La opt ani dupa ce a salvat peste 50 de copii fara parinti luati ostatici de rusi la Kramatorosk si amenintati ca vor fi dusi in Rostov sau Crimeea, directorul orfelinatului Antoska, Anatoli Romanov, a retrait, odata cu inceperea invaziei ruse din 24 februarie, momentul in care a fost nevoit sa ia o decizie care salveaza vieti. El a evacuat din calea razboiului 75 de copii, dintre care 17 copii cu dizabilitati, scrie Ukrainska Pravda.
In iunie 2014, intreaga lume a urmarit cu sufletul la gura evenimentele de la orfelinatul Antoska din Kramatorsk. Orasul era sub ocupatie ruseasca, personalul a incercat sa salveze copiii si a amenajat un adapost subteran.
Insa bombardamentele ruse de atunci au fost atat de puternice, incat copiii, cu varste de la cateva luni pana la 4 ani, au fost scosi din subsol. Romanov a incercat sa evacueze copiii, dar operatiunea a esuat, iar copiii si personalul au fost luati ostatici si pusi pe o lista pentru a fi dusi in Rusia. Autoritatile ucrainene, dar si internationale, au facut demersuri pentru eliberarea lor. In cele din urma, discutiile au deblocat situatia, iar micutii au putut merge la Harkov.
Cosmarul exploziilor s-a repetat in 2022
In dimineata zilei de 24 februarie din acest an, la Kramatorsk, ca si in multe orase din Ucraina, s-au auzit explozii. Anatoli Romanov stia foarte bine ce ar putea insemna acest lucru pentru minorii din institutia sa, care sunt majoritatea copii cu dizabilitati de dezvoltare, dificil de transferat.
„Administratia m-a sunat si a transmis sa pregatesc copiii pentru evacuare. Initial, directia de miscare a fost stabilita spre partea de vest a tarii. Dar, cand i-am sunat pe colegii mei din Rivne si Lviv, s-a dovedit ca pot lua doar 20 de copii. Aveam 78. Nu aveam sa-i separam”, spune medicul Anatoli Romanov.
Prin urmare, Romanov a ales sa mearga la Sviatogorsk. „Acolo era liniste, centrul intr-o padure de pini, fara dotari militare in apropiere”, explica Romanov.
Sentimentul de liniste a disparut insa pe 13 martie, cand si Sviatogorskul a fost bombardat.
„Avioanele rusesti au urlat pe cer, obuzele au cazut aproape de noi. Dimineata au primit ordin de evacuare urgenta”, isi aminteste Anatoli Romanov.
Angajatii Antoska au luat copiii si au incarcat lucrurile necesare in autobuze. Tinta era gara Kramatorsk, bombardata de trupele ruse pe 10 aprilie. Acolo li s-a promis ca vor fi intampinati de voluntari care ii vor insoti la Cernauti pentru a avea grija de copii.
Cum sa imparti 13 angajati la 75 de copii mici?
Romanov dispunea de doar 13 angajati pentru cei 75 de copii mici.
„Cu cateva minute inainte de a ajunge in gara, ni s-a spus ca nu vor fi ajutoare. Eram ingrozit. Cum sa facem atata drum, fiecare cu 5-6 bebelusi in brate? Atunci am decis sa caut voluntari printr-un anunt la statia de amplificare a garii: «Cautam femei care sa tina copii in brate!»”, explica directorul orfelinatului.
„Asistenta mea a fugit si a inceput sa le intrebe pe femeile de pe peron daca vor sa mearga cu noi, cu autobuzele, la Cernauti. Le-am promis ca le ajutam cu cazare si ca, acum, avem nevoie de mainile lor! Cand am urcat in tren, aveam deja 30 de femei voluntare cu noi,” spune acesta.
Au calatorit timp de 36 de ore. Grupul a si schimbat o data trenul.
Fiecare femeie avea in grija trei copii in acelasi timp, care trebuiau schimbati, hraniti si sa le fie administrata si medicamentatia, unde era cazul.
Copiii au ajuns cu bine la un orfelinat din raionul Cernauti, o cladire cu patru etaje de pe teritoriul manastirii de calugarite din satul Molnitia.
„Cateva dintre femeile care ne-au ajutat intreaba daca pot lua un copil acasa, imediat. Trebuie sa le explicam ca, in ciuda razboiului si a faptului ca soarta ne-a adus la sute de kilometri de casa, totul trebuie facut dupa procedurile legale”, a incheiat Anatoli Romanov.
