Au sperat ca dupa patru luni vor putea reveni acasa, dar atacurile intense din ultimele zile i-au intors din drum. Vorbim despre o familie din Nikolaev, regiune vizata de bombardamente puternice in acest weekend. Elena, impreuna cu mama si copilul sau, au ajuns in Moldova in luna martie, iar acum sunt gazduiti de o asistenta sociala din Causeni. Femeia spera ca intr-o zi isi va revedea sotul si fiul mai mare, care lupta pe front.
Elena VELIAH, REFUGIATA NIKOLAEV: „Eu doream sa revin acasa, deoarece sotul spunea ca situatia e linistita. Noi ne-am pregatit, iar a doua zi a fost un atac puternic, chiar si in cartierul in care am trait. Atunci sotul a spus sa nu venim.”
Iar asa speranta Elenei ca, dupa patru luni departe de casa si de cei dragi, va putea reveni in Ucraina a fost spulberata. In luna martie femeia s-a refugiat in Moldova, impreuna cu copilul si mama sa. Cu toti isi doresc...
„Vreau acasa. Sunt de atat de mult timp aici si vreau acasa.”
Din lucrurile de pret, Elena a reusit sa-si ia
doar cateva fotografii cu familia sa: sotul si fiul mai mare, care au ramas pe front. Tine legatura cu ei prin telefon.
„In toata ziua sunt atacuri, in mod special noaptea. Peste 30 de rachete au fost lansate asupra orasului.”
Elena VELIAH, REFUGIATA NIKOLAEV: „Noaptea aceasta a fost foarte grea pentru ei, erau atacuri puternice, iar de la unu de noapte si pana la 5 dimineata au fost impuscaturi. Langa noi a fost bombardata o fabrica de textile.”
Familia si-a gasit pacea si linistea acasa la Lilia, asistenta sociala din satul Coscalia, Causeni. Femeia le-a oferit cateva camere si imparte cu ei putinul pe care il are.
Lilia DRUTA, ASISTENTA SOCIALA, COSCALIA, CAUSENI: “La inceput ma gandeam daca ma voi descurca, imi era frica sa fac fata necesitatilor. Fata mea m-a incurajat si mi-a spus ca ei nu au venit la discoteca, ci au venit de la razboi.”
De atunci au trecut 4 luni, timp in care femeile impart aceeasi gospodarie.
Lilia DRUTA, ASISTENTA SOCIALA, COSCALIA, CAUSENI: “Nu ma deranjeaza, eu activez. Dimineata ma duc la lucru, ei raman singuri. Singuri isi prepara mancare, iar eu ii mai completez cu mancare de-a noastra. “
Iar baietelul, care are 4 ani, si-a facut prieteni noi si invata limba romana.
“Vine in toata ziua si imi spune:
- Lilia, eu am invatat un cuvant. Ce cuvant?
– Cantec.
A doua zi vine iar.
-Lilia, am invatat un alt cuvant, salut.
Ce inseamna?
-Ciorapi.
-Ba nu.”
Recunoscatoare pentru ca are un acoperis deasupra capului, Elena spune ca isi doreste sa fie pace si ca nimeni sa nu cunoasca ororile razboiului.
„Omul nu poate trai in asa conditii de stres, nu te poti relaxa nici ziua, nici noaptea. Nu stii cand va fi un nou atac, cand se va declansa sirena, nu stii cum sa traiesti mai departe, nu iti poti planifica nimic, nu stii ce se va alege din casa ta. E groaznic si nu ii doresc nimanui sa treaca prin asa ceva.”
Potrivit datelor oficiale, in prezent in Moldova se afla in jur de 90 de mii de refugiati ucraineni.