O familie cu 11 copii din Odesa s-a refugiat in Republica Moldova, ajungand la centrul de plasament de la Moldexpo. Sotii povestesc ca si-au lasat casa si tot ce au agonisit o viata si au fugit ca sa isi salveze copiii. Ca sa ajuna pana la Chisinau, s-au ingesuit cu totii in cateva masini, iar cel mai rau au suportat drumul cei mici. Acestia vomitau si plangeau, pentru ca nu mai suportau sa stea in masina ore-n sir.
Acestia sunt doar cativa dintre cei 11 copii ai sotilor Natalia si Roman. Familia numeroasa a venit la noi din Podolsk, un oras situat langa Odesa. Acolo au lasat tot ce au agonisit o viata-ntreaga.
Roman, TATA:"Trebuia sa le salvez viata. Noi i-am nascut nu pentru ca ei sa fie tinta armelor. Am plecat de dragul lor. "
Natalia, MAMA:"Tot ce am agonisit, am lasat acolo. Am reusit sa strangem doar cateva lucruri."
El este Evhenii, fratele cel mai mare. La doar 18 ani si-a asumat toata responsabilitatea pentru fratiorii sai mai mici.
Evghenii, 18 ANI:"Trebuie sa ne tinem emotiile sub control, ca sa ii protejam si sa fie cat mai putin afectati de ce se intampla."
Copil:"Imi place mult aici, ma joc cu prietenele mele."
Pana a ajunge in Moldova, drumul a fost lung si foarte anevoios.
Roman, TATA:"Copiii vomitau, deoarece se facea naduf in masina. Drumul a fost rau. Nu ne opream nicaieri, tot ce aveam din provizii le dadeam copiilor."
Familia formata din 13 persoane, dar si cateva rude de-ale lor au fost cazati la centrul de plasament de la Moldexpo.
Natalia, MAMA:"Pentru fiecare copil ne-au dat cate o camera. Tot culoarul este al nostru."
Sotii sustin ca planifica sa se refugieze in Germania. Aceasta familie este una dintre miile de familii de ucraineni, care s-au refugiat in tara noastra. De la centrul Moldexpo, care este un punct de triere, majoritatea familiilor au fost transportate la alte centre de cazare din toata tara, cum ar fi pensiuni, stadioane, spitale, camine sau vile si apartamente oferite gratuit de catre oamenii care nu au ramas indiferenti.