Ofensiva majora a rusilor in estul tarii este in plina desfasurare, iar trupele ucrainene opun rezistenta puternica de-a lungul unui front de 480 de kilometri in toata regiunea Donbas. Armata ucraineana sustine ca a lansat contra-atacuri si ca au recucerit un oras in apropiere de Donetk. Intre timp, doi voluntari ucraineni ai Crucii Rosii, luati prizonieri de rusi, au povestit cosmarul prin care au trecut. Trei saptamani au fost tinuti in frig si mizerie si au fost batuti si plimbati cu camioanele intre mai multe centre de detentie din Belarus si Rusia.
Volodimir Hropun, supravietuitor dupa captivitate: Am dormit aici, intinsi intr-un rand, patru asa si inca doi asa.
Reporter: Cati oameni au fost in total aici?
Volodimir Hropun: Patruzeci si unu.
Ne arata un ceaun cu mancare stricata si doua linguri de plastic rupte.
Volodimir Hropun: O lingura si inca o lingura. Asta e tot ce aveam. Asa ne-au tratat „eliberatorii” nostri.
Reporter: Cati oameni imparteati doua linguri?
Volodimir Hropun: Eram 41 de oameni aici.
Iulia Ivannikova-Katsemon, supravietuitoare: Am petrecut aproape trei zile si nopti stand pe acest butoi.
Volodimir si Iulia ajutau oamenii sa fuga din satele de pe linia frontului din nordul Ucrainei cand au fost arestati, interogati si acuzati ca au transmis informatii despre activitatea fortelor ruse.
Volodimir Hropun, supravietuitor: M-au arestat, mi-au acoperit ochii, adica mi-au tras o palarie pe ochi si au legat-o cu banda scotch, apoi mi-au legat mainile cu legaturi de plastic, de parca eram un terorist. Apoi m-au adus aici. In timpul interogatoriului auzeam vocile celorlalti captivi. Mai adusesera patru. Cand m-au arestat purtam uniforma Crucii Rosii.
„Mi-au facut fotografii cu cicatricile, am cateva, mi le-au descris”
Cei doi voluntari ai Crucii Rosii au povestit ca au fost tinuti impreuna cu alte zeci de prizonieri, cu mainile legate, pe podeaua rece de beton a unei fabrici. Se intampla in luna martie, cand afara inca era ger.
Volodimir Hropun: In primele 24 de ore am dormit direct pe podeaua de ciment. Temperatura dinauntru era de 10, 12 grade maximum. Tremuram cu totii din cauza curentului si asta, impreuna cu bataia din timpul interogatoriului, le-a picat numai bine rusilor.
Iulia Ivannikova-Katsemon: Mai intai a trebuit sa ma dezbrac. Eram goala. Apoi mi-au facut fotografii cu cicatricile, am cateva, mi le-au descris. Apoi au turnat apa peste mine si m-au batut. In arest mi-au spus ca nu le mai sunt de folos, ca au primit de la mine toate informatiile pe care le-au vrut si ca pot sa ma elibereze. Dar inainte de asta imi spuneau ca voi fi trimisa tocmai in Siberia, sa lucrez acolo la taiat de lemne.
Cateva zile mai tarziu, prizonierii au fost transferati cu un camion militar in Belarus. Apoi, mai departe, in centre de detentie din Rusia.
„Orcii care se numesc eliberatori, nu m-au infrant”
Iulia Ivannikova-Katsemon: Mai intai am fost in regiunea Briansk (in Rusia, n.r.), la centrul de detentie numarul 2 din Novozibkov, apoi ne-au dus la Belbek (Crimeea, n.r.) si la Rostov-pe-Don. Pe tot parcursul, de la inceput si pana la sfarsit, am locuit in corturi pe care femeile prizoniere trebuiau sa le incalzeasca singure. Spatiile de acolo semanau cu niste celule, noi dormeam pe podea, era doar o banca si un cos de gunoi pentru fumatori si care era si pentru urinat.
Trei saptamani au fost prizonieri la rusi. Au fost eliberati impreuna cu alti 24 oameni, intr-un schimb de prizonieri pe 9 aprilie.
Iulia Ivannikova-Katsemon: Cand m-am intors acasa, am facut un control medical. Acum port un corset ortopedic, iar in fiecare dimineata si seara primesc injectii cu analgezice. Acei cetateni ai Federatiei Ruse, orcii care se numesc eliberatori, nu m-au infrant.
Volodimir Hropun: Una dintre dorintele pe cand eram intemnitat era ca, atunci cand voi fi eliberat, si eram suta la suta sigur ca voi fi, sa strig lumii intregi ca acesti ticalosi trebuie prinsi, bagati in gauri asemanatoare si tratati ca niste marfuri, asa cum au facut ei cu noi. Dar mai tarziu m-am linistit. Pentru ca nu sunt ca ei. Nu vreau sa fiu ca ei. Ar trebui pedepsiti intr-un mod civilizat.