Anton a fost luat prizonier de fortele ucrainene in apropiere de orasul Nikolaev la inceputul invaziei impreuna cu alti cinci soldati din unitatea sa, scrie The Guardian. Cu toate ca au trecut mai multe saptamani de cand a fost eliberat in cadrul unui schimb de prizonieri, experienta razboiului si a capturarii sale continua sa il bantuie.
Pe cand inca se obisnuia cu arma si uniforma militara, Anton s-a gasit dintr-o data inconjurat de fortele ucrainene in timp ce gloantele zburau peste tot in jurul sau, unul dintre ele lovindu-l in mana.
„Era prima noastra confruntare cu inamicul; noi nici nu trasesem inca vreun glont. Ne-au prins in ambuscada si nu am putut sa luptam. A trebuit sa ne predam”, a spus Anton, un soldat rus de 21 de ani, intr-un interviu pentru The Guardian.
Anton a fost luat prizonier de fortele ucrainene in apropiere de orasul Nikolaev pe 2 martie impreuna cu alti cinci soldati din unitatea sa. La vremea aceea, rusii pornisera o ofensiva impotriva orasului strategic din apropiere de Marea Neagra in care se construiesc nave de mare gabarit.
O saptamana de razboi, 45 de zile de captivitate
Anton, care a cerut sa nu i se publice numele real, a petrecut urmatoarele 45 de zile in captivitate. A fost pana la urma eliberat la mijlocul lunii aprilie dupa ce Moscova a organizat un schimb de prizonieri cu Kievul si a oferit acest interviu de pe teritoriul rusesc.
Povestea lui Anton este foarte rara intrucat atat Ucraina, cat si Rusia au oferit foarte putine informatii despre soarta sutelor de captivi rusi. Moscova nu publica numele militarilor sai capturati in timpul razboiului din Ucraina.
Anton, care provine dintr-un orasel izolat din Siberia, a semnat un contract pentru a se alatura armatei ruse in decembrie, la scurt timp dupa ce a absolvit scoala vocationala. In retrospectiva, ar fi trebuit „sa faca orice” ca sa evite armata, a spus Anton.
Unitatea sa a fost transferata in ultimele zile din decembrie peninsulei anexate Crimeea, acolo unde i s-a spus ca va lua parte la un antrenament de o saptamana. Pana la acel moment, Anton spune ca nu a fost deloc pregatit pentru un razboi in toata masura.
Pe masura ce saptamanile treceau si ei nu au mai plecat din Crimeea, unii dintre colegii sai au inceput sa fie tot mai ingrijorati de faptul ca vor fi trimisi la razboi, dar Anton continua sa creada ca astfel de speculatii erau „absurde”.
„Multi dintre tineri nici nu puteau sa isi imagineze ca am putea pleca la razboi”, a povestit Anton. „Ne-au spus despre asta in ultimul moment, in noaptea dinaintea invaziei. Pana la urma, este chiar nedrept felul in care autoritatile ruse m-au tratat. Am fost trimis in Ucraina complet nepregatit.”
Capturat inainte sa traga vreun glont. „Am fost trimis in Ucraina complet nepregatit.”
Si alti soldati rusi au spus ca nu stiau ca vor merge la razboi decat cu foarte putin timp inainte de a fi trimisi la inaintare. Expertii militari spun ca decizia autoritatilor de la Moscova de a-si ascunde adevaratele intentii fata de proprii lor soldati este una dintre explicatiile pentru esecul campaniei militare a Rusiei.
In ziua de dupa ce primele trupe ruse au invadat, pe 25 februarie, unitatea lui Anton a primit ordinul de a intra in Ucraina din Crimeea. El a spus ca au fost transportati cu blindatele pana la marginea Nikolaevului, care era bombardat la acea vreme de fortele ruse in primele zile ale razboiului.
Si-au continuat apoi drumul pe jos, iar cand o parte a unitatii sale s-a desprins de grupul principal, soldatii rusi au fost atacati de ucrainenii care stateau la panda. Evenimentul a avut loc pe 2 martie, la doar o saptamana dupa ce au invadat Ucraina.
