La opt ani si jumatate dupa ce Vladimir Putin a anuntat anexarea Crimeei, el a adunat elitele Rusiei in Sala Sfantul Gheorghe de la Kremlin pentru o noua ceremonie de acaparare a teritoriului vecin: de data aceasta a revendicat inca patru regiuni ucrainene.
Potrivit unei analize publicate de The Guardian, formalitatile de anexare au fost precedate de un discurs furibund si incoerent, care nu s-a oprit decat foarte putin asupra Ucrainei sau asupra celor patru regiuni a caror proprietate este revendicata acum de Rusia. In schimb, Putin a atacat Occidentul pentru o litanie de pacate, de la destabilizarea Rusiei in secolul al XVII-lea pana la permiterea operatiilor de schimbare de sex.
De asemenea, el si-a reiterat amenintarea de a folosi arme nucleare, afirmand ca SUA au „creat un precedent” pentru utilizarea fortei nucleare in 1945.
Discursul de vineri va ramane, probabil, ca o alta piatra de hotar in lunga domnie a lui Putin asupra Rusiei. Si, desi a fost aceeasi sala, aceeasi multime si acelasi mesaj ca la anexarea Crimeii din martie 2014, contextul este foarte diferit.
Atunci, Putin a antrenat cu el o mare parte din elita si societatea rusa, pe un val de fervoare patriotica stimulata de propaganda televiziunii de stat. In afara Rusiei, in timp ce multi au fost socati de acapararea lipsita de continut a teritoriului, altii au considerat ca Putin avea dreptate: dupa Irak si Libia, cum ar putea Occidentul sa le dea lectii altora despre incalcarea suveranitatii? Multi politicieni europeni au vrut sa revina cat mai repede posibil la situatia obisnuita cu Rusia.
De data aceasta, situatiile interne si internationale sunt mult mai putin favorabile pentru Putin. La nivel intern, el s-a angajat intr-o campanie de mobilizare nepopulara, determinand sute de mii de rusi sa incerce sa paraseasca tara. Imbunatatirile calitatii vietii pe care le-au adus primii ani de putinism se epuizeaza pe fondul sanctiunilor si al izolarii internationale.
Din februarie, liderul rus a devenit un proscris international, chiar si liderii neoccidentali reprosandu-i agresiunea flagranta din Ucraina, subminandu-i vineri pretentiile de a vorbi in numele intregii lumi neoccidentale.
In 2014, el a criticat ipocrizia politicienilor occidentali care „numesc ceva alb astazi si negru maine”, iar multi au dat din cap.
Vineri, el a oferit un denunt mai furios, dar mai putin coerent al Occidentului, mai degraba ca un sofer de taxi furios decat un sef de stat. „Ei nu vor sa fim liberi, vor sa fim o colonie; nu vor un parteneriat egal, vor sa ne fure”, a spus el.
Putin a trecut de la denuntarea „totalitarismului, despotismului si apartheidului” din Occidentul de astazi, la aducerea in discutie jefuirea istorica a Indiei, bombardarea Dresdei la sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial si „multitudinea de genuri” la moda in Occident.
Misiunea Rusiei, a spus el, este de „a ne apara copiii de experimente monstruoase menite sa le distruga constiinta si sufletul”.
Andrei Kolesnikov, de la Carnegie Endowment for International Peace, a scris pe Twitter: „Discursul lui Putin este un set de clisee conspirationiste incredibil de analfabete, care acum 30 de ani puteau fi citite in ziarele national-patriotice marginale”.
„Acum a devenit politica fostei superputeri, care nici macar pe vremea liderilor sovietici nu-si putea permite un astfel de discurs”.
In ceea ce priveste Ucraina, Putin a declarat ca Rusia este „pregatita pentru negocieri”, dar a urmat imediat cu o insistenta ca teritoriile anexate vor face parte din Rusia „pentru totdeauna” si nu pot face parte din nicio discutie.
Ucraina a declarat deja ca va ignora anexarile si isi va continua campania militara pentru a-si recastiga teritoriul. Kievul considera ca orice „incetare a focului” ar da pur si simplu Rusiei timp sa se regrupeze inainte de un nou asalt.
La urma urmei, in discursul sau din martie 2014, Putin a exclus in mod explicit confiscarea mai multor teritorii: „Nu-i credeti pe cei care incearca sa va sperie cu Rusia si care striga ca alte regiuni vor urma dupa Crimeea… Nu avem nevoie de asa ceva”.
Si totusi, iata-i din nou in Sala Sfantul Gheorghe, aplaudand in timp ce alti patru lideri marionete numiti de Moscova au semnat transferul regiunilor lor catre Moscova.
Dar anexarea implica mai mult decat bucati de hartie si, in timp ce in 2014 Rusia tocmai desfasurase o operatiune militara rapida si discreta pentru a cuceri Crimeea, de data aceasta lucrurile sunt mult mai putin clare. Luptele continua in toate cele patru regiuni pe care Rusia le revendica si in jurul lor, ceea ce a determinat ordinul de mobilizare.
Discursul lui Putin a lasat fara raspuns aproape toate intrebarile cheie despre ce s-ar putea intampla in continuare. Purtatorul sau de cuvant, Dmitri Peskov, nu a putut spune vineri dimineata daca Rusia revendica in integralitate regiunile Zaporojie si Herson sau doar partile pe care le controleaza deja, promitand sa „clarifice” acest lucru mai tarziu. Discursul nu ne-a lasat lamurit.
Audienta de vineri, predominant barbati mai in varsta, cu experienta in domeniul securitatii si al armatei, si-a aplaudat sumbru liderul. Dar multi din elita politica rusa sunt ingroziti de evenimentele din ultimele luni, chiar daca nu si-au facut publice criticile. De asemenea, ei raman in intuneric cu privire la modul in care ar putea evolua evenimentele.
„Nimeni nu stie ce se va intampla in continuare, este clar ca nu exista o mare strategie”, a declarat o sursa de la Moscova, un insider politic bine conectat, pentru The Guardian. „Daca un lucru nu functioneaza, vom incerca altceva, si nimeni nu stie unde va duce. Deciziile sunt luate in capul unui singur om”.
In timp ce Putin vorbeste de doua decenii despre dorinta Occidentului de a distruge Rusia, intensitatea si repetitia cu care a abordat subiectul vineri sugereaza ca nu este vorba doar de teatru politic: a devenit un adevarat credincios.
Ce inseamna acest lucru pentru cea mai mare intrebare ramane neclar. Il face aceasta fervoare mai mult sau mai putin probabil sa foloseasca arme nucleare? Amenintarile sale sunt o cacealma sau nu? Din nou, cei de la Moscova nu sunt mai bine informati decat noi toti.
„Nimeni nu stie. Ma indoiesc ca nici el nu stie inca, ca sa fiu sincer”, a mai afirmat sursa.