Pe masura ce trupele rusesti din Ucraina se retrag in pripa, iar victoria Kievul se contureaza, promisiunea lui Putin de a reconstitui URSS-ul pare sa se dovedeasca imposibila. Proiectul imperialist al lui Putin va fi nu doar esecul lui personal, ci si un dezastru moral, politic si economic pentru intreaga tara. In acest context, este de neconceput ca el sa ramana la putere, scrie Anne Applebaum, intr-un editorial The Atlantic, potrivit Rador.
In ultimele sase zile armata Ucrainei a strapuns liniile rusesti din coltul nord-estic al tarii si a inaintat pe un front larg spre est, eliberand localitate dupa localitate din teritoriul pana acum ocupat. Mai intai Balaklia, apoi Kupiansk, apoi Izium, oras situat la confluenta unor rute importante de aprovizionare. Aceste nume poate ca nu spun mult pentru publicul strain, dar sunt locuri care erau inaccesibile, pe care ucrainenii nu le-au putut contacta timp de luni. Acum au fost recucerite in decurs de ore. In timp ce scriu acest text se spune ca fortele ucrainene ar lupta in suburbiile Donetkului, oras ocupat de Rusia inca din 2014.
Multe lucruri legate de acest avans sunt neasteptate, mai cu seama locatia: vreme de saptamani ucrainenii si-au trambitat insistent intentia de a lansa o ofensiva majora mai la sud. Cel mai mare soc il constituie nu tactica ucraineana, ci reactia rusa. „Ceea ce ne surprinde cu adevarat este ca trupele ruse nu contraataca”, mi-a declarat ieri dimineata la Kiev generalul locotenent Ievhen Moisiuk, adjunctul comandantului suprem al armatei ucrainene.
Trupele ruse nu contraataca. Mai mult decat atat: daca li se da ocazia sa aleaga intre a lupta si a fugi, multi soldati rusi par sa fuga cat de repede pot. De cateva zile soldati si alte persoane posteaza fotografii cu vehicule si alte echipamente militare abandonate in graba, precum si filmari cu coloane lungi de masini - cel mai probabil colaborationisti incercand sa fuga din teritoriile ocupate. Un raport al Statului Major ucrainean afirma ca unii soldati rusi isi arunca uniformele, imbraca haine civile si incearca sa se strecoare inapoi in Rusia. Serviciul de securitate ucrainean a infiintat o linie telefonica speciala pentru soldatii rusi care vor sa se predea, si a postat si inregistrari cu apelurile lor. Diferenta fundamentala dintre soldatii ucraineni, care lupta pentru existenta tarii lor, si soldatii rusi, care lupta pentru salariul lor, a inceput in sfarsit sa conteze.
Sigur, aceasta diferenta poate sa nu fie si suficienta. Chiar daca ucrainenii sunt mai bine motivati, rusii au rezerve mult mai mari de arme si munitie. Inca le pot provoca suferinte civililor, dupa cum o demonstreaza aparentele atacuri de azi asupra retelei electrice din Harkov si din alte orase din estul Ucrainei. Multe alte optiuni crude - optiuni oribile - ii stau la dispozitie chiar si unei Rusii ai carei soldati nu mai vor sa lupte. Centrala nucleara de la Zaporijia ramane in interiorul zonei in care se dau lupte. Propagandistii rusi vorbesc despre armele nucleare inca de la inceputul razboiului. Desi trupele ruse nu lupta in nord, ele inca mai opun rezistenta ofensivei ucrainene din sud.
Dar chiar daca mai pot inca avea loc multe runde de lupta, evenimentele ultimelor zile ar trebui sa-i forteze pe aliatii Ucrainei sa ia o pauza de gandire. A fost creata o noua realitate: ucrainenii ar putea castiga razboiul. Suntem noi, cei din Vest, cu adevarat pregatiti pentru o victorie ucraineana? Stim noi ce alte schimbari ar putea aduce ea?
In martie scriam ca a venit momentul sa ne imaginam posibilitatea victoriei, victorie pe care am definit-o destul de strict: „Inseamna ca Ucraina ramane o democratie suverana, cu dreptul de a-si alege proprii conducatori si a-si incheia propriile tratate”. Acum, dupa sase luni, sunt necesare unele ajustari la acea definitie succinta. Am asistat ieri la Kiev la un discurs tinut de ministrul apararii Oleksii Reznikov, conform caruia victoria ar trebui acum sa includa nu numai revenirea la frontierele Ucrainei din 1991 - incluzand Crimeea si regiunea estica Donbas -, ci si reparatii de razboi si tribunale pentru crime de razboi pentru a li se face victimelor cat de cat dreptate.
Aceste revendicari nu sunt sub nici o forma scandaloase ori extreme. Acesta nu a fost niciodata un simplu razboi pentru teritoriu, ci o campanie militara menita a comite genocid. Fortele ruse din teritoriile ocupate au torturat si ucis civili, au arestat si deportat sute de mii de oameni, au distrus teatre, muzee, scoli, spitale. Bombardamentele rusesti asupra oraselor indepartate de linia frontului au macelarit civili si au provocat daune materiale de miliarde. Simpla recuperare a teritoriului, in sine, nu poate compensa Ucraina pentru aceasta invazie catastrofala.
