Dezbaterile la nivel international despre strategia nucleara a Rusiei au atins un nou nivel de intensitate dupa ce presedintele Vladimir Putin a ordonat duminica punerea in „alerta maxima” a fortelor de descurajare nucleara rusesti.
Subiectul este unul aprins dezbatut in comunitatea expertilor in securitate nucleara inca din 2018, cand Departamentul apararii din Statele Unite a publicat in luna februarie un raport numit Nuclear Posture Review.
Raportul afirma ca „strategia si doctrina Rusiei subliniaza potentialul coercitiv si militar al folosirii armelor nucleare. Ea evalueaza in mod gresit ca amenintarea unei escaladari nucleare sau chiar o prima folosire a lor (n.r. doctrina „first use” - lansarea armelor nucleare inaintea adversarilor) va servi la 'dezescaladarea' a unui conflict in termeni favorabili Rusiei”.
Documentul afirma mai specific ca: „Moscova ameninta si face exercitii limitate privind o prima folosire a armelor nucleare, sugerand o asteptare gresita ca amenintarile nucleare coercitive sau o prima folosire limitata ar putea paraliza Statele Unite si NATO si, prin urmare, ar pune capat unui conflict in termeni favorabili Rusiei”.
Potrivit aceleiasi surse, aceasta doctrina de a „escalada pentru a dezescalada provinde din presupunerea gresita a Moscovei privind capitularea Vestului in termeni favorabili Moscovei”.
Rusia si doctrina de a „dezescalada prin escaladare”
Generalul John Hyten, fostul sef al Comandamentului Strategic al Statelor Unite, a reactionat la „doctrina destabilizatoare a Rusiei pe care unii o numesc escaladare pentru dezescaladare”, afirmand ca:
„Urasc sincer aceasta discutie. M-am uitat la doctrina Rusiei. M-am uitat la ce au scris rusii. Nu este escaladare pentru a dezescalada, este escaladare pentru a castiga. Toata lumea trebuie sa inteleaga acest lucru”.
Unii analisti au sugerat ca liderii rusi vorbesc despre disponibilitatea unei folosiri limitate armelor nucleare inca de dinainte ca un adversar sa raspunda unui atac conventional al Rusiei pentru a preintampina reactia la o posibila agresiune.
Cu alte cuvinte, Rusia ar putea folosi prima arme nucleare pentru a speria un adversar sa nici macar nu se apere.
Insa asemenea caracterizari sunt contradictorii cu politicile pe care Rusia le sustine in public.
Cele 4 situatii in care Rusia va lansa un atac nuclear
In iunie 2020, presedintele rus Vladimir Putin a aprobat o actualizare a „Principiilor de Baza ale Politicilor de Stat ale Federatiei Ruse privind Descurajarea Nucleara”, un document care afirma ca:
„Federatia Rusa considera armele nucleare in mod exclusiv ca mijloace de descurajare”.
Documentul semnat de Vladimir Putin stipuleaza cele 4 conditii in care Rusia ar putea lansa arme nucleare:
„primirea unor date de incredere despre o lansare de rachete balistice ce ataca teritoriul Federatiei Ruse si/sau a aliatilor sai;
folosirea armelor nucleare si ale altor tipuri de arme de distrugere in masa de catre un adversar impotriva Federatiei Ruse si/sau a aliatilor sai;
atac al unui adversar impotriva unor situri guvernamentale sau militare critice ale Federatiei Ruse a caror perturbare ar submina actiunile fortelor de raspuns nuclear;
agresiune impotriva Federatiei Ruse folosind arme conventionale cand insasi existenta statului este in pericol”.
Vladimir Putin spune ca armele nucleare rusesti sunt in scopuri „defensive”
Analistii cred ca documentul care pune accentul pe descurajare prin pedepsire, precum si pe natura „defensiva” a armelor nucleare ale Rusiei, a fost publicat probabil ca raspuns la antementionata doctrina a „escaladarii prin dezescaladare” numita astfel de oficialii americani.
Aceasta actualizare a documentului ce stipuleaza principiile dupa care Rusia se ghideaza cand vine vorba de lansarea unui atac nuclear este consecventa cu afirmatii facute de presedintele Putin in octombrie 2018 la Clubul Valdai, un think tank din Moscova care organizeaza intruniri anuale le care participa cei mai importanti oficiali rusi si aliati ai Moscovei.
„Doctrina noastra privind armele nucleare nu ofera posibilitatea unui atac preventiv. Conceptul nostru se bazeaza pe o contralovitura reciproca. Asta inseamna ca suntem pregatiti sa folosim arme nucleare doar cand stim cu siguranta ca un agresor potential ataca Rusia, teritoriul nostru”, a declarat Putin in urma cu 4 ani.
Insa indiferent care ar fi strategia nucleara a Rusiei, oficialii de la Moscova au facut in trecut numeroase afirmatii despre armele nucleare care par sa mearga dincolo de doctrina oficiala a tarii, amenintand sa le foloseasca in situatii care nu intrunesc cele 4 criterii enuntate in documentul semnat de Putin
De exemplu, oficialii rusi au amenintat sa foloseasca arme nucleare impotriva unor instalatii de aparare cu rachete balistice si in scenarii regionale care nu ameninta supravietuirea Rusiei sau care nu implica atacuri cu arme de distrugere in masa.
Rusia vrea sa-si extinda arsenalul nuclear cu arme noi
Mai mult, faptul ca oficialii militari de la Moscova urmaresc dezvoltarea unei game largi de arme nucleare noi sau modernizate sugereaza ca doctrina reala merge dincolo de descurajarea de baza si inspre strategii de purtare a unor razboaie regionale, sau chiar a unor arme menite sa provoace teroare.
Un exemplu amplu citat este legat de asa numitul proiect „Status 6”, cunoscut drept „Poseidon” in Rusia si „Kanyon in Statele Unite”: o torpila propulsata nuclear cu raza lunga despre care un document al guvernului rus afirma ca a fost proiectata cu scopul de a „crea zone intinse de contaminare radioactiva care ar fi improprii pentru perioade indelungate de timp pentru activitatile militare, economice sau alte activitati”.
O diagrama si o descriere a armei propuse, dezvaluite pentru prima data in timpul transmisiunii unei televiziuni rusesti despre o intalnire a presedintelui Vladimir Putin cu liderii militari de la Moscova, inca pot fi vazute intr-o inregistrare video urcata pe Youtube in 2015 (minutul 01:46).
Arma, care inca este in faza de dezvoltare, pare proiectata pentru a ataca porturi si orase cu scopul de a provoca ample daune colaterale si nediscriminatorii, o incalcare flagranta a tratatelor internationale.