Ofensiva fulger a fortelor armate ucrainene in regiunea Harkov din nord-estul tarii a dus la prabusirea frontului rusesc ca un castel de nisip insa factorii care au dus la reusita sa tin mai mult de deficientele proprii ale armatei ruse.
„Fara a trece in niciun fel cu vederea eroismul aparatorilor Ucrainei, este clar ca a existat o prabusire masiva a moralului in randul fortelor rusesti din regiunea Harkov. Ele au predat orase aproape fara lupta si au abandonat cantitati vaste de echipament”, afirma analistul militar si cercetatorul independent Chris Owen intr-o ampla analiza publicata pe pagina sa de Twitter.
El incepe de la un citat din Napoleon Bonaparte care in 1808 scria ca „trei sferturi din razboi se bazeaza pe caracterul personal si relatii; echilibrul dintre fortele armate si echipamente reprezinta doar sfertul ramas”.
Pornind de la acest lucru, Owen aminteste de numeroasele relatari din ultimele luni privind experientele soldatilor rusi legate de „operatiunea militara speciala” declansata de presedintele Vladimir Putin pe 24 februarie: de la recruti luati cu arcanul sa lupte in Ucraina, la crescatori de reni care s-au inrolat din cauza saraciei, la soldati rusi care trag asupra ofiterilor FSB din zonele ocupate pe fondul consumului de alcool.
„Asemenea relatari arata ca armata rusa nu era un loc fericit, nici inainte de ultimele regrese. Moralul este scazut, instruirea slaba, mancarea ingrozitoare, echipamentele inadecvate, sanatatea si antrenamentele neglijate si comandantii lipsiti de onestitate, indiferenti si incompetenti”, afirma Chris Owen.
Acesti factori au facut deja mii de soldati rusi sa renunte la contractelelor militare si sa se intoarca in Rusia. In pofida numeroaselor piedici puse de comandanti si autoritati, ei au acest drept atat timp cat Rusia nu declara oficial razboi Ucrainei ci continua cu „operatiunea speciala”.
Analistul militar trece apoi in revista numeroasele probleme si neajunsuri pe care razboiul din Ucraina le-a dezvaluit cu privire la fortele armate ruse si conducerea politico-militara de la Moscova.
Soldatii rusi chiar nu vor sa moara in Ucraina
OBIECTIVELE: Majoritatea soldatilor rusi sau cel putin o parte semnificativa a acestora nu stiau pe 24 februarie ca urmeaza sa invadeze Ucraina si multi dintre ei nu si-au dat seama ca au trecut granita ruso-ucraineana pana cand militarii ucraineni au inceput sa traga asupra lor. Unii au dezertat in numar mare inca din primele zile sau au fost capturati de soldatii Ucrainei.
Propaganda lui Putin despre „denazificarea” si „demilitarizarea” Ucrainei a avut rezultate mixte. Unii au crezut-o, alti rusi, in special cei care aveau legaturi cu civili din Ucraina, si-au dat seama ca reprezinta o minciuna.
In plus, Kremlinul si, sub indrumarea sa, ministerul Apararii de la Moscova, au tot schimbat obiectivele de razboi ale Rusiei, acestea devenind din ce in ce mai confuze si neclare pe masura ce a devenit evident ca Kievul nu o sa cada in trei zile si ca „operatiunea militara speciala” va fi una de durata
„Sa stii pentru ce lupti este un lucru fundamental pentru succesul militar”, subliniaza Chris Owen.
MOTIVATIA: „Un barbat nu se lasa ucis pentru o jumatate de pence pe zi sau pentru o distinctie marunta. Trebuie sa vorbesti sufletului pentru a-l inflacara”, il citeaza din nou analistul militar pe Napoleon.
Din numeroasele relatari ale soldatilor rusi a devenit evident ca motivatia personala este una dintre marile lacune ale fortelor armate ruse. Armata ruseasca este alcatuita in mare parte de voluntari din regiunile mai sarace si categoriile socio-economice (in mod special minoritatile etnice ale Rusiei) care vad serviciul militar drept un mijloc de avansare economica sau sociala.
Dar chiar si asa, majoritatea acestora nu au intrat in fortele armate pentru a purta razboaie. Cu exceptia conflictelor din Cecenia, celelalte interventii militare ale Rusiei de dupa caderea URSS (in Transnistria, Abhazia, Crimeea, Donbas, Osetia de Sud, Siria etc.) au avut un numar scazut de pierderi.
Serviciul militar era chiar foarte compatibil cu obiectivul de a ramane in viata. Insa aceasta ecuatie se schimba foarte substantial intr-un razboi cu o rata foarte ridicata a pierderilor iar, dupa cum arata lucrurile in Ucraina, este probabil ca acesta sa devina unul dintre cele mai mortale conflicte din ultimii 200 de ani.
Sa servesti acum in fortele armate ruse vine cu o probabilitate ridicata de moarte sau ranire si cu certitudinea unor conditii mizerabile pe front. Dovezile oferite de relatarile soldatilor rusi si conversatiile interceptate au aratat ca, deloc surprinzator, rata ridicata a pierderilor este un factor foarte descurajant pentru soldatii rusi, acestia fiind martori ai eradicarii unor intregi unitati de catre fortele armate ucrainene.
