Somnul il taraste inapoi, in nenorocirile de pe front, aude din nou bombele care cad si vede exploziile, iar atunci fuge cu disperare, ca sa scape. Cosmarul e atat de intens, incat isi implora doctorul sa-l ajute.
„O sa-mi distruga mintea. Faceti ceva”, ii spune Witalij Miscow, in varsta de 45 de ani, medicului. Tranchilizantele si terapia pe care o face la un centru de tratament din Kiev pentru soldati il ajuta sa tina, cat de cat, demonii in frau.
Miskow isi continua recuperarea la clinica de reabilitare de langa Kiev. Pe langa medicamente, centrul le ofera celor 220 de pacienti proceduri care includ yoga, acupunctura, ultrasunete si alte terapii.
"Sunt fericit ca sunt inca viu", spune el. Dar tot izbucneste in plans cand vorbeste despre bombardamentele care i-au ucis cativa camarazi. "M-am obisnuit cu aceste trairi, dar inca e foarte, foarte greu. Daca n-ai trecut prin asta, n-ai cum sa intelegi, n-o sa intelegi", spune el.
Cand pacea se va asterne din nou in Ucraina, mii de soldati se vor intoarce acasa precum Miskow, cu o afectiune cunoscuta ca sindromul/tulburarea de stres post-traumatic (PTSD), noteaza AP.
Psihologii, ofiterii care se ocupa de veterani si fostii luptatori care au cosmaruri, amintiri repetitive si alte tulburari psihologice lucreaza deja pentru a reduce proportiile potentialei crize de sanatate mintala cu care se vor confrunta soldatii si familiile lor dupa incheierea razboiului.
Prin cresterea gradului de constientizare si finantare pentru ingrijirea sanatatii mintale si prin formarea consilierilor care sa discute cu soldatii despre traumele psihologice, scopul este prevenirea problemelor legate de PTSD, inclusiv sinuciderile, violenta in familie, abuzul de alcool si droguri.
"Iti ataci copiii, sotia"
Sergentul Maxim Pasicinik spune ca viata civila a fost "foarte complicata" pentru el dupa ani de lupta cu fortele pro-ruse in estul Ucrainei si dupa invazia Rusiei. Expunerea sa lunga la stresul razboiului, moartea si distrugerea din jurul sau i-au provocat militarului in varsta de 28 de ani o gama larga de simptome de PTSD. El se teme ca si alti militari si familiile lor ar putea avea aceleasi probleme.
"Repercusiunile vin mai tarziu. Ai un zgomot in urechi, incepi sa vomiti, vii acasa cu fluctuatii constante ale tensiunii arteriale si iti ataci membrii familiei, copiii, sotia", explica el.
"Crezi tot timpul ca cineva te urmareste, gandesti intr-una, faci abuz de medicamente si alcool, te pierzi. Daca ai nevoie de ajutor, esti internat intr-un spital psihiatric unde te transforma intr-o leguma. Daca arati impulsuri de furie, iti dau tranchilizante si doar stai acolo", continua fostul parasutist.
Pasicinik a luptat ultima oara chiar la inceputul invaziei din 24 februarie. Unitatatea lui a fost dusa noaptea cu elicopterele pentru a apara o baza aeriana din apropiere de Kiev. Luptele intense i-au macelarit picioarele - ranile erau atat de severe, incat ulterior a fost scos din serviciu.
Acum, veteranul cu o constitutie atletica arata bine. Insa integritatea fizica poate ascunde suferintele interioare ale militarilor, subliniaza Pasicinik. "Arata bine, dar nu sunt", spune el.
Pe 12 noiembrie, Pasicinik s-a intors la baza aeriana din Hostomel unde a luptat si de unde il bantuie si acum amintirile apasatoare. Dar s-a intors ca un invingator - el a alergat un semimaraton (21 de kilometri) ca sa stranga fonduri pentru tratamentul de care au nevoie zece veterani cu simptome.
Pasicinik e ingrijorat nu doar de riscul soldatilor traumatizati de a se sinucide, ci si de posibilitatea ca acestia sa traga in alte persoane si sa treaca la acte teroriste.
Un razboi psihologic bun pentru Ucraina
Purtatoarea de cuvant a Ministerului pentru problemele veteranilor din Ucraina, Iulia Vorona, spune ca statisticile despre sinucideri si PTSD in randurile fostilor soldati si ale familiilor lor nu pot fi facute publice in timpul razboiului din motive de securitate. Insa cu cinci luni inaintea invaziei, ministrul Iulia Laputina a spus ca era deja o cerere mare pentru sprijin psihologic din partea familiilor militarilor care au luptat din 2014 contra separatistilor din estul Ucrainei.
Ministrul, care are doctoratul in psihologie, si-a exprimat ingrijorarea ca multi dintre combatanti se vor intoarce in sate unde nu exista vreun specialist. "Trebuie sa cladim un sistem de asistenta psihologica de urgenta care sa functioneze si in cel mai izolat catun", a spus ea.
Potrivit datelor din conflictele anterioare, aproximativ 20% din militarii expusi la luptele intense din Ucraina ar putea dezvolta PTSD, estimeaza psihiatrul britanic Neil Greenberg, profesor la King’s College University din Londra, care a lucrat timp de 23 de ani ca medic militar in marina Marii Britanii, inclusiv in Irak si Afganistan.
Spre deosebire de soldatii care au luptat in Afganistan sau cei din armata americana care au luptat in razboiul din Vietnam, soldatii ucraineni duc un razboi pentru a-si apara tara, cu sprijinul populatiei, cu un inamic evident si cu obiective si justificari solide. Toate acestea i-ar putea ajuta pe veteranii ucraineni sa dezvolte probleme psihologice mai putine sau mai usoare, apreciaza Greenberg, intrucat "este un razboi psihologic bun pentru Ucraina".
Retelele de socializare pun presiune pe soldati
Psihologul ucrainean Andrii Omelchenko se asteapta sa apara tot mai multi solicitanti de ajutor. El pregateste acum 300 de voluntari, cu obiectivul de a ajunge la 2.000, care sa le ofere sfaturi soldatilor.
Omelchenko lucreaza indeaproape cu trupele pe front si cand se intoarce in Kiev repara pe cat posibil traumele prin conferinte video din biroul sau de la etajul 17. Recent, a primit un apel de la un comandant de pe front care suferea de atacuri de panica crunte dupa ce a vazut cum o racheta i-a macelarit trei soldati.
Bombardamentele de artilerie ale Rusiei au un impact puternic asupra luptatorilor ucraineni, spune expertul. Iar retelele de socializare sunt inca o sursa de stres psihologic, pentru ca le arata soldatilor ca in timp ce ei sunt in transee, cei dragi si prietenii duc o viata cat de cat normala in comparatie cu a lor. "E foarte dureros. Viata civila are multe lucruri care nu sunt potrivite pentru a fi aratate", crede acesta.
Omelchenko primeste si apeluri de la familii care il intreaba cum sa se descurce cu soldatii care s-au intors complet schimbati de pe front - taciturni, distanti, pierduti in lumea lor. Psihologul a trecut prin aceeasi experienta cu bunicul sau, care a luptat cand era tanar in Al Doilea Razboi Mondial: "Bunicul meu nu a zambit niciodata."