Jurnalistul Oleg Baturin, rapit pe 12 martie de fortele ruse si eliberat abia dupa opt zile, a declarat, intr-un interviu pentru ziarul britanic The Observer, ca a fost tinut captiv cu putina apa si mancare, torturat, iar soldatii rusi l-au amenintat ca il vor mutila si ucide. Acestia i-au cerut si informatii despre organizatorii protestelor din Herson, relateaza The Guardian.
Originar din Kakhovka, din regiunea capturata Herson, Oleg isi aminteste ca a primit pe 12 martie un telefon, in jurul orei pranzului, de la un numar necunoscut. Era activistul Serhii Tsygipa.
„Chiar trebuie sa te vad, aproape ajung la Kakhovka”, i-a spus activistul lui Oleg.
Ei au stabilit sa se intalneasca la ora 17, la statia de autobuz a orasului. Dupa ce si-a anuntat familia unde merge si cu cine se intalneste, jurnalistul de 43 de ani, care lucreaza la ziarul independent Ziua Noua, si-a lasat actul de identitate si telefonul acasa si s-a dus la locul de intalnire. Dar Tsygipa nu era acolo. Oleg a dat sa se intoarca acasa, iar intr-un moment, a auzit o duba si mai multi oameni apropiindu-se brusc de el. „Ingenuncheaza, caine!” au spus soldatii rusi in timp ce l-au pus la pamant, prinzandu-i bratele la spate si punandu-i catuse. Barbatul isi aminteste ca a fost lovit de mai multe ori, iar fortele ruse strigau:
„Cum te cheama? Unde ti-e cartea de identitate? Unde e telefonul?”.
L-au aruncat apoi in duba si dus intr-o locatie necunoscuta. Intr-un interviu publicat duminica de The Observer, Oleg a descris cum a fost interogat, torturat, amenintat cu mutilare si moarte, si cu propria familie. M-au torturat, au amenintat ca ma mutileaza, m-au amenintat ca ma omoara. Au pus o multime de intrebari stupide – cine sunt organizatorii mitingurilor proucrainene din regiunea Herson, cine conduce canale Telegram, cine au arme sau daca avem activisti si jurnalisti independenti din Belarus.
Oleg Baturin: „Invadatorii rusi au un singur scop, acela de a distruge cetatenii Ucrainei, sa-i intimideze si sa distruga complet jurnalismul independent, sa zdrobeasca activistii civili si jurnalistii fizic si psihologic”, a adaugat el.
Oleg spune ca a fost fortat sa semneze un document prin care se spunea ca „va coopera cu autoritatile federale ale Federatiei Ruse”. In acea noapte, la sectia de politie Nova Kakhovka, a fost batut si legat de un calorifer. Pana a doua zi dimineata, cu mana dreapta umflata de lanturi, a crezut ca va muri. Jurnalistul Oleg a fost mereu cunoscut pentru curajul sau de a relata despre nedreptate, coruptie si incalcari ale drepturilor omului.
Convins ca va fi ucis pe camp Prima noapte de captivitate si dimineata care a urmat au fost cele mai grele. Oleg nu intra in detalii, el spune ca, pur si simplu, fortele ruse au folosit violenta si l-au amenintat cu moartea. In dimineata zilei de 13 martie, Oleg a fost dus, impreuna cu alti detinuti, intr-o masina civila care punea muzica ucraineana la primaria Nova Kakhovka. Era calm, desi era convins ca il vor pune pe un perete sau il vor duce pe un camp si il vor impusca.
Cu toate astea, cel mai frica ii era ca si familia lui ar putea suferi. Dupa doua ore, au ajuns intr-un loc care arata ca un teren de antrenament militar. Inauntru, se auzea un discurs militar si se simtea un miros puternic medical. Oleg si ceilalti prizonieri au fost dusi intr-o camera in care se simtea o combinatie de alcool si mancare, de parca rusii ar fi baut si mancat acolo de zile intregi.
Oleg a realizat atunci ca activistul fusese rapit si el de rusi si fortat sa-l sune. Oleg marturiseste ca, pentru prima data, a fost lasat sa foloseasca o toaleta. I s-a dat al doilea pahar de apa dupa aproape 24 de ore. Mancare a primit abia dupa 45 de ore de la arest: terci de mei cu carne. Au urmat noi interogatorii. Intrebarile au fost aceleasi: cine a organizat mitingurile din Herson, cine a condus canalele Telegram ale orasului si daca cunoaste jurnalisti si activisti din Belarus care ar putea fi in Herson. Oleg a simtit insa dupa ceva timp ca informatiile sale nu sunt interesante pentru rusi. Pareau mai mult sa se joace de-a anchetatorii. „Ai noroc, sunt o persoana calma”, i-a spus ofiterul FSB, adaugand ca in alte camere sunt altii mult mai duri. In zilele urmatoare, Oleg a spus ca celulele s-au umplut cu noi detinuti. Cei mai multi erau veterani care au luptat in Donetk si Lugansk. Oleg marturiseste ca le auzea tipetele in timp ce erau batuti zilnic.
Seara, gardienii faceau verificari si intrebau: „Este totul in regula?”. Daca nu spuneai „da”, ei intrau peste detinut si incepeau sa-l bata, spune Oleg. In celula, Oleg avea un robinet cu apa si o gaura in podea. Fara lenjerie de pat, fara prosoape, fara hartie igienica.
Pe 18 martie, sub pretextul unui test COVID, i-au luat ADN-ul, amprentele digitale, i-au facut o poza si le-au introdus intr-o baza de date. Doua zile mai tarziu, i-au spus sa-si impacheteze lucrurile, „te vom duce acasa”. Ajuns acasa, Oleg spune ca s-a bucurat sa se plimbe, sa respire aer curat, sa se uite la steaguri ucrainene si sa se reintalneasca cu familia. In prima noapte, nu a putut dormi, dar a doua zi, cand au venit prietenii si le-a spus totul, si-a gasit in sfarsit calmul.