„Obiectivul prioritar este Donbass”, a clarificat Vladimir Putin in ultimele zile, intensificandu-si eforturile pentru a cuceri intreaga regiune. Dar de ce este aceasta zona atat de importanta pentru Kremlin?
Asa-zisul colac de salvare al vorbitorilor de limba rusa a fost una dintre cauzele care au declansat conflictul in aceasta zona inca din 2014 si Moscova vrea „sa incheie” ceea ce a inceput in urma cu opt ani, scrie Il Fatto Quotidiano, citata de Rador.
Celalalt motiv este militar si politic: este nevoie de Mariupol pentru a controla coridorul dintre Rostov si Crimeea, dar si zona mai de la nord, evitand contraatacuri ucrainene dinspre nord. Peninsula de la Marea Neagra are serioase dificultati in aprovizionarea de energie electrica si apa si de aceea Putin are nevoie de acest teritoriu, garantandu-si un canal direct cu patria-mama.
Dar exista si motive economice relevante. Donbasul, din punct de vedere istoric, este bogat in mine pentru extractia carbunelui, fierului, dar si metanului, manganului, cobaltului si acele metale rare care sunt din ce in ce mai pretioase pentru dezvoltarea tehnologica.
Referirea este la zacamintele cu care se recupereaza „ingredientele” pentru a construi smartphone-uri si fibre optice, sau titanul si litiul pentru sectorul auto electric.
„Motivele pentru care acest teritoriu este fundamental pentru Putin sunt variate” – explica Marco Di Liddo, analist senior la Ce.S.I. – Centrul International de Studii – dar daca avem in vedere ca actuala operatiune militara este deosebit de costisitoare pentru finantele rusesti, rentabilitatea economica trebuie sa fie adecvata eforturilor”.
De aici si nevoia de a lua Mariupol: „Este al doilea cel mai important port din toata Ucraina si poate gazdui nave de marfa. Mai mult, prin cucerirea orasului de coasta, Rusia ar pune o ipoteca serioasa asupra zacamintelor de gaze offshore din Marea Azov, in timp ce pe continent exista mai multe depozite de roci bituminoase din care se extrage gazul de sist. Este vorba despre un bazin care a fost doar partial explorat: nu se stie cu exactitate cate resurse sunt disponibile, dar merita aprofundata cercetarea”.
Ucraina are 8.500 de zacaminte minerale de importanta industriala si aproximativ 110 tipuri diferite de minerale; industria miniera, pana in 2014, a generat 15 miliarde de dolari pe an. In mineritul carbunelui, din care Donbasul este deosebit de bogat, tara se afla pe locul zece in lume.
„Si apoi exista grafit, titaniu, fier, uraniu si asa-numitele minerale rare, inclusiv litiu, precum si aluminiul si cuprul, atat de pretioase in dezvoltarea hi-tech-ului”, continua Di Liddo. Deci, este interesul economic principala motivatie care il impinge pe Putin sa concentreze zeci de mii de trupe pentru a cuceri Donbasul?
„Nu as spune asta. Motivele politice, mai ales la nivel de propaganda interna, sunt cele care permit un sprijin popular mai mare, pentru ca impresioneaza alegatorul si influenteaza societatea. Presupusa dorinta de a elibera teritoriul de nationalistii ucraineni si de a apara entitatea rusofona este obiectivul declarat de Moscova inca de la inceput, dar bogatia prezenta in aceasta regiune ar putea servi, cel putin partial, la finantarea reconstructiei unei zone deja distruse si care la sfarsitul razboiului va fi in conditii si mai proaste”.
In orice caz, Donbas are teritorii destul de diferite: zona Donetk este mai dezvoltata, in timp ce Lugansk este mult mai putin. Daca interesul principal al lui Putin ar fi economic, ar fi mai logic sa se anexeze in totalitate la primul, in special zonele Sloviansk si Kramatorsk, mai putin la cel din urma, unde economia este mai modesta.
Potrivit centrului de cercetare ucrainean YouControl, dintre cele mai mari o mie de companii din tara, doar sase sunt inregistrate in regiunea Lugansk… Celalalt aspect de luat in considerare este ca in Donbas se extrag in jur de 23-24 de milioane de tone de carbune pe an. Dintre acestea, in cele doua republici autoproclamate controlate de Moscova de opt ani deja, 18 milioane. Prin urmare, este evident ca cele mai profitabile zone sunt deja in mainile Rusiei.
Mai mult, daca in epoca Uniunii Sovietice aceasta zona era printre cele mai prestigioase, in ultimii 20 de ani s-a inregistrat un declin lent, exacerbat de razboiul care a inceput aici in 2014. Generatiile tinere au plecat si au ramas in mare parte batrani si categorii mai putin instarite.
In 2013, provinciile Donetk si Lugansk au reprezentat aproape 16% din Produsul Intern Brut al Ucrainei, a doua dupa Kiev, dar in ultimii opt ani, productia de carbune a scazut de aproape trei ori. Sunt aproximativ 80 de firme metalurgice, dar multe nu mai sunt in functiune de dinainte de 24 februarie.
Mai multe companii miniere mari si numeroase companii petrochimice, inclusiv rafinaria mamut din Lisichansk, sunt acum inactive si nu din cauza conflictului in curs. Ramane un potential de crestere enorm, dar intr-o zona in declin, care la sfarsitul acestui razboi va fi in mare masura distrus.