Mariupolul a devenit unul dintre cele mai periculoase locuri din lume si un simbol al suferintei. Multi oameni au reusit sa fuga, dar in jur de 150.000 de locuitori ar fi ramas printre ruine fara hrana, caldura, energie electrica sau apa curenta sub bombardamente constante. Iata cum este viata acolo, prin ochii unui copil, care pana la urma isi vede inclusiv propriul bloc bombardat.
Am strans zapada ca sa o topim si sa bem apa.
Ieri, la 4:00 dimineata un obuz a venit spre noi. A distrus tot
6 martie, rezultatul bombardamentului de azi noapte.
Geamul e spart, din fericire, doar pe exterior. Sticla sparta. Se aud explozii.
Suntem pe coridor. Aici dormim, aici sunt lucrurile noastre.
Aici avem zapada. Am strans-o ca sa o topim si sa bem apa.
A fost lovit spitalul.
Acolo, undeva, este vatra unde facem focul. Parintii au coborat sa incalzeasca apa. Uite-i acolo!
Temperatura in casa este de 11 grade Celsius.
Oau! Nu se mai vede nimic de fum!
Buna seara! Este deja a zecea zi, cred. Sau... nu mai stiu, sa spun sincer...
Fara lumina, fara apa, fara nimic.
Acolo se face mancare. Supa e pe foc, apa e la incalzit.
Pe 12 martie, ieri, la 4:00 dimineata un obuz a lovit blocul nostru. A distrus tot.
Mama si cu mine eram la adapost, iar asta ne-a salvat de fragmentele care au zburat spre noi.
Alti doi oameni au fost raniti, dar numai putin. Totul e distrus.
Poti filma un film de groaza aici.
Sange... Este sangele tatalui meu.