Locuitorii orasului Avdiivka din Donbas isi petrec cea mai mare parte a timpului in beciuri si subsoluri. Un reportaj New York Times descrie viata din acest oras, unde pericolul a crescut enorm de cand Rusia si-a concentrat ofensiva asupra estului Ucrainei.
Spartak Kyurdzhiev se lauda miercuri prietenilor sai ca nu se va mai ascunde niciodata de bombardamente, cand o salva de rachete a aterizat cu atata intensitate in apropiere, incat tanarul s-a repezit in scoala in fata careia statea.
„Haide!”, a strigat Spartak (16 ani) la cei doi prieteni ai sai, iar acestia au fugit sa se adaposteasca.
Ani petrecuti in umbra razboiului din Donbas
Locuitorii din Avdiivka, in regiunea Donbas de est a Ucrainei, traiesc de ani in umbra luptei impotriva separatistilor sustinuti de rusi. Dar pericolul cu care se confrunta acum, cand armata rusa e comasata chiar la periferia orasului, intr-o faza noua si potential mai letala a razboiului, poate fi mult mai devastator, scrie ziarul american.
Avdiivka nu mai este pur si simplu un oras in primele linii ale conflictului cu separatistii, absorbind salvele periodice ale unui razboi de opt ani. Acum este un impediment semnificativ in calea obiectivelor militare ale Moscovei. Este chiar in calea fortelor ruse care urmaresc sa avanseze si sa castige controlul in est.
Forta de luptatori ucraineni caliti si-a format un sistem extins de transee in stilul Primului Razboi Mondial si va fi greu de dislocat fara o putere de foc masiva. Masura in care Avdiivka si alte orase ca acesta din Donbas pot respinge fortele ruse va determina daca Moscova poate revendica o victorie mai restransa dupa ce a fost infranta in nord. Dar Kremlinul intentioneaza sa smulga teritoriul estic cunoscut sub numele de Donbas de sub controlul ucrainean, iar locuitorii din Avdiivka si de-a lungul asa-zisei linii de contact cu teritoriul separatist au inceput sa afle ce le rezerva armata Rusiei.
Rani mai profunde decat in primii 8 ani de razboi
La Avdiivka, bombardamentele de artilerie s-au intensificat, sustinute de atacuri aeriene care in aceasta saptamana au distrus un supermarket si un magazin de articole sportive chiar in mijlocul orasului, potrivit autoritatilor locale. Zeci de oameni au fost raniti in ultimele saptamani si fiecare saptamana aduce un numar de morti intre civili.
Exista deja semnale ale unei ciocniri mai costisitoare cu fortele ruse. Singurul chirurg de la spitalul local, dr. Mikhail Orlov, spune ca ranile pe care a trebuit sa le trateze in ultimele saptamani sunt mai grave decat orice a vazut de cand a inceput lupta separatista in 2014. Arata o bucata de metal, lunga cat un picior, un fragment dintr-o racheta pe care l-a scos de pe spatele unei femei luna trecuta. Femeia a supravietuit.
„Ranile sunt mult mai profunde, cu traume care implica parti de masa musculara smulse”, a spus el.
Ca in primele zile din Mariupol
Viata in oras este teribila. Nu exista caldura sau apa curenta, iar electricitatea este neregulata in cel mai bun caz. Aproximativ 2.000 de persoane si-au stabilit resedinta permanenta in cele 60 de adaposturi antibombe ale orasului si multe altele au fugit, a declarat Vitaliy Barabash, seful administratiei militare a Avdiivka. Dar pana acum, fortele ruse nu au spart pozitia defensiva ucraineana, a spus el, pentru The New York Times.
„Nu pot trece prin linia frontului si asa ca incep pur si simplu sa distruga orasul”, a spus domnul Barabash despre fortele ruse.
El a asemanat bombardarea Avdiivka cu primele zile ale atacului asupra Mariupol, orasul-port pe care fortele ruse l-au transformat intr-o ruina carbonizata.
Povestea este similara in tot estul tarii. In aceasta saptamana, ministrul de externe al Rusiei a anuntat ca fortele de rachete si artilerie ale tarii sale au lovit sute de tinte militare.
De la orasul nordic Harkov pana la Mariupol, in sud, fortele ruse sunt dispuse de-a lungul unui front care se intinde pe aproape 480 de kilometri, incercand puna stapanire pe Donbas.
