La trei saptamani de la invadarea Ucrainei, putem spune cu destula certitudine ca lucrurile nu merg cum vrea Rusia si ca ea nu si-a atins inca obiectivele stabilite pentru primele zile ale operatiunii militare. Insa cat de probabil este ca Kremlinul sa decida folosirea unor arme de distrugere in masa?, intreaba The Conversation.
Cu cat mai mult timp atacul Rusiei stagneaza, cu atat mai mult creste probabilitatea ca ea va lua in considerare actiuni drastice care ar putea include folosirea unor arme de distrugere in masa. Oricat de improbabil ar parea acest lucru, el nu este imposibil.
Uite scenariile probabile in care ar putea fi folosite arme de distrugere in masa in Ucraina:
Folosirea unor arme chimice de catre Rusia
Cea mai plauzibila utilizare a unei arme de distrugere in masa tine de folosire unei arme chimice. Rusia a detinut odata cel mai mare arsenal de arme chimice din lume, de la gaze iritante precum sarinul si VX, la perita si fosgen.
Desi Rusia pretinde ca si-a distrus arsenalul pana in 2017, folosirea unor agenti neurotoxici precum Noviciok in tentative de asasinat din 2018 si 2020 demonstreaza ca ea continua sa detina arme chimice, desi cantitatile si tipurile (in afara de Noviciok) sunt necunoscute.
Potrivit unor informatii, oficiali americani si din statele aliate suspecteaza ca Rusia ar putea planui (sau lua in considerare) o operatiune de tip „steag fals” care sa presupuna folosirea unor arme chimice cu scopul de a construi o justificare pentru invadarea Ucrainei, in pofida inconsecventelor de logica evidente.
In acest context, Rusia ar putea lansa un atac cu arme chimice si sa acuze apoi Ucraina de lansarea sa sau sa atace o mica portiune a fortelor proprii cu arme chimice pentru a „justifica” un raspuns cu aceeasi moneda. Rusia ar putea afirma de asemenea ca a „descoperit” un depozit de arme chimice „ucrainene” si sa foloseasca acest lucru pentru o justificare ad-hoc a invaziei.
Desi toate aceste supozitii sunt la nivel speculativ in momentul de fata, Rusia a acuzat deja Ucraina ca ar fi efectuat experimente biologice periculoase in colaborare cu Statele Unite, si ele arata ca perspectiva folosirii unor arme chimice in Ucraina este una cat se poate de reala.
Daca arme chimice ar urma sa fie folosite, efectele ar fi ingrozitoare, nu doar in ceea ce priveste pierderile de vieti omenesti, ci si fiindca zonele afectate ar deveni nelocuibile.
Numeroase arme chimice persista in mediu si in cazul unor (in special la agentii neurotoxici) un singur contact pe piele este suficient pentru a provoca moartea in decurs de secunde sau minute.
Eforturile de decontaminare a zonelor afectate ar fi incredibil de dificile si periculoase.
Deocamdata nu am vazut soldati rusi in echipamentele de protectie necesare pentru a opera intr-un mediu periculos din punct de vedere chimic. Acest lucru sugereaza ca o folosire a armelor chimice nu este iminenta.
Perspectiva lansarii unor arme nucleare tactice in Ucraina
Celelalte arme de distrugere in masa relevante in discutia de fata sunt cele nucleare, fie ca vorbim de cele tactice, fie de cele strategice. Se estimeaza ca Rusia are cel mai mare arsenal nuclear din lume, cu un numar total de 4.477 de focoase, dintre care 1.912 ar fi arme nucleare tactice.
Armele nucleare tactice sunt proiectate pentru a fi utilizate pe campul de lupta in timp ce cele strategice sunt folosite pentru a distruge obiective strategice precum orase. In termeni practici, singura diferenta cheie intre acestea este sistemul de „livrare”.
Armele nucleare tactice sunt lansate cu ajutorul unor sisteme cu raza mai scurta, precum artileria, rachete balistice cu raza scurta, rachete de croaziera si bombardiere tactice.