Problemele armatei ruse cu echipamentele de lupta si mancarea
ECHIPAMENTELE: O plangere constanta a militarilor rusi a fost lipsa si slaba calitate a echipamentelor cu care au fost trimisi la lupta. Unele tancuri au ajuns pe front din depozite fara echipamente vitale (cateodata chiar si fara motoare functionale), munitia era putina, trusele de prim ajutor vechi de decenii si vestele antiglont adesea inexistente.
Pavel Filatiev, fostul parasutist rus care a fugit in Occident dupa ce a publicat o ampla critica la adresa razboiului, a relatat printre multe altele ca, desi apartinea unei unitati de elita din fortele armate rusesti, a fost trimis in Ucraina cu o mitraliera stricata pe care a trebuit sa o repare singur si ca nu a primit o vesta antiglont si alte echipamente necesare, pe care a trebuit sa le gaseasca singur.
Numerosi soldati rusi au fost nevoiti sa isi cumpere pe propria cheltuiala echipamentele necesare, inclusiv statii de emisie-receptie militare, acestea fiind adesea scoate la vanzare pe Avito, echivalentul rusesc al eBay, dupa ce au fost furate din depozitele militare de oficiali corupti.
Pierderile de echipament inregistrate de fortele rusesti pe campul de lupta au fost uriase. Soldatii Moscovei au vorbit despre brigazi motorizate care si-au pierdut majoritatea vehiculelor blindate, baze intregi sterse de pe fata pamantului de loviturile ucrainene cu sistemele HIMARS primite din SUA sau ca au ramas inclusiv fara bocanci si uniforme care s-au deteriorat dupa luni de lupte grele.
Trupele din regiunile separatiste Lugansk si Donetk au primit cele mai rele echipamente, printre acestea numarandu-se casti din al Doilea Razboi Mondial, pusti Moisin-Nagent din 1898 si 0 veste antiglont. Pe langa toate aceste lucruri, armata rusa le-a taiat din putinele provizii pe care le primeau din cauza neintelegerilor si protestelor fata de desfasurarea lor pe front.
MANCAREA: Apropo de provizii, soldatii rusi aflati atat pe frontul sudic, cat si cel nordic, au ramas rapid fara ratii dupa declansarea invaziei, primind ratii pentru doar 3 zile, intervalul de timp in care Moscova credea ca o sa cada Kievul si o sa ocupe restul obiectivelor strategice din Ucraina.
Situatia a provocat infometare printre soldatii rusi care au inceput sa intre in curtile oamenilor sau sa sparga magazine pentru a face rost de mancare. Problemele cu logistica de pe frontul de sud au facut ca soldatii sa primeasca o singura ratie la doua zile.
In plus, mancarea facuta de popotele militare ale armatei ruse este adesea atat de ingrozitoare incat este respinsa inclusiv de soldati flamanzi. Reaprovizionarea a fost de asemenea afectata de coruptia incredibila din armata rusa.
Un soldat a relatat ca „recrutii care livrau mancare unitatii noastre din Ucraina au furat-o din trei lazi cu conserve cu carne si au vandut-o unitatii noastre pentru 70 de ruble fiecare”. Militarii rusi s-au plans de asemenea ca le-au fost furate pachetele trimise de acasa.
Rusii au trimis soldati neinstruiti pe front
De asemenea, conditiile de pe front au fost ingrozitoare pentru militarii Moscovei. Unii soldati s-au plans ca nu au primit nici macar lopeti cu care sa sape transee si adaposturi. Ei au relatat ca au fost nevoiti sa stea in mizerie abjecta, afectati de degeraturi si „atacurile” constante ale tantarilor, pe langa cele ale ucrainenilor.
Probabil cel mai infam, soldati rusi care aparent nu ar fi fost informati despre pericole, au sapat transee in Padurea Rosie de langa centrala nucleara de la Cernobil, cel mai radioactiv loc de pe planeta. Ei au fost ulterior spitalizati din cauza expunerii la radiatii.
Alti militari s-au plans ca ingrijirile medicale de pe front sunt foarte deficitare, medicilor lipsindu-le pana si lucruri elementare precum bandajele si turnichetele, si ca de multe ori posibilitatea evacuarii este inexistenta.
„Este probabil ca multi soldati rusi pur si simplu au pierdut sange pana au murit din cauza unor rani complet vindecabile”, subliniaza Owen.
LIPSA DE INSTRUIREA: Multi soldati rusi au fost trimisi pe front cu niveluri de instruire care ar intra in categoria „gluma”.
La inceputul invaziei unii soldati au primit sisteme de arme pe care nu le-au mai vazut niciodata si pe care nu stiau sa le foloseasca. Activitatile de instruire au fost adesea falsificate pentru ca ofiterii sa poata raporta indeplinirea lor si sustraga proviziile.
Un soldat a relatat ca „am ajuns la poligon si am fost pusi sa stam cu pusca inspre tinta. De indata ce erai fotografiat ti se dadea drumul”.
Acest tip de falsuri nu au fost raportate doar de diviziile obisnuite de infanterie ale Rusiei, ci inclusiv de unitatile de elita ale Moscovei precum cele de trupe aeropurtate, sugerand ca practica este comuna in armata rusa.