La scurt timp dupa ce Rusia a invadat Ucraina la sfarsitul lunii februarie, oficialii americani ar fi incercat sa organizeze o convorbire telefonica intre presedintele american Joe Biden si liderul de facto al Arabiei Saudite, Mohammed bin Salman.
Dar printul mostenitor saudit, adesea denumit simplu MBS, ar fi refuzat sa raspunda la apel. La scurt timp dupa aceea, insa, MBS a vorbit cu presedintele rus Vladimir Putin. Iar luna urmatoare, a vorbit si cu presedintele chinez Xi Jinping, scrie Deutsche Welle.
Casa Alba a negat ulterior ca apelurile lui Biden ar fi fost refuzate. Dar, in multe privinte, nu a contat. Pentru ca acesta a fost doar cel mai recent incident dintr-o perioada deosebit de rece in relatia dintre SUA si unii dintre cei mai apropiati prieteni ai sai, producatori de petrol din Orientul Mijlociu.
In trecutul recent, Biden a descris Arabia Saudita ca fiind un "stat paria", un comentariu cu privire la presupusa asasinare orchestrata de stat a disidentului saudit Jamal Khashoggi in 2018, precum si cu privire la bilantul general sumbru al tarii in ceea ce priveste drepturile omului.
In speranta de a fi reunit
Problema este ca acum, din cauza razboiului din Ucraina, SUA au din nou nevoie de Arabia Saudita si de vecinii sai. SUA si Europa ar dori ca partenerii lor din Orientul Mijlociu sa pompeze mai mult petrol pentru a scadea preturile globale, sa sustina diverse rezolutii ale Natiunilor Unite care se opun invaziei din Ucraina si sa ajute cu sanctiuni impotriva Rusiei.
Insa acestia sunt reticenti. Natiunile bogate in petrol, cum ar fi Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite, respecta in mare parte limitele de productie convenite anterior cu grupul OPEC+, care include Rusia.
In plus, superiahturile, avioanele private si bunurile oligarhilor rusi sunt la adapost de confiscari in EAU. Si alte tari din regiune, inclusiv aliatii SUA, Irak, Iordania si Israel, au refuzat sa voteze impotriva Rusiei in Consiliul de Securitate al ONU.
Atunci de ce oare SUA, un actor major in Orientul Mijlociu de zeci de ani, nu a reusit sa isi convinga presupusii "prieteni" sa ii ia partea?
De la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial, SUA si-au schimbat puterea militara pentru securitatea energetica in regiune. Si, dupa cum a subliniat un raport din aprilie al Consiliului European pentru Relatii Externe (ECFR), SUA "raman garantul dominant al securitatii si cel mai mare exportator de arme in regiune".
SUA inca mai au baze militare mari in Orientul Mijlociu si intre 45.000 si 60.000 de oameni stationati acolo. Prezenta sa o eclipseaza pe cea a altor actori, a remarcat ECFR.
Cu toate acestea, atunci cand americanii au inceput sa isi extraga propriul petrol acasa - din 2019, SUA au exportat mai mult petrol decat importa - producatorii de petrol din Orientul Mijlociu au devenit mai putin relevanti.
"As spune ca, in ultimii 20 de ani, desi SUA nu s-au retras din regiune, prioritatile s-au schimbat", a declarat Aaron D. Miller, fost consilier pe probleme de politica externa al guvernului.
Sentimentul de neglijare
Orientul Mijlociu este in continuare foarte important, doar ca nu la fel de important ca inainte, a declarat Miller pentru Deutsche Welle.
"Nu exista nicio indoiala ca partenerii nostri regionali au inceput sa simta ca principalii lor binefacatori si patroni le acorda mai putina atentie", a explicat el. "Acest lucru a produs o situatie in care statele-cheie - sauditii si emirienii, in special - au cautat sa ajunga la altii".
China, de exemplu, este de departe cel mai mare importator de petrol din lume, iar in 2020, 47% din importurile sale proveneau din Orientul Mijlociu. Superputerea asiatica si-a consolidat relatiile acolo, inclusiv ajutand la dezvoltarea rachetelor balistice in Arabia Saudita, cumparand instalatii de productie de petrol irakiene si investind in infrastructura irakiana.