In timp ce luptele din portiunile extreme nordice si sudice ale frontului sunt intense de mai multe saptamani, fortele ruse au inceput recent sa exploreze si puncte de-a lungul mijlocului, inclusiv orasele Izium si Kramatorsk, unde un atentat cu bomba la o gara centrala a ucis cel putin 50 de persoane, si Avdiivka.
Impreuna, acestea formeaza un lant de orase fortificate de ucraineni care stau in calea noii operatiuni militare a Rusiei. Pentru ca rusii sa cucereasca Donbasul, aceste orase trebuie fie sa capituleze, fie sa aiba soarta Mariupolului, care abia daca va fi locuibil odata ce armata rusa se va opri din ce face acolo.
Multi localnici au fugit din oras
Zilele trecute, Avdiivka parea in plina primavara, cu meri si ciresi infloriti, lalele in aproape fiecare curte, desi putini oameni au ramas sa se bucure de ele. Din cei 30.000 de locuitori dinainte de razboi ai orasului au mai ramas doar aproximativ 6.000, spun autoritatile, iar bombardamentele din timpul zilei ii tin pe majoritatea oamenilor in subteran.
Avdiivka a servit odata ca un soi de satelit pentru marea metropola Donetk, inainte ca orasul sa fie ocupat in razboiul separatist instigat si alimentat de Putin, incepand cu 2014. La doar 20 si ceva km de Donetk, Avdiivka a ramas de atunci o garnizoana de prima linie, trupele ucrainene construind transee in jurul ruinelor caselor de la tara si a unei vechi fabrici de anvelope.
O mare parte din lupte s-a limitat la aceasta zona, pana cand Putin a ordonat trupelor sale sa invadeze Ucraina pe 24 februarie. In timp ce fortele ucrainene inca tin linia, atacurile rusesti au escaladat semnificativ. Bombardamentele de la inceputul razboiului au distrus aproximativ 800 de case, a explicat Barabash pentru New York Times.
Chirurgul si directorul medical locuiesc in spital
„Ei lovesc constant blocurile de apartamente”, a spus el.
Spitalul central din Avdiivka a fost recent renovat, dar miercuri nu avea curent electric, iar apa potabila se gasea doar intr-un rezervor mare albastru din hol. Spitalul functioneaza cu un echipaj de baza, de 40 de persoane. Directorul medical si doctorul Orlov, chirurgul, locuiesc chiar acolo de mai bine de o luna.
„Daca merg acasa, s-ar putea sa nu ma pot intoarce”, a spus dr. Orlov. „E posibil sa ajung in linia focului pe drum”.
Colegul lui, Vitaliy Sytnik, directorul medical, spune ca ar fi si mai multi raniti daca localnicii nu ar fi adoptat obiceiul de-a petrece mult timp in subsoluri.
„Urci doar cateva minute si ei incep sa bombardeze”
Un spatiu de depozitare umed, iluminat de o singura lumanare, este locul unde Valentina Mutyeva, in varsta de 72 de ani, si-a petrecut o mare parte din ultima luna, impreuna cu alte 10 persoane, inclusiv fiica ei si cei doi nepoti. Desi tinerii ies adesea si la suprafata, iar o mare parte din gatit se face pe o soba pe lemne din curte, doamna Mutyeva isi petrece majoritatea zilelor sub pamant.
„Urci doar pentru cinci minute si ei incep sa bombardeaza”, a spus ea, „Si noaptea se arunca bombe”.
Desi deplange lipsa de confort, ceea ce o preocupa cu adevarat este efectul pe care l-a avut razboiul asupra copiilor din oras. Spune ca unul dintre nepotii ei, Sasha, un baiat blondut, in varsta de 15 ani, a fost profund marcat de luptele care s-au petrecut in zona mai mult de jumatate din viata lui.
„A inceput sa se plimbe noaptea si sa vorbeasca singur, din cauza acestui razboi”, a spus ea printre lacrimi. „Copiii subteranului. Este atat de brutal”.
Intr-o alta parte a orasului, explozia unei rachete care a zguduit peretii unui subsol ce gazduia aproximativ 30 de persoane nu a deranjat-o pe Varvara, o fetita de 6 ani, care statea la o masuta.
Cand a terminat, i-a aratat unui reporter desenul pe care il facuse: un extraterestru verde, cu un ochi negru, ca o gaura, despre care fetita spunea ca era pentru a vedea viitorul. Apoi ea a anuntat cu bucurie ca extraterestrul i-a spus ca reporterul va trai pentru totdeauna.
„Dar razboiul, cand se va termina?”, a intrebat reporterul. „Asta, el nu poate vedea”, a spus copila.
