Imagini dureroase vin de la Mariupol, dar si din satele din zona Harkov recucerite de ucraineni. Sub ocupatie ruseasca sau nu, oamenii incearca sa-si duca viata printre morminte si ruinele caselor.
Locuitorii din Mariupol incearca sa revina la rutina zilnica, dupa ce Rusia a preluat controlul asupra intregului oras, cu exceptia otelariei Azovstal. Rusii continua sa o bombardeze. Este singurul loc unde nu au reusit sa puna piciorul, dar intre timp s-au apucat sa faca curatenie in restul orasului, care este sub controlul lor. Lucratori ai Ministerului pentru Situatii de Urgenta din Rusia au fost filmati indepartand molozul, taind lemne pentru localnici si ducandu-le apa - ajutor pentru oamenii peste care tot Moscova a trimis prapadul.
- Din trei camere pe care le-am avut, doar jumatate din una singura a fost salvata, povesteste un localnic, Serghei.
- Ce s-a intamplat?
- Au tras cu tancul.
- Chiar in fereastra?
- Chiar in fereastra, putin deasupra ferestrei. Lovitura a distrus totul: peretii, mobila. Am venit acasa din adapost, am deschis usa, dar apartamentul nu mai era. A fost infricosator. A fost foarte infricosator. Au tras atat de mult, infricosator! spune barbatul.
E bine macar ca s-a incalzit vremea. Printre blocuri, o coafeza a scos un scaun si o masuta si tunde clientii pe o alee. „Imi faceti reclama, da?” intreaba ea facand haz de necaz.
Rusia a declarat victoria la Mariupol pe 21 aprilie, dupa saptamani de asediu si bombardamente. Inainte de razboi, orasul era „acasa” pentru peste 400.000 de oameni. Kievul spune ca probabil zeci de mii de oameni sa fi fost ucisi. Alte sute de mii au fost evacuati in masa. Autoritatile locale spun ca au mai ramas intre 150.000 si 170.000 de locuitori.
Ucrainenii revin acasa, la gospodariile distruse
De cealalta parte a liniei frontului, oamenii au inceput incet-incet sa se intoarca in satele recucerite de fortele ucrainene la est si la nord de Harkov. Nu au mai gasit prea multe lucruri intregi. Dar e casa lor. In genunchi, Tatiana saruta la propriu pamantul cu ochii inlacrimati. „Pamantul meu iubit!”
E surprinsa si incantata sa descopere cateva dintre animalele ei: „Au supravietuit, au asteptat doua luni!”
Femeia nu-si ascunde durerea si dezamagirea fata de comportamentul Rusiei: „O natiune sora... Pana in ultima clipa nu m-am asteptat la asa ceva, la o asemenea agresiune, la asemenea distrugere. Am venit si am sarutat pamantul, pur si simplu l-am sarutat. Casa mea, nu este nimic din ea. Unde sa locuiesc, cum sa traiesc?” se intreaba femeia.
Un vecin povesteste cum a fost ranit cand fortele ruse au intrat in sat.
- Cand s-a intamplat, am fost aruncat de explozie. Am fost ranit la cap, nu am auzit nimic timp de trei zile, sangeram din urechi. Mai tarziu, a zburat un alt blestemat de obuz, din lansatorul pozitionat acolo. L-am auzit venind, lovind. Am iesit din casa, mi-am trimis sotia la prietenul meu in subsol, dar eu nu am avut timp sa ma ascund. Nu mai conteaza, am supravietuit”, spune Nikolai. In doua, trei zile ne vom intoarce sa locuim aici, adauga el.
- Cum puteti trai in ruine?
- Cum? Trebuie sa curatam toate astea. O sa mergem sa locuim cu vecinii nostri, de cealalta parte a gradinii, casa lor este mai mult sau mai putin buna. Mi-au spus sa merg sa stau la ei.