In cele opt luni de ocupatie, partizanii ucraineni le-au dat de furca soldatilor rusi si oficialilor puterii instalate de Kremlin. In unele cazuri, chiar i-au ucis.
Intr-o seara din luna martie, la doar cateva zile dupa ce trupele Moscovei intrasera in Herson, doi soldati rusi mergeau pe o strada din oras. Inca era destul de frig, lumina nu era, orasul fiind scufundat in bezna, iar militarii se intorceau in baza dupa ce s-au dus sa bea.
Cand unul s-a impiedicat, celalalt s-a oprit pentru a se usura pe marginea trotuarului. Dintr-o data, lama unui cutit i s-a infipt in partea dreapta a gatului si rusul s-a prabusit in iarba. Dupa cateva clipe, celalalt soldat, ametit de bautura, a avut aceeasi soarta.
"L-am terminat pe primul imediat, apoi l-am vazut pe al doilea si l-am omorat pe loc", a povestit Archie, membru al rezistentei ucrainene, explicand ca a actionat din instinct. "Am vazut orcii in uniforma si mi-am zis 'de ce nu?'. Nu erau nici oameni, nici lumina si am profitat de moment", a spus el, folosind un termen peiorativ la adresa rusilor.
"Adrenalina si-a facut treaba. N-am avut nicio teama sau timp sa gandesc. In primele zile dupa aceea m-am simtit rau, apoi am inteles ca erau dusmanii mei. Au venit in casa mea ca sa mi-o ia", a spus el.
Tanarul in varsta de 20 de ani este luptator de arte martiale si obisnuia sa poarte mereu un cutit pentru autoaparare, dar care pana atunci nu a ucis pe nimeni. Numele sau este unul fictiv, pentru a i se proteja identitatea.
Povestea lui, relatata de CNN, a fost confirmata de armata ucraineana si de surse din serviciile secrete care au tinut legatura cu el si cu alti partizani.
Archie este unul dintre luptatorii miscarii de rezistenta din Herson, oras care avea 290.000 de locuitori inainte de invazie, si pe care Rusia a incercat fara succes sa-l tina sub control.
Promisiunile respectate ale partizanilor
Oamenii din Herson si-au exprimat ideile foarte clar la scurt timp dupa intrarea trupelor ruse in oras, pe 2 martie, protestand zilnic in piata centrala si fluturand steaguri galben-albastre. Insa Herson, primul mare oras cucerit de armata rusa, era un simbol important pentru Moscova, asa ca dizidenta nu putea fi tolerata. Protestatarii au fost imprastiati cu gaze lacrimogene si focuri de arma, iar organizatorii mitingurilor si cei mai vocali localnici au fost arestati si torturati.
Cand manifestatiile pasnice nu au dat rezultate, oamenii din Herson au intrat in miscarea de rezistenta, iar cetateni obisnuiti, precum Archie, au trecut pe cont propriu la actiune.
"N-am fost singurul din Herson. Au fost multi partizani destepti. Cel putin zece rusi au fost ucisi in fiecare noapte", a mentionat el.
Localnicii au trecut de la actiunile pe cont propriu la organizarea in grupuri, coordonandu-si actiunile cu armata ucraineana si serviciile de informatii din afara orasului.
"Am un amic cu care umblam prin oras, in cautarea locurilor in care se adunau soldatii rusi. Verificam rutele patrulelor si le dadeam informatiile tipilor de pe linia frontului, iar ei stiau cui sa le dea mai departe", a explicat tanarul.
Asasinatele partizanilor nu vizau doar soldati rusi. Mai multi oficiali ai guvernului instalat de Moscova au fost tinta unor atacuri in cele opt luni de ocupatie. Chipurile colaborationistilor au fost tiparite pe afise lipite in tot orasul, promitanduli-se ca va veni razbunarea pentru legaturile lor cu Kremlinul. Multe dintre promisiuni au fost respectate - unii dintre oficiali au fost ucisi cand masinile lor au sarit in aer, incidente pe care autoritatile pro-ruse le-au calificat drept "atacuri teroriste".
Archie a fost arestat de autoritatile de ocupatie pe 9 mai, dupa ce a participat la o parada de ziua victoriei armatei sovietice in Al Doilea Razboi Mondial cu o banda galben-albastra prinsa pe tricou.
A fost luat in primire de agentii FSB care ii torturau pe soldatii, ofiterii de informatii si partizanii ucraineni. "M-au batut, m-au electrocutat, m-au lovit, m-au batut cu bastoanele. Nu pot sa zic ca m-au infometat, dar nici nu-mi dadeau prea multa mancare. Nimic bun nu s-a intamplat acolo", a povestit el.
A avut noroc - i-au dat drumul dupa opt zile si dupa ce l-au obligat sa faca o inregistrare in care sa spuna ca accepta sa lucreze pentru rusi. Relatarea lui despre ce s-a intamplat in centrul de detentie a fost confirmata de surse militare ucrainene si de alti detinuti.
Multi dintre cei prinsi au ramas acolo. Ihor, care a cerut CNN sa nu-i dezvaluie celalalt nume, a fost si el dus acolo. "M-au tinut acolo 11 zile si atunci am auzit urlete de la subsol. Oamenii erau torturati, ii bateau cu betele la palme si la talpi (…) i-au legat la baterii si ii electrocutau", a spus barbatul in varsta de 29 de ani.
Ihor a fost prins cand cara arme si se declara "norocos" ca s-a ales doar cu bataia. "Pe mine m-au adus dupa perioada in care oamenii erau batuti pana la moarte", a mentionat el.
Cine a scapat doar cu bataia a fost norocos
Cat timp l-au tinut acolo, Ihor a reusit sa ascunda faptul ca era membru al rezistentei din Herson si ca facuse mai mult decat sa transporte arme. El a furnizat date armatei ucrainene, actiuni pentru care ar fi putut primi o pedeapsa mult mai brutala. "Daca vedeam ceva, faceam o poza sau inregistram video si le trimiteam fortelor ucrainene, iar ei hotarau daca sa atace sau nu", a explicat Ihor.
Printre coordonatele pe care le-a comunicat armatei ucrainene s-au numarat si cele ale unui depozit din Herson. "Armata rusa tinea intre 20 si 30 de vehicule acolo, erau blindate, transportoare si acolo stateau cativa rusi", a spus Ihor.
Fortele ruse care au plecat s-au grabit sa goleasca ceea ce a mai ramas inauntru, dar cladirea distrusa poarta semnele loviturii violente executata de ucraineni. Cea mai mare parte a acoperisului s-a prabusit, peretii sunt sparti si sticla sparta acopera inca cea mai mare parte a podelei. Structura e inca in picioare, dar in unele parti metalul a fost afectat de explozie.
Ihor folosea contul de Telegram pentru a transmite coordonatele omului sau de legatura, pe care il numeste "fumul". Pe langa coordonate, el a trimis si o inregistrare video a depozitului: "Am pornit camera, apoi am tinut telefonul spre cladire si am inceput sa ma plimb si sa vorbesc la telefon in timp ce camera filma. Apoi am sters inregistrarea, bineinteles, fiindca daca ma opreau undeva si imi verificau telefonul si pozele m-ar fi luat la intrebari."
Privind in urma, Ihor, tatal unei fetite de trei luni, spune ca a avut noroc sa nu fie prins. "Nu era greu, dar a fost periculos. Daca ma prindeau ca filmam ceva, probabil ca nu ma mai scapam viu", a conchis el.