Prima doamna a Ucrainei, Olena Zelenska, a acordat un interviu editiei ucrainene a revistei Vogue, in care a dezvaluit cand l-a vazut ultima oara pe sotul ei, Volodimir Zelenski, si cum a fost prima zi a invaziei ruse in tara ei.
Sotia presedintelui a descris cum s-a simtit in prima zi a invaziei ruse, ce le-a povestit copiilor despre razboi si cand si de ce a plans pentru prima data. „Imi amintesc bine inceputul. Cu o zi inainte a fost o zi si o seara normala de lucru. Copiii s-au intors de la scoala, treburile gospodaresti de zi cu zi… Da, toti am trait in tensiune in ultimele saptamani, vorbind despre o posibila invazie. Dar pana la urma a fost de necrezut ca se poate intampla asta. In secolul XXI? In lumea moderna?”, a recunoscut prima doamna.
„M-am trezit cu sunete surde, ciudate. Undeva intre patru si cinci dimineata. Nici nu mi-am dat seama imediat ca sunt explozii… Barbatul meu nu era in pat. M-am ridicat si l-am vazut: era deja imbracat, in costum, ca de obicei (a fost ultima data cand a purtat costum si camasa alba, de atunci e mereu in „soldat”). „A inceput”, a fost tot ce a spus. Nu, nu a fost nicio panica. Cu exceptia confuziei. „Ce ar trebui sa facem cu copiii?” „Stai, te voi anunta. Pentru orice eventualitate, strangeti lucrurile esentiale si documentele.” Si a plecat de acasa”, si-a amintit sotia presedintelui.
Intrebata ce le-a spus fiului ei de 9 ani si fiicei de 17 ani despre razboi, Olena Zelenska a raspuns: „Copiii nu au nevoie sa li se explice nimic, ei stiu totul, ca fiecare copil din Ucraina. Toata lumea intelege si simte. Desigur, razboiul nu este ceva ce ar trebui sa vada copiii. Dar suntem foarte sinceri si deschisi. Nu le poti ascunde nimic. Prin urmare, cea mai buna strategie este adevarul.
Deci, discutam tot ce se intampla cu fiica si fiul nostru. Incerc sa raspund la intrebari. In general, incercam sa vorbim. Pentru ca sa spui ce doare, sa nu taci, pastrand in tine, aceasta este o strategie psihologica si functioneaza.” Sotia sefului statului ucrainean a spus si cand si-a vazut ultima oara sotul fata in fata: „Nu era timp pentru emotii. Trebuia sa avem grija de copii, de starea lor emotionala in primul rand. Asa ca am incercat sa fiu increzatoare, energica, chiar zambitoare, explicandu-le de ce ttebuie sa cobori la subsol, de ce nu poti aprinde lumina. Am raspuns optimist la intrebare lor, cand il vom vedea pe tata: „Sigur, in curand”.
In primele zile, am sperat ca putem ramane impreuna. Dar biroul presedintelui a devenit o unitate militara. Presedintele si echipa sa lucreaza si locuiesc acolo. Prin urmare, copiii mei si cu mine am primit ordin sa ne mutam intr-un loc sigur. Daca in Ucraina este posibil sa gasim un loc absolut sigur acum… De atunci am comunicat cu Volodimir doar prin telefon.”
A existat un moment luna trecuta pe care nu il vei uita niciodata?, a fost intrebata Olena Zelenska. „S-a intamplat la aproximativ o saptamana de la inceputul razboiului: cand nu m-am vazut cu rude sau prieteni, am aflat doar prin telefon cine unde este, sau daca sunt in viata. Intr-o clipa mi-am dat seama ca nu stiam daca ii voi revedea pe cei pe care ii iubesc, pe ai mei! Aceasta a fost probabil prima data cand am plans, prima data cand am renuntat la emotii. Nu puteaM suporta.
Imi voi aminti pentru totdeauna de toti cunoscutii si prietenii mei, barbati si baieti in uniforma militara. Imi voi aminti mereu cat de curajosi sunt prietenii mei! De ce sunt capabili ei, atat de fragili si de eleganti in timp de pace, cand este razboi in jur! Povestile lor ma inspira. Sunt atat de mandra de ei. Si visez sa-i revad.”