"Acestea sunt tari suverane care au interese care adesea nu sunt aliniate cu ale noastre, iar noi nu suntem singurul jucator din oras", a confirmat Bilal Saab, director al programului de aparare si securitate la Middle East Institute, sau MEI, cu sediul la Washington. "Ei au si alte optiuni. Poate ca acestea nu sunt la fel de bune ca cele ale SUA, dar exista".
Cu toate acestea, pe masura ce razboiul din Ucraina continua si situatia economica globala se inrautateste (partial din cauza pretului ridicat al petrolului), SUA incearca sa recupereze terenul pe care l-a pierdut in fata altora, precum China si Rusia.
O delegatie la nivel inalt, condusa de vicepresedintele american Kamala Harris, a vizitat EAU la mijlocul lunii mai si s-a intalnit cu liderul EAU, Mohammed bin Zayed Al Nahyan, dupa moartea fratelui sau vitreg.
Saptamana aceasta, presa americana a relatat ca insusi presedintele SUA va vizita Arabia Saudita la jumatatea lunii iulie pentru intalniri cu liderul saudit MBS, lucru pe care Biden a parut anterior reticent sa il faca.
In cautarea unor beneficii reciproce
"Daca am vrea sa jucam dur, probabil ca am putea", a declarat Miller, care a lucrat la Departamentul de Stat al SUA timp de peste doua decenii, consilierea diferitelor administratii in ceea ce priveste politica pentru Orientul Mijlociu.
"Dar am urmarit cum tratam cu tarile din Orientul Mijlociu timp de 40 de ani si rareori, daca nu chiar niciodata, exercitam acest tip de presiune asupra unei tari atunci cand este vorba despre o chestiune de interes national vital [al acesteia].", spune el.
In schimb, este nevoie de "un management inteligent si abil al aliantelor", a argumentat Miller, ceea ce, in opinia sa, este in curs de realizare.
Saab de la MEI crede ca exista, de asemenea, un progres, cu actiuni precum trimiterea delegatiei la nivel inalt in EAU. Iar in ceea ce priveste continuarea convingerii, exista multe alte domenii in care SUA pot demonstra cum cooperarea poate fi reciproc avantajoasa, a adaugat el.
"Unul dintre aceste domenii este apararea antiaeriana si antiracheta integrata", a declarat autorul cartii recent publicate, "Rebuilding Arab Defense: US Security Cooperation in the Middle East.
Este un lucru de care tari precum Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite au nevoie, datorita atacurilor cu rachete din Yemen, inclusiv unul care a oprit aproape jumatate din productia de petrol saudita in 2019.
"Dar daca ar urma sa mearga pe calea achizitionarii sau, eventual, a dezvoltarii de rachete balistice cu ajutorul chinezilor, atunci s-ar putea sa nu ii ajutam in ceea ce priveste apararea antiracheta aeriana integrata", a sugerat Saab.
Subestimarea UE
UE ar trebui, de asemenea, sa joace un rol, dupa cum a declarat pentru DW Hugh Lovatt, expert in Orientul Mijlociu. "UE pare multumita sa lase administratia americana sa faca cea mai mare parte din munca grea", a spus el.
Dar, de fapt, europenii au multe de oferit, in special in ceea ce priveste aspecte precum sprijinul pentru dezvoltare, ajutorul umanitar, investitiile straine directe, comertul si securitatea.
"In timp ce contributiile chinezesti si rusesti sunt adesea supraexagerate, contributiile europene sunt adesea subapreciate, inclusiv de catre europenii insisi", a avertizat Lovatt.
"Ar fi grozav sa adaugam aceste tari la lunga lista a celor pregatite sa se opuna Rusiei cu sanctiuni, a fost de acord Miller.
"Dar acest lucru ar putea fi nerealist", a spus fostul consilier de politica externa al SUA, pledand pentru o abordare mai pragmatica. "Cred ca, atunci cand toate acestea se vor rezolva intr-un fel, vom ajunge la un fel de Razboi Rece 2.0, dar unul in care multe tari din lume nu vor fi dispuse sa aleaga o tabara".
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.