Pentru mii de ucraineni, drumul spre libertate începe cu o fugă tăcută din orașele ocupate de Rusia. Lasă în urmă case, rude și o viață întreagă, sperând doar să ajungă în siguranță pe teritoriul controlat de Kiev. Cei care reușesc spun că în spatele lor au rămas frica, violența și un loc pe care îl numesc - „iad”. Vă avertizăm că urmează detalii care vă pot afecta emoțional.
„Nu vă imaginați unde am fost... nimeni nu poate povesti exact ce este acolo. Acolo e iadul.”
După mai multe zile pe drumurile din teritoriile ocupate din regiunea Herson, Victor și soția sa au reușit să ajungă la punctul de frontieră Domânove–Mokrani din nord-vestul Ucrainei. Sunt epuizați, dar spun că au avut noroc. Nu toți reușesc să plece.
„Mergi pe drum și vezi un om mort. Stă de 3 zile acolo, dar tu îl cunoști pentru că ai trăit alături zeci de ani, câinii încep să îl mănânce, dar nu ai voie sa îl ridici.”
Mulți dintre cei care ajung aici refuză să se arate în fața camerelor. Oamenii povestesc că rudele lor au rămas în teritoriile ocupate și se tem că ar putea avea probleme după aparițiile publice.
„-Bărbații sunt luați la interogatorii. Îi duc undeva, îi bat, îi amenință.”
Pentru mulți ucraineni, plecarea din teritoriile ocupate este un drum lung și periculos. Unii bărbați își trimit mai întâi familia.
„E foarte greu drumul, foarte greu.”
Voluntarii spun că în ultimii ani au auzit sute de astfel de istorii – unele atât de dureroase încât cu greu pot fi povestite.
„Uneori vine o bunică cu nepotul. Părinții au murit într-un atac cu dronă. Băiatul trebuia luat la întreținere pentru că bunica nu face față. Și când trebuiau să meargă la Kiev, l-am întrebat dacă știe unde acum pleacă, atunci el mi-a spus că se duce la mama și tata. Copilul, avea 8 sau 10 ani, înțelegea multe, dar nu înțelegea că că părinții nu mai sunt.”
Punctul de frontieră Domânove–Mokrani, la granița dintre Ucraina și Belarus, este în prezent singurul coridor umanitar prin care oamenii pot reveni pe teritoriul controlat de Kiev. Vama funcționează doar într-un singur sens – pentru întoarcerea cetățenilor ucraineni în țara lor natală. În această perioadă până la 20 de persoane reușesc să treacă zilnic frontiera, deși în timpul verii numărul ajungea la aproximativ o sută. Cei mai mulți fug din regiunile ocupate Herson și Zaporojie, dar și din Donbas sau Crimeea. Potrivit autorităților ucrainene, cel puțin 200 de mii de cetățeni ucraineni rămân încă în teritoriile ocupate din Donbas. Înainte de 2014, doar regiunea Donețk avea peste patru milioane de locuitori. Pentru mulți dintre cei rămași acolo, evacuarea rămâne o decizie dificilă – dar și singura șansă de a scăpa de război.