de el.
Esecul descurajarii unui atac al lui Putin impotriva Ucrainei nu este doar esecul administratiei Biden. Donald Trump, Barack Obama si George W. Bush trebuie sa imparta si ei vina. Acest esec s-ar putea dovedi a fi chiar si mai costisitor decat esecul de a preveni atentatele de la 9/11, iar locul presedintelui Biden in istorie atarna de abilitatea lui de a gestiona consecintele acestui razboi tot mai incalificabil si impredictibil.