Invazia Rusiei din Ucraina provoaca foamete la nivel mondial si cresterea accelerata a preturilor la alimente, iar viitoarele perturbari ale lanturilor de aprovizionare vor amplifica si mai mult aceasta nenorocire. Multe tari realizeaza acum ca ar trebui sa produca mai multe alimente, insa ele si-au vandut o mare parte a celor mai bune pamanturi Chinei, care se foloseste de ele pentru a-si hrani propria populatie.
Acum cativa ani China a cumparat aproape 10% din terenul arabil al Ucrainei. Tarile ar trebui sa inceapa sa-i verifice pe cei care le cumpara terenurile agricole, tot asa cum o fac deja in cazul anumitor tehnologii cruciale.
„Nu poate exista o solutie eficienta la criza alimentara globala fara reintegrarea pe pietele mondiale a productiei alimentare ucrainene, dar si a celei de alimente si fertilizatori a Rusiei”, a declarat pe 24 iunie secretarul general al ONU Antonio Guterres, avertizand ca planeta se confrunta cu mai multe cazuri de foamete anul acesta, iar in 2023 va fi chiar mai rau. Insa cerealele si alte alimente ucrainene nu vor ajunge nicicand prea curand pe piata globala din cauza blocarii rutelor maritime de catre Rusia. Ucraina exporta ceva grane pe pietele globale pe calea ferata, prin Polonia si Romania, insa aceste variante sunt complicate si scumpe. Inainte de razboi Ucraina isi exporta prin porturile maritime in jur de 90% din cereale.
In ultimii cativa ani, cumparatori chinezi au achizitionat terenuri agricole in tari precum SUA, Franta si Vietnam. In 2013 gigantul alimentar WH Group din Hong Kong a cumparat Smithfield, cel mai mare producator de carne de porc al Americii, si peste 146.000 de acri de teren agricol in Missouri. In acelasi an Xinjiang Production and Construction Corps a cumparat 9% din terenul agricol al Ucrainei, faimos pentru fertilitatea lui, reprezentand 5% din teritoriul tarii, o concesiune pe 50 de ani. (In 2020 SUA au sanctionat compania chineza din cauza abuzurilor ei contra drepturilor omului.) Intre 2011 si 2020 China a cumparat aproape 7 milioane de hectare de teren agricol, raspandite pe tot cuprinsul lumii. Firmele britanice au cumparat in total mai putin de 2 milioane, in vreme ce cele americane si japoneze au cumparat mai putin de 1 milion.
„Ce conteaza cel mai mult este ce fac chinezii cu pamantul”, a declarat J. Peter Pham, analist pe problemele Africii si fost delegat al administratiei Trump in regiunea marilor lacuri a Africii. In Republica Democrata Congo „ei au primit aprobarea regimului anterior de a prelua 100.000 de hectare pentru a produce ulei de palmier”, un tip de cultura care distruge padurile. „Iar in Zimbabwe ei produc carne de vita, pe care o exporta acasa in China, ceea ce nu constituie un uz nici sustenabil si nici intelept al terenului agricol, intr-o tara in care populatia e infometata din cauza penuriei de alimente de baza.”
Pierderea terenurilor arabile devine o calamitate chiar si pentru tari aflate intr-o situatie mai buna decat Zimbabwe. In principal din cauza invaziei ruse din Ucraina, preturile angro la alimente crescusera deja in aprilie cu 18% fata de anul anterior. E cea mai mare crestere inregistrata in ultimii 50 de ani in decurs de 12 luni, conform Bloomberg. In Franta pretul graului s-a dublat fata de 2020. Si, foarte probabil, China intentioneaza sa cumpere si mai mult pamant in strainatate. Ea detine 21% din populatia planetei si numai 7% din pamantul agricol productiv.
Soarta Ucrainei ilustreaza cat de periculos este sa-ti fie controlata o mare parte din teritoriu de catre o alta tara. Pe de o parte Kievul ar putea fi ingrijorat de faptul ca un aliat al Rusiei ii controleaza pamantul, pe de alta e nevoita sa se teama si ca Beijingul si-ar putea retrage brusc investitia, exacerband astfel problemele economice ale Ucrainei.
O lege initiata de reprezentantul Dan Newhouse (republican, Washington), aflata in prezent pe masa Comitetului de Achizitii al Camerei, propune interzicerea cumpararii de terenuri agricole americane de catre companii din China, Rusia, Iran si Coreea de Nord. Ea vine dupa un proiect propus in 2020 de senatorii republicani Jim Inhofe si Thom Tillis, care ar impune verificarea obligatorie a achizitiilor de terenuri agricole de catre entitati straine.
Astfel de verificari ar trebui sa fie insotite de eforturi de a rascumpara pamanturile de la China si de la oricare alt rival strategic. A devenit acum prea riscant sa-i permiti unei puteri ostile sa detina teren agricol. Cererea de terenuri arabile nu va face decat sa creasca pe masura ce clima se schimba. Concomitent, confruntarea geopolitica va provoca noi perturbari ale lanturilor de aprovizionare. Fiecare hectar conteaza.