Dat fiind scopul lor, ele au o putere distructiva mai mare decat cele strategice, dar nu intotdeauna. Majoritatea focoaselor folosite de armele nucleare tactice moderne au o putere exploziva cu mult mai mare decat bombele nucleare folosite de Statele Unite pentru a distruge Hiroshima si Nagasaki in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
La nivel operational, armele nucleare tactice ar fi capabile sa creeze brese adanci si late in frontul inamic. Prin urmare, ele ar putea usura efectuarea unei strapungeri in apararea ucraineana sau oferi o modalitate de a distruge tinte semnificative precum bazele aeriene.
Pregatirile pentru un astfel de atac ar fi greu de detectat. Numeroase sisteme de arme folosite de Rusia au o capacitate duala, insemnand ca ele pot lansa atat focoase conventionale, cat si nucleare.
Desi folosirea unor arme nucleare este putin probabila, presedintele Vladimir Putin a ordonat punerea in alerta a fortelor de descurajare nucleara ale Rusiei si a lansat amenintari nu tocmai subtile privind arsenalul nuclear al Rusiei ca mijloc de descurajare fata de o interventie a NATO in conflict.
Riscul folosirii unor arme nucleare de catre Rusia ar putea insa creste daca Putin se trezeste si mai mult cu spatele la perete si Rusia vede ca inaintarea sa este deraiata tot mai mult. Acest lucru este extrem de improbabil, dar nu imposibil.
Ceea ce nu este deloc cunoscut este modul in care Occidentul ar reactiona fata de folosirea unor arme nucleare. Desi oprobiul comunitatii internationale ar fi justificat, folosirea unor arme nucleare de catre Rusia ar putea descuraja Vestul de la o implicare mai mare in Ucraina pentru a evita izbucnirea unui conflict nuclear total.
Intram in ape cu adevarat necunoscute. Armele nucleare nu au fost niciodata folosite in perioada ce a urmat dezvoltarii lor de catre mai multe tari.
Doctrina nucleara de „dezescaladare” a Rusiei
In cazul escaladarii conflictului si a implicarii NATO, cel mai grav scenariu ar fi cel al unui schimb nuclear strategic intre NATO si Rusia. In acest scenariu ambele parti ar incerca sa obtina distrugerea completa a celeilalte, atacand orase si alte tinte strategice.
In cazul izbucnirii unui razboi conventional intre Rusia si NATO (pe care Rusia l-ar pierde aproape cu siguranta), Moscova va incerca imediat sa „dezescaladeze” conflictul, in conformitate cu doctrina sa nucleara.
Desi acest lucru ar putea suna grozav pe hartie, in practica el inseamna exact contrariul.
Ceea ce prevede de fapt aceasta strategie este „escaladarea pentru a dezescalada”. Rusia va tinti o escaladare rapida, pana in punctul folosirii unor arme nucleare, pentru a forta NATO sa dea inapoi.
Desi acest lucru este alarmant, el este in acelasi timp si cinic de logic. Rusia calculeaza ca NATO ar putea risca un conflict conventional, dar nu un razboi nuclear. Asadar, o escaladare imediata dincolo de pragul nuclear ar putea cu adevarat sa dea de gandit NATO.
Daca se va ajunge la aceasta situatie, Rusia nu va tinti probabil orase sau concentrari mari de trupe (intrucat acest lucru ar creste riscul sustinerii unei riposte in randul populatiilor statelor membre NATO).
In schimb, Rusia ar putea fie sa lanseze un foc de avertisment final (precum detonarea unei arme nucleare deasupra oceanului), fie sa loveasca cateva tinte strategice dar cu minimizarea pierderilor in randul fortelor NATO si ale populatiei civile.
Printre tinte s-ar putea numara baze aeriene, porturi, noduri feroviare si rutiere, depozite de munitie sau de stocare a combustibilului.