După aproape trei ani de război, orfelinatele din Ucraina sunt tot mai pline. Responsabilii de acolo încearcă să găsească părinți adoptivi pentru micuții născuți în timpul războiului - VIDEO

Să crești sub pământ. Pentru acești micuți, adăpostul din subsolul orfelinatului din regiunea Poltava este a doua casă - ei vin aici când atacurile rusești declanșează alarma.

„Sunt copii de până la doi ani. Aici sunt copii de la trei până la șase ani.”

Cei mai mici au doar câteva luni. Mulți dintre ei au ajuns în grija statului, separați de familiile care se luptau cu dependența sau cu probleme financiare cauzate de război. Dorm aici, pentru ca nopțile să nu le fie deranjate de raidurile aeriene.

Natalia LIAK, DIRECTORUL ORFELINATULUI: „Dacă nu sunt alerte, profităm de fiecare ocazie ca să-i ținem pe copii afară. De fiecare dată când nu dorm și nu mănâncă, sunt în aer liber.”

Să-i oferi cel puțin unuia dintre acești copii o viață mai bună este motivul pentru care Katia și Volodomir au decis să adopte.

„-Liubomir îmi place, chiar seamănă cu tine.
-Da, mi-aș dori un copil cu părul blond.”

Cuplul face parte dintr-o tendință în creștere - numărul ucrainenilor care vor să adopte s-a dublat de la începutul războiului. Pentru Katia și Volodomir nu contează neapărat vârsta sau sexul - își doresc doar un frate o soră pentru fiica lor de 11 ani, Sonia.

„Uită-te la obrăjorii lui. Seamănă foarte mult cu Sonia noastră. Și ea era așa dolofană.”

Cuplul vrea de mult timp să adopte, dar planurile au fost date peste cap când orașul lor natal, Bucha, a fost ocupat de ruși. Un loc devenit cunoscut pentru atrocitățile comise de ruși la începutul războiului.

„Aceasta este biserica în care au fost îngropați civili într-un singur mormânt, o groapă comună. Au fost împușcați de ruși.”

Acum, oamenii de aici au învățat să fie întotdeauna pregătiți. Dar își doresc mai mult decât să trăiască în frică - vor să iubească și să sprijine un alt copil în această perioadă dificilă.

„O văd pe fiica mea cum se sperie când încep exploziile. Nu poate dormi decât în ​​brațele cuiva care o calmează, precum mama sau tatăl ei.
-Au nevoie de un sentiment de siguranță, de protecție. Protecția pe care ți-o oferă un părinte.
-Din păcate, copiii din orfelinat nu au parte de așa ceva.”

Împreună cu alte 10 cupluri, Katia și Volodomir urmează un curs obligatoriu de adopție, timp de o săptămână. Ei sunt mai mult decât pregătiți pentru această responsabilitate. Au deja un plan pentru locul unde va dormi copilul.

„Aceasta este camera copiilor, dormitorul Soniei. Dacă este băiat și e mai mare, probabil va dormi în această cameră.”

În timp ce Katia vorbea despre viitor, a fost întreruptă de un mesaj primit pe telefon. Decizia dacă pot sau nu să adopte îi așteaptă la poștă. Totul depinde de asta. Îi vor spune fiicei lor despre întregul plan în funcție de decizie. Spre bucuria lor, răspunsul este unul pozitiv. Specialițtii au constatat că acest interes în creștere pentru adopție este o reacție emoțională la invazie. Oamenii vor să adopte copii lăsați orfani. Întregul proces poate dura luni bune. Dar ar putea schimba viața unuia dintre acești copii, dacă își găsesc o casă și o familie așa cum sunt Katia și Volodomir. Și exact la fel așteaptă acești copii, chiar dacă raidurile aeriene continua neîntrerupt.