Rusia spune ca nu ataca civili in Ucraina. Intinsa intr-un pat de spital in orasul Zaporijia din sudul Ucrainei, Natalia Nikolaivna este dovada ca rusii fac exact opusul, relateaza BBC.
Inca de la inceputul lunii din martie, ONU a spus ca atacurile rusesti asupra tintelor civile din Ucraina ar putea constitui o crima de razboi. De atunci, au existat numeroase atacuri documentate in care civili au murit – multe dintre ele ca urmare a bombardarii nediscriminatorii a zonelor civile.
Dar ceea ce s-a intamplat cu Natalia, in varsta de 45 de ani, a fost deliberat si fara justificare. Este un miracol ca este inca in viata. Strangand mana fiului ei, Nikolai, Natalia a povestit pentru BBC ce s-a intamplat in orasul ei natal, Polohi, in ziua in care au sosit trupele rusesti.
„Am iesit din casa, eram ingrijorata pentru mama mea, asa ca m-am dus sa o vad. Locuia pe strada vecina”, a spus Natalia.
Ea a povestit ca militarii rusi de la primul punct de control pe langa care a trecut i-au permis sa mearga mai departe.
„Am mers apoi spre casa mamei, cu mainile ridicate, spunand ca mi s-a spus deja ca pot trece. Dar soldatul a tras o rafala de mitraliera, lovindu-ma in picioare, peste tot de la brau in jos”, spune ea.
Natalia nu a vazut chipul soldatului rus care a impuscat-o si nici nu i-a auzit vocea.
„Nu a spus niciun cuvant. Stateau langa un tanc cu litera Z pe el. Toti purtau masti sau cagule”, a povestit ea.
Natalia a fost evacuata de vecini si de familia ei si dusa la spitalul din Zaporijia. Medici i-au spus ca a scapat de moarte „la milimetru”.
„Doctorii nu vor sa-mi spuna cate gloante erau in mine. Am fost impuscata de la brau in jos”, a spus ea, aratand o rana de glont in stomac. „Exista una aici, si aici, si aici. Totul este deteriorat, si partile mele intime”, a continuat Natalia.
Piciorul drept al Nataliei este rupt, tinut de un cadru metalic. Genunchiul ei este complet spulberat si nu va mai merge niciodata ca inainte.
Polohi, oraselul acum ocupat in care Natalia a fost impuscata, se afla pe drumul spre orasul asediat Mairupol. Este la doar cativa kilometri sud de Orihiv, un mic sat de fermieri.
Orihiv este ultimul sat detinut de ucraineni inainte de linia frontului. In ultimele zile si saptamani a fost atacat cu obuze rusesti. Multi oameni, in special cei cu familii tinere, au plecat in Zaporijia, unde se simt mai in siguranta, sau in alte orase, spre vest.
Dar multi oameni in varsta, medici si membri ai apararii civile au ramas. Printre acestia este si Lidia Vasilivna, care are o mica ferma la marginea localitatii. Noaptea doarme in pivnita in care inainte isi tinea cartofii si muraturile.
„Ma ascund aici in acest buncar pentru ca ne bombardeaza si ataca din toate partile. Ii urasc, ii urasc... Traiam in pace si eram fericiti”, spune ea.