O femeie din Ucraina a povestit cum fiul ei de 13 ani a fost ucis, in timp ce amandoi incercau sa fuga dintr-un sat ocupat de fortele ruse. Ea a spus ca soldatii s-au prefacut ca ii lasa sa plece si chiar le-au facut cu mana. Apoi au deschis focul asupra masinilor in care se aflau.
„Si-au luat la revedere de la noi”. O femeie din Ucraina isi aminteste cum soldatii rusi i-au omorat fiul.
-„Buna, micutul meu, comoara mea. In poza este exact la fel ca in ultimele minute din viata lui.”
Cand a inceput razboiul, Inna si cei doi fii ai sai au parasit Kievul si au mers in satul Peremoha. Spre o zona sigura, departe de razboi, a presupus ea. Dar dupa cateva zile, trupele ruse au ocupat satul. Familia s-a ascuns la subsol si in fiecare zi Inna auzea noi povesti despre civilii care sunt omorati in sat.
-„Aici era o pivnita. Rusii au adus cativa sateni si i-au aruncat peste tot ce era acolo - un magazin si altele. Sunt multe gropi comune (morminte) in Peremoha.”
-„Eram toti foarte speriati. Am auzit ca oamenii plecau din sat. Am incercat si noi sa plecam in pace.
Echipamentul militar al Rusiei era pe drumul principal si nu existau coridoare de evacuare.
Inna spune ca rusii au pus conditii: Li s-a spus sa plece din sat pe un drum de pamant. Doar soferii puteau ramane in masini, iar pasagerii erau nevoiti sa mearga pe langa vehicule.
-„La ultimul punct de control ne-au dat voie sa traversam autostrada. Soldatii rusi ne-au facut cu mana, si-au luat la revedere din tancurile si blindatele lor. Cu toate actiunile si semnalele lor, ne-au urat o calatorie placuta.”
Au mers pe camp si au decis sa se urce in masinile lor sa isi continuie drumul.
Inna si fiul ei cel mic au mers intr-o masina, fiul cel mare, Yelisey, in alta.
-„Ni se parea ca pamantul inghetat bate in roti. Dar apoi am vazut, dintr-o parte, o racheta zburatoare uriasa. Am deschis usile masinii noastre si am cazut la pamant. M-am tarat pe pamant si mi-am tras fiul de 3 ani de gluga.”
Rusii nu au explicat de ce au tras si au omorat sapte persoane, inclusiv pe Yelisey. Supravietuitorii s-au intors in sat, iar Yelisey a fost ingropat intr-o gradina.
Inna a pastrat caciula gaurita de gloante a fiului ei si tricoul patat de sange ca amintire.
Cand fortele ucrainene au eliberat satul, Yelisey a fost din nou ingropat intr-un cimitir din Brovary, in apropiere de Kiev.
-„Esti aici cu noi, esti aici cu noi, stiu. Stiu ca esti cu mine, micul meu iepuras.”