Se estimeaza ca aproximativ 7.000 de soldati rusi au murit in Ucraina. Pierderi peste care Kremlinul asterne tacerea. Mortii nu se intorc in Rusia. Familii disperate asteapta acasa cu mormintele goale, potrivit Stern.de.
Ministerul rus al Apararii a anuntat vineri al doilea bilant - de la inceputul razboiului, in 24 februarie - cu pierderile suferite de Armata Rusiei de la declansarea a ceea ce Mosova numeste „operatiune speciala".
Conform Ministerului rus al Apararii, 1.351 de soldati rusi au murit luptand in Ucraina de la inceputul a ceea ce Moscova numeste o „operatiune speciala”, iar 3.825 au fost raniti, a informat vineri agentia de presa Interfax, scrie Reuters.
Ministerul rus al Apararii a mai anuntat ca „Rusia isi va continua operatiunile pana cand va atinge obiectivele stabilite de presedintele Vladimir Putin", a transmis RIA.
Ruslan Lewiew, seful echipei de informatii privind conflictul (CTI), considera ca aceasta evaluare este realista „avand in vedere amploarea a ceea ce se intampla”. Organizatia este un grup de observatori militari rusi independenti care analizeaza conflictele armate folosind surse deschise si a furnizat informatii de incredere asupra trupelor ruse in ultimii ani.
Potrivit lui Lewieiv, CTI presupune cel putin 2.500 pana la 3.000 de soldati rusi morti. 7.000 de morti reprezinta limita superioara a posibilelor pierderi ale Rusiei, a spus el intr-un interviu acordat „Popular Politics”
Posibil mai multi morti decat in primul razboi cecen
Numarul de morti estimat in randul trupelor ruse este enorm. Pentru comparatie: In primul razboi cecen din 1994 pana in 1996, Rusia a stabilit numarul mortilor sai la 5042, in cel de-al doilea razboi cecen din 1999 pana in 2000 la 7425.
In trei saptamani, mai multi soldati rusi ar fi fost ucisi in Ucraina decat in primul razboi din Cecenia, care este inca o trauma in memoria colectiva a Rusiei.
Exista, de asemenea, surprinzator de multe victime printre comandanti. Cel putin trei generali sunt prezumati morti: generalul-maior Andrei Kolesnikov, generalul-maior Vitali Gerasimov si generalul-maior Andrei Suhovetski. Acesta din urma a comandat Divizia a 7-a de asalt aerian. Moartea sa a fost confirmata personal de Vladimir Putin.
Cazul lui Maxim Chanygin arata cat de putin ii pasa conducerii de la Moscova de propriii soldati si de familiile lor.
Unul din cei 1351 de soldati ucisi
Maxim a murit in prima zi a razboiului, pe 24 februarie, cu o zi inainte de a implini 22 de ani. „Radio Svoboda” i-a vizitat familia in satul rusesc Osjorni - si mormantul sau gol.
Pe 23 februarie, Maxim si-a sunat pentru ultima oara pe mama Liudmila si logodnica Daria. In unitatea militara 34670 a regiunii Belgorod a servit ca mecanic si urma sa fie transferat pentru „un exercitiu” a doua zi, a spus el. Telefoanele lor fusesera luate, asa ca nicio comunicare nu va mai fi posibila o perioada de timp, si-a avertizat rudele.
Liudmila inca mai spera ca fiul ei va suna pe 25 februarie, de ziua lui. Dar, in schimb, pe 25 februarie, a sunat comisarul militar cu vestea cumplita a mortii fiului ei.
„Ce anunt de deces?”
Liudmila a sunat apoi la unitatea fiului ei din Belgorod: „Unde este copilul meu?” a intrebat ea. „La un exercitiu”, a venit raspunsul. „Ce exercitiu, am primit anuntul de deces?” si-a amintit ea ca a raspuns. Raspunsul la celalalt capat al firului: "Ce anunt de deces? Nu avem informatii."
Ultima fraza a devenit un raspuns universal din partea oficialilor si militarilor rusi pentru cei indurerati. Liudmila nu stie unde este cadavrul fiului ei. Nici macar cand si daca va fi adus acasa. Sau de unde sa-l ridice.
Mama indoliata a incercat sa obtina informatii peste tot: de la Parchetul Belgorod, Parchetul Regiunii Saratov, Comitetul Mamelor Soldatilor din Rusia. Peste tot primeste acelasi raspuns: „Nu avem informatii relevante”. La ultima incercare, ofiterul de serviciu de la unitatea fiului ei i-a spus: "Nu stiu cum sa te ajut. Suna la FSB".
Seful Biroului de Inregistrare si Recrutare Militara din districtul Tatiscevo i-a dat vestea mortii fiului ei. Notificarea oficiala a mortii sale nu a venit prin posta - ci sub forma de fotografie prin Messenger.
"Pentru ce mi-am crescut fiul? Pentru cine, pentru ce?"
Cand jurnalistii de la „Radio Svoboda” viziteaza familia indurerata, stirea este la televiziunea de stat. Reprezentantul Ministerului Apararii Igor Konasenkov apare din nou in fata camerelor si vorbeste despre o „operatiune speciala”. "El spune ca nu exista razboi. Dar atunci de ce si unde a murit nepotul meu?", intreaba bunica lui Maxim.
„De ce a fost trimis copilul meu acolo? Pentru ce? Cine are nevoie de acest razboi? Ucrainenii nu au nevoie, noi nu avem nevoie. Pentru ce mi-am crescut fiul? Pentru cine, pentru ce? Sa fie ucis acolo?" Acestea sunt cuvintele unei mame disperate care sintetizeaza atitudinea oficialilor rusi care conduc „o operatiune speciala de denazificare”, „nu bombardeaza orase ” si are „pierderi minime”.