De cand a izbucnit razboiul in Ucraina, aproximativ 30.000 de ucrainence lupta pe front impotriva armatei ruse. Multe dintre ele au lasat in urma copii, in conditii nesigure, iar cele norocoase au reusit sa-i trimita in strainatate.
„Nu-i urasc pe toti rusii. Doar simt durere pentru cei care sustin aceasta grozavie”
Cu ajutorul lui Elisabeth Pulvas, o tanara din Ucraina care s-a refugiat la Bucuresti, jurnalistii PressHUB au reusit sa discute cu una dintre femeile care lupta pe front, cu arma in mana, impotriva rusilor. Discutia s-a desfasurat la telefon, pentru ca femeia nu a dorit sa-si dezvaluie identitatea si nici locul unde se afla, totul pentru propria siguranta.
Riscuri mari pe front
Femeia face parte din armata ucraineana inca de la varsta de 16 ani, iar cinci ani de zile i-a petrecut studiind la cel mai important institut militar din Kiev.
„Sunt in fortele armate din 2008. Am intrat la Institutul Militar al Universitatii Nationale „Taras Shevchenko” din Kiev. De la 16 ani sunt in armata. Timp de 5 ani am studiat la Institutul Militar.”, a povestit tanara in discutia avuta cu jurnalistii PressHUB.
Chiar daca are in spate o cariera de militar, recunoaste ca razboiul te poate lua pe nepregatite, iar cel mai dificil este din punct de vedere psihologic.
„Pentru mine, despartirea de familie este cel mai complicat moment. Si ochii baietilor si fetelor care au experimentat pierderea celor dragi, care au supravietuit bombardarii si au supravietuit, dar au vazut moartea cu proprii lor ochi. Acestea sunt cele mai dificile si mai puternice emotii. Pentru ca lucrez cu astfel de oameni si incerc sa le refac starea morala si psihologica”, a mai povestit tanara.
Cel mai important lucru este faptul ca tanara nu este singura. Sotul ei este militar si efectueaza misiuni secrete.
„Sotul meu este acum neoficial in randurile Fortelor Armate, ca sa zic asa. A fost militar pana acum aproape 4 ani, si-a dat demisia, dar s-a intors cand a izbucnit razboiul. Nu pot dezvalui informatii mai specifice, dar el face o munca periculoasa si importanta.”
Insa, faptul ca amandoi sunt in armata, implica multe sacrificii. Au fost nevoiti sa-si lase copilul cu bunicii, intr-un loc mai mult sau mai putin sigur, dar tanara se arata linistita pentru viata si sanatatea lui. Pe de alta parte, in Ucraina, de cand a inceput razboiul, locuri sigure nu mai exista pentru ca rachetele ar putea lovi oricand, oriunde.
Cel mai greu lucru, pentru o femeie cadru militar, a fost momentul in care a trebuit sa-i explice copilului sau de ce trebuie sa plece si de ce trebuie sa se ascunda.
„Am spus, pentru ca sotul meu nu a putut vorbi mult timp, ca am fost atacati de un dragon rau, iar eu si tatal lui trebuie sa-l invingem, iar cand vom castiga, ne vom intoarce dupa el si il vom duce acasa. Si acum, cand a vazut rachetele, vorbea cu astfel de emotii, caci rachete au zburat acolo – era dragonul malefic care a tras rachete. „Mama, vei ucide dragonul cu rachete si vei veni dupa mine.”, si-a amintit tanara.
„Unii dintre militarii lor inteleg ce se intampla si raspund in mod adecvat”
Tanara care lupta cu soldatii rusi, spune ca unii dintre militarii rusi nu inteleg ce se intampla, de fapt, in Ucraina.
„Este imposibil sa spunem atat de neechivoc despre starea lor. Dar ce pot sa spun: unii dintre militarii lor inteleg ce se intampla si raspund in mod adecvat. Acum au doua optiuni: fie sa ramana in Ucraina cadavre, fie sa se intoarca in viata si sa spuna ca nu vor sa-si indeplineasca sarcinile. Sunt putini rusi constienti care nu sustin razboiul si nu se tem sa-si exprime parerea, dar sunt acolo”, a povestit femeia pentru PressHUB.
„Nu am ura. Imi pare rau. Sunt recunoscatoare celor care nu tac”
Chiar daca atrocitatile comise de rusi nu ar trebui sa fie iertate, tanara nu simte ura fata de acestia sau, cel putin, nu fata de toti rusii. Insa, conform spuselor ei, simte durere pentru cei care, desi sunt in legatura cu oamenii din Ucraina, cred in propaganda servita de Putin.
„Nu am ura. Imi pare rau. Sunt recunoscatoare celor care nu tac, celor care fac ceva pentru a pune capat razboiului. Eu cred ca si cateva cuvinte rostite publicului, pe retelele de socializare, in sprijinul tarii noastre, reprezinta o contributie uriasa. Oamenii le raspandesc, oamenii se gandesc la asta. Daca cineva crede si cineva nu crede este o alta intrebare. Am avut chiar si o prietena din Rusia care a inceput sa-mi spuna ca nu ar trebui sa dam vina pe intreaga natiune pentru ca ne-a atacat.Nu condamn, in niciun caz. Cu toate acestea, ea nu a spus niciun cuvant in sprijinul tarii mele si nu a intrebat niciodata cum sunt aici, stiind ca sunt in armata.”, a mai spus tanara.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.