Anton spune ca in timp ce era capturat a fost lovit de un glont tras de soldatii ucraineni care i-a fracturat un os de la mana. In scurt timp, trupele ucrainene i-au pus un sac pe cap si l-au transferat intr-o inchisoare, a carei locatii nu o cunoaste nici in ziua de azi.
Cu toate ca nu a fost agresat fizic, viata in captivitate era dominata de frica. „Tremuri la cel mai mic zgomot. In fiecare zi speri ca nu va fi ultima ta zi si ca nu vei fi omorat”, si-a amintit Anton.
Anton a spus ca unii dintre paznici pareau sa „doreasca sa iti faca rau”, cei mai multi au ramas calmi si „nu-si afisau instinctul animalic”.
Cea mai mare provocare a lui Anton in captivitate a fost plictiseala de zi cu zi. „Daca aveam noroc, ni se dadea ceva de citit la intamplare. Uneori ne lasau sa privim propaganda ucraineana la televizor”, a povestit militarul rus.
De cele mai multe ori, insa, Anton isi petrecea zilele in capitvitate privind zidurile din fata sa. Pana cand a fost eliberat, a fost mutat de trei ori.
„Accepti chiar daca ei iti spun ca poti refuza”
La un moment dat, un cunoscut vlogger ucrainean i-a luat un interviu. „Intr-o astfel de situatie, ca prizonier, esti constient ca nu ai optiunea de a spune 'nu'. Accepti chiar daca ei iti spun ca poti refuza”.
Lui Anton i s-a spus la inceputul lunii aprilie ca va fi dat la schimb pentru un soldat ucrainean. Cu toate ca Rusia si Ucraina au facut mai multe schimburi de prizonieri, ambele tari au pastrat secretele mecanismului prin care se realizeaza aceste schimburi.
Ucraina a spus pe 4 aprilie ca are 600 de prizonieri de razboi rusi; Rusia nu a spus cati prizonieri ucraineni are, dar avocatul drepturilor omului a spus la finalul lunii martie ca cel putin 500 de prizonieri de razboi ucraineni sunt in Rusia, la care se mai adauga si cei peste 1.000 de luptatori care au parasit buncarele otelariei Azovstal din Mariupol si care au fost transferati pe teritoriul controlat de rusi.
Ucraina a spus ca luptatorii din Azovstal vor fi eliberati in schimbul prizonierilor rusi, dar unii dintre oficialii Moscovei au spus ca ucrainenii capturati ar putea fi judecati si chiar executati.
Potrivit lui Anton, el a fost unul dintre 18 soldati rusi care au fost schimbati pentru 18 prizonieri ucraineni in apropiere de Melitopol, oras din sudul Ucrainei ocupat de rusi.
Anton este asteptat sa revina in armata rusa. „Vreau doar sa ma intorc acasa”
Imediat de a ajuns inapoi in Rusia, a fost chestionat de serviciile de securitate despre timpul petrecut in Ucraina. „Au vrut sa stie daca mai pot avea incredere in mine. A fost o procedura standard”, a povestit Anton.
Anton a spus ca a inceput sa resimta cu adevarat efectele pe care captivitatea le-a avut asupra mintii si a corpului sau de-abia la cateva zile dupa ce a fost externat dintr-un spital din Rusia.
„In timpul captivitatii mele, am blocat majoritatea emotiilor”, a povestit Anton. „Am incercat sa nu ma gandesc la viata mea. Dar acum, am vise oribile, de-abia mai pot sa dorm. M-am ingrasat mult.”
Anton a spus ca autoritatile i-au oferit o compensatie de aproximativ 2.500 de euro pentru ranile suferite. Conform legislatiei care se aplica in armata rusa, militarii nu primesc nicio compensatie speciala daca sunt luati prizonieri, iar Anton este asteptat sa revina in armata dupa ce i se vindeca ranile.
Dar dupa experienta din Ucraina, Anton spune ca incearca sa gaseasca o modalitate de a-si incheia de tot serviciul militar. „Vreau doar sa ma intorc acasa, asta e tot ce vreau.”