Puterea politica a presedintelui rus „slabeste”, iar lupta pentru puterea de la Kremlin post-Putin este in curs de desfasurare, remarca Timothy D. Snyder, istoric american specializat in istoria moderna a Europei Centrale si de Est.
Intr-o serie de 28 postari pe twitter, autorul cartii „Drumul spre nelibertate” subliniaza ca „echilibrul care-l mentine pe Putin la putere este pus in discutie de realitatile unui razboi imprevizibil si costisitor”.
„Putin s-a priceput sa ne tina pe toti in ceata. Dar acum el insusi pare pierdut in ceata razboiului”, a scris sambata profesorul Snyder.
Comentariile profesorului american Timothy D. Snyder:
Acum auzim in mod regulat de la oameni in afara de Putin (de exemplu, fostul prim-ministru si presedintele rus Dmitri Medvedev) despre semnificatia razboiului, consecintele catastrofale la care trebuie sa se astepte Ucraina si Vestul si asa mai departe. Acesta este un semn ca Putin isi pierde controlul.
De obicei, stirile unor astfel de declaratii se concentreaza pe continutul lor. Este tentant sa fii prins in propaganda rusa a fricii. Dar povestea reala este ca oamenii, in afara de Putin, se simt acum autorizati sa faca astfel de proclamatii. Inainte de razboi, astfel de abordari erau intalnite mai mai putin.
Propaganda serveste la cateva scopuri. La suprafata, arata loialitate fata de Vladimir Putin. Intr-un moment in care Rusia pierde, cea mai buna speranta pentru cei care vorbesc este sa convinga Occidentul ca Rusia este cumva de neoprit. Ceea ce nu este adevarat. La fel ca istoria SUA, istoria Rusiei este plina de infrangeri in razboi.
In acelasi timp, propaganda este o pregatire retorica pentru o lupta pentru putere dupa caderea lui Putin.
Cred ca afirmatiile drastice ale personajelor politice importante din Rusia sunt o dovada ca ei cred ca Rusia pierde acest razboi.
Nu sunt convins ca Medvedev, care ani de zile a fost vazut ca o alternativa liberala a lui Putin, crede discursul antisemit, antipolonez si antioccidental pe care il publica pe Telegram. El creeaza doar un profil care ar putea fi util mai tarziu, la fel cum profilul lui de tehnocrat a fost odata util.
Un alt exemplu interesant este Ramzan Kadirov, care conduce Cecenia de cand l-a ajutat pe Putin sa castige cel de-al Doilea Razboi Cecen. Kadirov comanda un fel de garda personala inarmata care apare alaturi de armata rusa in razboaiele sale straine.
In Ucraina, oamenii lui Kadirov au aranjat lucrurile astfel incat sa nu fi suferit foarte multe pierderi. Din perspectiva propriilor interese, acest lucru are sens. Ei sunt disponibili pentru o viitoare lupta pentru putere intr-o Rusie post-Putin.
Kadirov propune acum ca Rusia sa puna in functiune sisteme de aparare aeriana in Cecenia. Justificarea lui este ca Ucraina ar putea ataca Cecenia, ceea ce nu este credibil. Pare mai degraba ca se pregateste pentru o Rusie post-Putin, in care Cecenia si-ar revendica independenta.
Un alt semn de slabiciune pentru Putin este insasi armata rusa. Argumentul daca Rusia castiga sau pierde poate fi formulat in termeni militari.
Armata rusa este ea insasi o sursa a puterii politice a lui Putin. Pretentia eternei sale invincibilitati este un element consistent al propriei propagande a lui Putin.
Rusii ar putea crede ca Rusia castiga razboiul. Eu nu cred asta, pentru ca acolo, in lumea reala, pe teritoriul ucrainean, armata rusa inregistreaza pierderi.
Armata rusa inregistreaza pierderi de echipamente si ofiteri, care ii ameninta integritatea ca institutie, ca sa nu mai vorbim de capacitatea de a-si indeplini multe alte misiuni dincolo de Ucraina.
Sanctiunile occidentale (aplicate Rusiei) o afecteaza si mai mult. O armata de clasa mondiala nu este una care merge la vanatoare in Teheran pentru drone. Dar aici este Rusia acum.
Putin ar putea supravietui cu o armata care nu este puternica. Dar, la un moment dat, a nu fi puternic devine a nu arata puternic.
Armata rusa a suferit pierderi insemnate in randul barbatilor, ceea ce sugereaza urmatorul semn al slabiciunii lui Putin. Statul rus isi poate mobiliza populatia pentru razboi doar la nivelul emotiilor, nu si prin mai multe trupuri (disponibile sa lupte in razboi).
Regiunile ruse lucreaza acum din greu pentru a gasi „voluntari” bine platiti, care apoi sunt pregatiti insuficient si trimisi sa moara (pe front).
Putin se teme clar ca o mobilizare generala i-ar anula popularitatea si ar duce la caderea regimului sau. Din acest punct de vedere cred ca este slab.
Statul rus arata fascist la nivel de conducere, dar ii lipseste capacitatea fascista de a duce un razboi total. A guvernat pana acum prin demobilizarea populatiei sale, nu prin mobilizarea acesteia.
O veche gluma comunista spunea „noi ne prefacem ca muncim si ei se prefac ca ne platesc”. In Rusia de astazi realitatea este ceva mai degraba de genul „tu te prefaci ca castigi un razboi si noi ne prefacem ca aratam entuziasm”.
Putin are un sprijin slab pentru razboi si nu poate conta pe rusi ca acestia sa-si riste viata (pentru ambitiile sale).
Retorica dramatica de la televiziunea rusa si de pe canalele Telegram ale liderilor rusi indica lipsa consensului national despre razboi.
Atat timp cat toata lumea spune lucruri nationaliste, un anumit echilibru este pastrat. Dar asta inseamna ca toata lumea minte pe toata lumea.
Echilibrul care il mentine pe Putin la putere - stapanirea rivalilor, sprijinul bland al populatiei, integritatea armatei – este contestat de realitatile unui razboi imprevizibil si costisitor. Putin s-a priceput sa ne tina pe toti in ceata. Dar acum el insusi pare pierdut in ceata razboiului.
Capcana prezentata lui Putin de rivali, de public, de armata rusa arata asa: Vom fi cu totii de acord cu tine ca vom castiga razboiul si te vom invinovati cu totii cand il vom pierde. Toate acestea sunt umbrite de emotie si frica. Dar aceasta este imaginea generala.
Nu este clar cum poate scapa Putin, cu exceptia declararii unei victorii.
Pariul lui Putin, ca intotdeauna, este ca Occidentul va simti durerea mai repede decat o va simti el. Asa functioneaza politica lui externa: genereaza pierderi pentru toata lumea, inclusiv pentru Rusia, in speranta ca cealalta parte va ceda prima.
Putin a parut un bun jucator de noroc in trecut. Un jucator bun, totusi, stie cand sa renunte.