Dar, desi justificata, definitia victoriei adoptata de Ucraina e extraordinar de ambitioasa. Mai pe sleau spus: e greu de imaginat cum ar putea Rusia satisface oricare dintre aceste revendicari - teritoriale, financiare, judiciare - atata vreme cat la putere e actualul presedinte. Nu uitati ca Putin a plasat distrugerea Ucrainei in insusi centrul politicilor sale externe si interne si o considera si nucleul mostenirii pe care o va lasa posteritatii. La doua zile dupa lansarea ofensivei ulterior esuate asupra Kievului, agentia de presa a statului rus a publicat din greseala (si apoi a retractat) un articol care ii proclama prematur succesul. „Rusia si-a restabilit integritatea”, se afirma in articol. Destramarea URSS-ului - „tragedia din 1991, aceasta teribila catastrofa din istoria noastra” - a fost reparata. Incepuse o „noua era”.
Misiunea initiala a esuat deja. Nu va exista nici un fel de „noua era”. URSS nu va fi reanimata. Iar atunci cand elitele ruse vor realiza in sfarsit ca proiectul imperial al lui Putin nu este doar esecul lui personal, ci si un dezastru moral, politic si economic pentru intreaga tara, inclusiv pentru ele insele, atunci pretentia lui de a fi conducatorul legitim al Rusiei se va disipa. Cand scriu ca europenii si americanii trebuie sa se pregateasca pentru o victorie ucraineana, la acest lucru ma refer: trebuie sa ne asteptam ca o victorie ucraineana - si cu siguranta o victorie conform definitiei adoptate de Kiev - sa aduca si sfarsitul regimului Putin.
Pentru a fi clar: nu e o predictie; e un avertisment. Multe lucruri din actualul sistem politic al Rusiei sunt stranii, iar cea mai stranie e absenta deplina a unui mecanism de succesiune. Nu numai ca habar n-avem cine ar putea ori ar fi capabil sa-l inlocuiasca pe Putin; nu avem idee cine ar putea sau ar fi capabil sa aleaga respectiva persoana. In URSS exista un Birou Politic, un grup de indivizi care teoretic putea lua asemenea decizii, si foarte rar a si facut-o. In Rusia, din contra, nu exista nici un mecanism de tranzitie. Nu exista un print mostenitor. Putin a refuzat sa le permita rusilor fie si numai sa se gandeasca la o alternativa pentru varianta lui sordida si venala de putere cleptocrata. Cu toate acestea, repet: este de neconceput ca el sa ramana la putere daca cheia de bolta a legitimitatii sale - promisiunea de a reconstitui URSS-ul - se va dovedi a fi nu numai imposibila, ci si ridicola.
A te pregati pentru plecarea lui Putin nu inseamna ca americanii, europenii sau orice alt strain ar trebui sa intervina direct in politica de la Moscova. Nu dispunem de instrumente capabile sa influenteze cursul evenimentelor de la Kremlin, iar orice tentativa de interferenta ar duce cu siguranta la o reactie adversa. Ceea ce nu inseamna nicidecum ca ar trebui sa-l ajutam sa ramana la putere. Cum sefi de stat, ministri de externe si generali occidentali se gandesc cum sa puna capat acestui razboi, ei nu ar trebui sa incerce sa perpetueze viziunea lui Putin despre el insusi si despre lume, nici definitia lui retrograda a maretiei Rusiei. Ei nu ar trebui deloc sa planuiasca sa negocieze in termenii lui, intrucat ar putea ajunge sa trateze cu o cu totul alta persoana.
Chiar si daca se vor dovedi efemere, evenimentele ultimelor zile transforma cu adevarat natura acestui razboi. De la bun inceput toata lumea - europenii, americanii si comunitatea globala a afacerilor, in special - si-a dorit o revenire la stabilitate. Insa o cale catre stabilitate in Ucraina, stabilitate de lunga durata, nu s-a putut intrezari. In definitiv, orice armistitiu impus prematur poate fi tratat de Moscova drept o ocazie de a se reinarma. Orice oferta de negociere poate fi interpretata de catre Moscova drept un semn de slabiciune. Insa acum e momentul sa ne punem intrebari cu privire la insasi stabilitatea Rusiei si sa le includem in calculele noastre. Soldatii rusi fug de pe front, abandonandu-si echipamentul, cerand sa se predea. Cat vom mai avea de asteptat pana cand cei din cercul intim al lui Putin vor face acelasi lucru?
Posibilitatea instabilitatii in Rusia, o putere nucleara, ii ingrozeste pe multi. Dar de-acum ar putea fi inevitabila. Iar daca acesta e lucrul care ne asteapta, atunci ar trebui sa il anticipam, sa planificam in vederea lui, sa ne gandim ce ocazii poate aduce, dar si ce riscuri. „Noi am invatat sa nu ne mai fie frica”, i-a spus sambata Reznikov auditoriului sau din Kiev. „Acum va cerem si voua, celorlalti, sa nu va mai fie frica.”
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.