Dupa ce contraofensivele ucrainene din Harkov si Herson au luat sfarsit, fiind incununate de succes, punctul cel mai fierbinte al razboiului din Ucraina este batalia pentru Bahmut si localitatile limitrofe. Aici, ucrainenii rezista cu incapatanare, in conditii greu de descris, atacurilor rusesti, transmite hotnews.ro.
Varful de lance al atacurilor ruse este reprezentat de mercenarii Wagner condusi de Evgheni Prigojin, dar sunt folosite si foarte multe trupe regulate.
Avand in vedere numarul mare de victime, de ambele parti, dar in special de partea rusilor, s-ar spune ca avem de-a face cu un oras de o importanta strategica esentiala. Ca este asa, sau nu, vom analiza in cele ce urmeaza.
De ce ataca rusii cu atata disperare la Bahmut?
Asadar vorbim de un oras nu foarte mare, Bahmutul avand, inainte de razboi aproximativ 70 de mii de locuitori. Importanta lui pe planul tactic general al razboiului este cel putin discutabila.
Atunci de ce irosesc rusii atatea resurse si oameni pentru cucerirea lui?
Pentru ca ar fi primul succes major pe care ar putea sa-l prezinte populatiei de acasa de cateva luni. Pentru ca au fost nevoiti sa se retraga din Herson si Harkov, iar prestigiul armatei ruse, deja stirbit vizibil de la inceputul razboiului, sufera grav.
De cealalta parte, aparatorii orasului, care la randul lor au suferit pierderi importante, au transformat rezistenta in ruinele orasului intr-un motiv de mandrie nationala si de sfidare la adresa rusilor. In acelasi timp, atat timp cat armata rusa isi concentreaza cele mai bune unitati in acest sector, nu le poate folosi in alta parte, din start acesta fiind un mare castig pentru ucraineni.
Ceea ce se intampla acum la Bahmut nu este ceva nou. Motivatia ambelor parti de a purta o batalie fara mare castig strategic a mai stat candva la baza unei batalii celebre din istorie, referindu-ne aici la atacul german de la Verdun, in 1916, in timpul primului razboi mondial.
De altfel, imaginile surprinse la Bahmut aduc mult cu ceea ce s-a intamplat pe frontul de vest in timpul bataliei de la Verdun. Imaginile cu soldatii ambelor tabere stand in transee inundate, un camp de lupta plin de noroi, un mic oras neimportant strategic, redus la ruina de bombardamente, toate coincid.
Batalia de la Verdun, cauze si context militar
La inceputul anului 1916 frontul de vest era deja unul static. Atat anglo-francezii, cat si germanii suferisera pierderi uriase in cei doi ani precedenti de razboi, totusi, asta va fi nimic in comparatie cu ce va urma. Linia frontului se intindea de la Marea Nordului pana la granita cu Elvetia in sud. Ambele tabere aveau retele sofisticate de transee, cu mai multe linii de aparare.
Totusi, germanii se aflau in dezavantaj. Se gaseau sub blocada maritima, iar economia lor era pe punctul de a se prabusi. Seful Statului Major german, Erich von Falkenhayn considera, totusi, ca armata franceza este pe punctul de a se prabusi, fiind nevoie de o ultima lovitura. Pentru a testa aceasta teorie, el va elabora Operatiunea Gericht (judecata, in traducere libera).
Locul ales de el pentru acest atac va fi sectorul de front de la Verdun. Aici, frontul descria un mic intrand in transeele germane, Falkenhayn considerand ca va fi mai usor pentru trupele germane sa atace din mai multe parti. Pentru acest urias asalt au fost alocate resurse insemnate.
Astfel, cei 150 de mii de soldati germani urmau sa atace prin surprindere si sa invaluie trupele franceze in acest sector, care numarau aproximativ 30 de mii de aparatori.
Totodata, germanii au beneficiat si de cea mai mare concentratie de artilerie de pana atunci, pregatirile fiind facute cu luni inainte. Desi comandantii francezi locali au sesizat activitatea neobisnuita din tabara germana, sesizarile lor au fost ignorate de Marele Stat Major francez.
Atacul german initial a avut loc pe 21 februarie, fiind precedat de o preparatie (n.r. artileria trage ca sa tina inamicul in transee) de artilerie nemaivazuta pana atunci ca magnitudine. Inca de la inceput, planul german nu era o cucerire rapida a oraselului Verdun, dorindu-se transformarea bataliei intr-una de uzura care ar fi macinat forta combativa a armatei franceze.
Germanii stiau ca trupele franceze nu vor renunta la acest sector, Verdunul fiind pentru ei un motiv de mandrie nationala. Imediat, francezii au realizat amploarea atacului german si l-au desemnat comandant pe Philippe Petain, cel care ulterior va fi numit ‚Leul din Verdun’. Verdun era aparat de o retea de forturi, cel mai mare dintre acestea fiind Fort Douaumont.
Pe masura ce lunile au trecut, ambele tabere au inceput sa trimita tot mai multe trupe in aceasta uriasa lupta. Problema germanilor era ca pierdeau oameni in acelasi ritm in care o faceau si francezii.
Mii de francezi si germani mureau zilnic pentru castiguri teritoriale infime. Ulterior, la comanda armatei franceze de la Verdun va fi numit Robert Nivelle, cel care va da incredere trupelor sale folosind expresia ‚Ils ne passeront pas’, in traducere libera „Ei nu vor trece”, sau mai cunoscutul „Pe aici nu se trece”.
Desi au obtinut unele succese minore, cum ar fi cucerirea, la un moment dat, a fortului Douaumont, germanii nu au reusit niciodata sa sparga apararea franceza. In plus, francezii aveau un sistem de rotire a trupelor in acest sector, in vreme ce germanii tineau o unitate pe linia frontului pana aceasta isi pierdea forta efectiva de lupta. Acest lucru a contat foarte mult din punct de vedere al moralului.
Batalia de la Verdun a fost una de durata, intinzandu-se pe parcursul a circa 300 de zile. Intr-adevar, pierderile franceze au fost colosale, estimandu-se ca aproape 550 de mii de soldati francezi au murit. Pe de alta parte, pierderile suferite de germani nu au fost cu mult mai mici, circa 430 de mii de soldati fiind pierduti.
Atacul german a slabit si apoi a incetat cu totul in momentul in care britanicii au atacat pe Somme, marcand inceputul unei alte lupte majore al primului razboi mondial. Falkenhayn a fost nevoit sa dizloce cele mai bune divizii de pe frontul de la Verdun si sa le mute pe Somme, pentru a face fata atacului britanic, marcand astfel sfarsitul bataliei.
In memoria colectiva, batalia de la Verdun ramane o victorie franceza (germanii nu au trecut), dar pierderile au fost colosale pentru francezi. In acelasi timp, nici armata germana nu si-a atins obiectivul, acela de a infrange dorinta franceza de a lupta, prin atragerea armatei inamice intr-o lupta care s-o lipseasca de personal combatant.
Privind obiectiv, se poate spune ca niciuna din tabere nu a castigat sau a pierdut, totusi, aceasta batalie a costat vietile a aproape un milion de oameni, din ambele tabere.
Revenind in prezent, la batalia pentru Bahmut, multi analisti militari considera ca exista sanse ca acesta sa si fie scopul inversunatei rezistente ucrainene in acest sector de front. Mai exact, exista rapoarte care afirma ca pierderile rusilor sunt uriase in aceasta zona si este posibil ca tocmai acesta sa fie obiectivul ucrainean, sa provoace pierderi de neinlocuit, in oameni si materiale, taberei adverse.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.