Rachetele anti-nava cu care Ucraina ar fi reusit sa atace cea mai importanta nava de razboi a Rusiei in Marea Neagra au fost dezvoltate in tara, erau noi si, teoretic, inca nu erau operationale. Informatiile ca Ucraina a folosit rachetele anti-nava Neptun nu sunt inca confirmate, insa semne ale unei potentiale strategii folosite de ucraineni pentru acest atac exista deja.
Dupa anexarea Crimeei in 2014 si modalitatea abrupta in care atunci Ucraina a pierdut mare parte din flota sa, si odata cu ea si capabilitatile sale de aparare pe mare, Kievul a luat decizia de a dezvolta propria sa arma anti-nava, dar pe care sa o poata lansa de pe coasta, cu un sistem mobil de lansatoare.
Asa s-a nascut sistemul anti-nava Rk-260MT Neptun, cu o racheta cu motor turbojet dezvoltata de biroul de design „Luch” din Kiev.
In termeni de cercetare si dezvoltare militara, RK-360MT Neptun a fost realizat in timp record, dar trebuie precizat ca la baza sta tot tehnologia si know-howul de sorginte sovietic (Kh-35U). Chiar si-asa, racheta a fost dezvoltata si construita complet in Ucraina, folosindu-se in mare parte industria nationala de armament.
Racheta imprumuta boosterul de la lansare de la sistemul antiaerian S-125 si foloseste un motor turbojet MS-400:
RK-360MT - specificatiile rachetei:
Dimensiuni: 5.05 m x 0.40
Greutate: 870 kg (focosul cantareste 150 kg)
Raza operationala: 280-300 km
Viteza de croaziera: viteza inalta subsonica (circa 800-900 km/h)
Inaltime de zbor: 3-10 m
Raza la care se activeaza radarul rachetei: 48 km
Ghidaj: Radar
Primul sistem de rachete Neptun era programat sa devina operational abia din aceasta primavara
Sistemul si rachetele au fost testate efectiv in perioada 2018-2020, in 2020 s-a semnat contractul cu Ministerul ucrainean al Apararii, iar primul sistem ar fi intrat in posesia fortelor navale in 2021. Cu toate acestea, la momentul declansarii razboiului din Ucraina niciun sistem Neptun nu era cu adevarat operational, iar ultimele estimari pre-conflict spuneau ca primul divizion va fi declarat operational pe coasta Marii Negre abia din primavara 2022.
Primul si singurul divizion ce era cat de cat aproape de a fi operational inainte de conflict numara sase lansatoare cu un total de 72 de rachete (inclusiv in unitati de reincarcare), precum unitatile de comanda si radarele suport.
Cum s-ar fi desfasurat atacul: ucrainenii ar fi folosit o drona Bayraktar sa localizeze nava rusa
De la Insula Serpilor pana spre coasta ucraineana spre Odessa sunt circa 100 de kilometri in linie dreapta, ceea ce insemna ca orice nava militara ar fi fost mult dupa linia orizontului si destul de dificil de detectat, cel putin nu intr-un mod rapid incat sa nu alerteze inamicul.
Surse din comunitatea OSINT scriu ca ucrainenii ar fi incercat sa localizeze crucisatorul Moskva cu o drona Bayraktar TB-2, ba chiar sa atraga atentia si focul asupra ei.
Semne sunt ca ucrainenii ar mai fi putut sa incerce ceva similar zilele trecute, cand tocmai Ministerul Rus al Apararii publica un clip video in care sustineau ca una din navele sale de razboi a doborat deasupra Marii Negre o drona Bayraktar.
Drona ar fi putut transmite pozitia relativa a navei catre tarm, moment in care puternicul radar Mineral-U al sistemului Neptun ar fi putut fi activat si folosit pentru foarte scurt timp in directia navei rusesti pentru a obtine o localizare mult mai precisa.
Radarul Mineral-U al sistemului Neptun este un radar de tip Over-The-Horizon (OTH), care poate detecta tinte si dupa linia orizontului (distanta teoretica pentru acest radar ar fi de circa 600 de km). Folosirea insa a unui astfel de radar puternic alerteaza si inamicul, mai ales daca e folosit pentru un interval de timp mai indelungat.
Dupa localizarea tintei cu radarul Mineral-U, unul din lansatoarele Neptun ar fi lansat rachetele necesare atacului. Se vorbeste de doua rachete care au lovit nava, insa nu se stie cate rachete au si fost lansate de catre ucraineni.
Cate rachete au lansat de fapt ucrainenii? De ce nu a reusit sistemul anti-aerian de pe nava ruseasca sa le intercepteze?
Divizonul de rachete Neptun ce urma sa fie declarat operational la Marea Negara in 2022 numara 7 lansatoare, fiecare cu 4 tuburi. Adica 28 de rachete ce ar fi putut fi lansate toate la interval de cateva secunde intre ele pe fiecare lansator.
Odata lansate catre tinta detectata de radar, rachetele ar fi ajuns deasupra marii, ar fi coborat la un plafon de zbor exact deasupra suprafetei marii la 3-10 m (adica sub raza vizuala a inamicului, destul de greu de detectat cu radarul de pe navele de razboi).
Rachetele si-ar fi activat apoi propriul cap-radar de cautare si detectare a tintei la o distanta de circa 48-45 de kilometri. Pornirea propriului radar le-ar fi dirijat exact catre tinta, dar in acelasi timp rachetele ar fi fost mult mai usor de detectat de catre nava ruseasca.
Daca rachetele ar fi fost detectate de catre crucisatorul Mokva, acesta ar fi avut in teorie cu ce sa raspunda: Moskva opereaza de la bordul sau un sistem de rachete anti-aeriene echivalentul unui S-300 navalizat (SA-N-4 Grumble). La bord Moskva practic ar fi avut 64 de interceptoare S-300F.
In plus, nava de razboi mai dispunea si de apararea antiaeriana pe raza scurta cu sisteme Osa (2x20 de rachete), dar si aparare la foarte mica apropiere de tipul CIWS cu tunuri AK-630M (6 astfel de tunuri).
In teorie, nava ruseasca ar fi fost printre cele mai capabile pe partea de aparare antiaeriana si ar fi dispus de suficiente contramasuri impotriva unor rachete mari, relativ incete si care folosesc si tehnologia radar (usor de detectat) pentru ghidare.
Informatiile neconfirmate din nici o sursa oficiala pana la acest moment spun ca cel putin doua din rachetele Neptun ar fi lovit crucisatorul. Rusia spune ca de fapt nava a fost grav avariata dupa ce munitia de la bord a explodat.
