Unele voci sugereaza ca gandirea lui Putin este in intregime rationala – produsul unui realism calculat si dur despre politica globala sau o incercare de a castiga putere interna. Altii cred ca miscarile sunt disperate, salbatice si exagerate - dovezi ale unor defecte psihologice profunde. Dar care este exact psihologia din spatele conducerii lui Putin si ce putem face pentru a contracara efectele sale negative?
La aceasta intrebare incearca sa raspunda o analiza The Conversation, realizata de doi psihologi: Magnus Linden de la Universitatea Lund si George R. Wilkes de la Kings College London.
Personalitatea lui Putin: inclinat sa ia singur deciziile
Putin are o atitudine de „om puternic”. El afiseaza o aparenta lipsa de regret sau remuscari pentru deciziile sale fara etica si efectul negativ al acestora asupra oamenilor nevinovati. De asemenea, nu reuseste sa-si asume responsabilitatea pentru rezultatele negative si, de obicei, da vina pe altii cand ceva nu merge bine.
Ce ne spune asta despre personalitatea lui? Desi nu suntem in masura sa „diagnosticam” liderii politici fara sa le cerem sa faca un test de personalitate, psihologii ii pot evalua prin observatii comportamentale. De exemplu, pot privi discursurile, luarea deciziilor sau interviurile acordate de-a lungul timpului. Aceasta nu este neaparat o abordare proasta – unii oameni mint la testele de personalitate.
Putin este un lider politic autocrat si autoritar. Decenii de studii in domeniul psihologiei organizationale arata ca astfel de lideri sunt mai predispusi sa ia singuri deciziile importante. De asemenea, tind sa fie mai orientati spre sarcini decat interesati de bunastarea generala a oamenilor lor. Un alt semn graitor este ca mentin o distanta intre ei si ceilalti – partial prin utilizarea pedepselor si amenintarilor.
Un studiu recent asupra a 14 lideri de stat autoritari, inclusiv Putin si presedintele brazilian Jair Bolsonaro, a constatat ca acestia erau mai putin agreabili (in ceea ce priveste increderea si altruismul) si mai putin stabili din punct de vedere emotional in comparatie cu liderii mai putin autocrati.
De asemenea, au obtinut scoruri mai mari la „trasaturi de personalitate intunecate”, antisociale, cum ar fi machiavellianismul (manipulare si inselaciune), narcisism (superioritate si indreptatire) si psihopatie (empatie scazuta, agresivitate si impulsivitate).
Cercetarile sugereaza, de asemenea, ca aceste trasaturi ii fac mai putin competenti si mai putin usor de inteles de catre ceilalti.
Privindu-l pe Putin din aceasta perspectiva, multe dovezi trimit la faptul ca are tendinte antisociale ingrijoratoare. Acest lucru este evident in comportamentul sau fata de rivalii politici si liderii internationali. Un exemplu clar este ca atunci cand a intalnit-o pentru prima data pe cancelarul german, Angela Merkel, a adus in mod deliberat un caine mare la intalnire, in ciuda faptului ca – sau poate pentru ca – stia ca lui Merkel ii e frica de caini.
Un alt exemplu este otravirea si arestarea liderului opozitiei Alexei Navalnii. Nerespectarea procesului echitabil si a drepturilor omului ale lui Navalnii este in concordanta cu trasaturile „intunecate de personalitate”, subliniaza cei doi specialisti in analiza lor din The Conversation.
Tactici psihologice
Cum putem folosi aceste cunostinte? Pentru a aborda razboiul este necesar un joc pe doua niveluri. Trebuie sa ai de-a face cu Putin, dar trebuie sa te confrunti si cu factori agravanti creati de retelele sale de relatii, pe plan intern si international. Cel din urma element implica consolidarea solidaritatii cu cetatenii rusi si respectarea normelor acestora.
Aceasta metoda pe doua niveluri este o abordare testata pentru a face fata persoanelor cu trasaturi antisociale care lucreaza in medii corporatiste. In cele din urma, trebuie sa abordezi liderii rai, tinand cont si de nevoile angajatilor lor.
Cu Putin, trebuie sa luam in serios semnele trasaturilor intunecate ale personalitatii sale. Nu trebuie presupus ca abordarile conventionale ale diplomatiei sau ale negocierilor vor functiona.
Liderii autocrati cu personalitati intunecate refuza adesea sa creada ca trebuie sa-i asculte pe altii sau sa se angajeze in rezolvarea conflictelor. In schimb, demonstratiile de putere pot functiona mai bine.
Cercetarile privind leadershipul narcisist sugereaza, de asemenea, ca oferirea de feedback sincer asupra comportamentului – cum ar fi denuntarea minciunii – poate ajuta la mentinerea acestor lideri sub control. Un lucru care insa nu ar trebui sa evolueze intr-o umilire publica, fiindca atunci ar putea cu usurinta sa agraveze situatia.
Liderilor autocrati le pasa mai mult de imaginea publica
Identificarea si denuntarea raului poate ajuta la clarificarea faptului ca Putin se va confrunta cu condamnarea internationala pentru incalcarea pe plan intern si international a drepturilor omului. Desi ar putea parea ca acest lucru nu afecteaza un autocrat, cercetarile sugereaza ca liderii politici din autocratiile pure pot fi mai sensibili la astfel de critici decat liderii din democratii sau regimuri hibride. Acest lucru se poate datora faptului ca, in cele din urma, le pasa mai mult de imaginea lor publica.
Eficacitatea sanctiunilor economice – precum cele utilizate in prezent impotriva lui Putin – este dezbatuta de cercetatori. Deoarece astfel de sanctiuni provoaca saracie in randul oamenilor obisnuiti, ele pot determina niveluri mai ridicate de autoritarism, intrucat atat liderul, cat si oamenii se simt victimizati de comunitatea internationala.
Manipularea asupra oamenilor de rand
In schimb, trebuie sa recunoastem efectele distorsionante ale tipului de control psihologic pe care Putin incearca sa-l impuna asupra poporului rus. De exemplu, controleaza strans informatiile pentru a insufla incertitudine si teama in randul poporului rus. Asta i-ar putea face in cele din urma pe oameni sa sustina conducerea autoritara pentru propria „protectie”.
Un alt mod pentru a reduce experienta amenintarii ar putea fi strategia prin care se incearca stimularea conditiilor socio-economice pentru rusii de rand, mai degraba decat pedepsirea lor financiara.
O alta varianta este recunoasterea si validarea acelor rusi care cauta o identitate de grup dincolo de identitatea de stat prezentata de Putin.
In timp ce Kremlinul foloseste propaganda pentru a distinge rusii de popoarele care sunt reprezentate ca fiind periculoase – occidentale, liberale, protestante, catolice, musulmane –, din punct de vedere istoric, cultura si istoria rusa au intarit adesea mesajul ca oamenii au, in mod colectiv, mai multe in comun decat ceea ce ne separa.
Cei care sunt considerati responsabili pentru violenta si coruptia unui regim autocratic – si gasiti vinovati de o instanta – pun pe umerii actorilor din societatea civila responsabilitatea de a construi din nou, de la zero. Daca si cand se va intampla acest lucru, comunitatea internationala ar trebui sa dea dovada de solidaritate, mai degraba decat de furie sau prejudecati, pentru a evita acel tip de teama care sustine dictatura violenta.
Liderii politici autocrati reprezinta o amenintare la adresa stabilitatii internationale. Este putin probabil sa-i putem impiedica sa apara – dar ne putem folosi cunostintele despre cum functioneaza ei pentru a le limita puterea.