Sistemele psihice genereaza reactii la stimuli radicali – in acest caz bombardamentele, animalele din jurul oamenilor putand dezvolta stari comportamentale complexe, ce depasesc domeniul concret al etologiei. Putem afirma fara sa gresim ca animalele se manifesta prin stari sufletesti, mai ales cand se afla in relatii de afectivitate cu oamenii – comportarea emotiva intalnindu-se practic la toate animalele care traiesc in conexiune cu detinatorii lor umani.
In razboi civilizatia esueaza, omul intrand in conduite atipice, pe de o parte aflandu-se agresorul – cel care soseste si produce distrugerea, iar pe de alta parte (alcatuindu-si reperele supravietuirii) cel agresat prin razboi.
Animalele din jurul oamenilor simt modificarile aparute in starea acestora, mai ales cand se produc schimbari determinate de situatii neprevazute si intens negative. Astfel, tiparul in care un animal percepe un stres de mare intensitate nu se manifesta in registrul comod al unor minime derivari – cum se intampla in cazul oamenilor – acestia putand izola receptorii si chiar partaja informatia, reusind sa evadeze din regiunea dominata a stresului, administrandu-si diferite motivatii colaterale, pozitive.
Putem spune ca animalele reactioneaza cu toata ”sinceritatea” – spaima odata indusa functionand precum o reactie in lant, datorita faptului ca rezultanta stresului are si capacitatea de a reimpulsiona nelinistea, accentuand astfel tulburarea initiala.
In psihologia omului nu intalnim frecvent astfel de fenomene, situatie in care definim animalele ca avand o sensibilitate sporita fata de nivelurile intense de stres – bombardamentele ocupand un loc major – dupa dezastrele naturale provocate de furtuni si incendii de vegetatie scapate de sub control.
Animalele sunt curajoase, indraznete si ferme in comportament, in timpul vietii lor reusind sa ne impresioneze, fapt pe care il percepem mai ales dupa ce ele ne parasesc. Majoritatea oamenilor raman cu amintiri formidabile despre animalele lor disparute din viata, revenindu-le in memorie intamplari pe care acestia le inteleg cu mult mai bine retrospectiv.
Frica indusa de bombardamente poate avea un efect devastator asupra animalelor aflate in jurul omului – atat cele de companie (cal, caine, pisica) cat si cele din gospodariile zootehnice (porc, capra, oaie, vaca, pasari). Toate animalele sunt infricosate in timpul bombardamentelor, cand mediul in care traiesc devine impropriu.
Pentru a intelege cu adevarat ce simt animalele in timpul bombardamentelor, sa ne imaginam ca dintr-o data o intreaga societate umana dezvoltata la nivel continental este atacata de entitati ce provin din afara globului pamantesc, care se desfasoara agresiv prin mijloace extrem de violente, ce presupun fenomene fizice si chimice necunoscute noua – mediul ostil fiind caracterizat prin lumini si zgomote puternice, necunoscute si imposibil de suportate de om – in special datorita depasirii pragului de adaptabilitate caracteristic speciei.
Suntem profund afectati sufleteste in aceste zile in care privim catre Ucraina, context in care toata lumea civilizata vibreaza emotional in cote ample. Animalele simt aceste stari prin care trec oamenii, sesizeaza modificarea psihicului uman biciuit de aflarea vestilor din zonele de razboi. Daca aveti acasa animale de companie – pisici sau caini, o sa observati ca acestea percep starile noastre, chiar daca nu ne aflam concret in zona de conflict.
Cu un oarecare timp in urma am avut ocazia sa vizitez o ferma de pasari. Acolo, in afara de doi ingrijitori care supravegheau procesele tehnologice, nimeni nu avea voie sa patrunda – interdictia urmarind siguranta epidemiologica. Mi-a fost oferit prilejul sa intru singur pe un culoar. Pentru 3-5 secunde o suta de mii de pasari au tacut intr-o liniste perfecta. Experienta a fost extraordinara. Apoi au inceput sa ”vorbeasca” linistite pe glasul lor.
Sa nu subestimam simturile animalelor! Si mai mult, daca ne-ar pasa cu adevarat de toate animalele si plantele de pe planeta – atunci nu am mai avea razboaie. Societatile dominate de dictatori devin incapabile de evolutie in sablonul ideii de umanitate.
Acum, in Ucraina, vedem in desfasurare specia umana agresiva, abjecta si josnica. Pentru un medic veterinar (definit nu neaparat prin statutul sau de clinician, cat mai ales prin cel de biolog) – atacul pornit de trupe decerebrate (conduse de un lider deraiat de la ideea de umanitarism) reprezinta o cadere completa a omului de la menirea lui planetara, o involuare, o degradare, o stricaciune in gena, o ruinare a ideii de om.
Este foarte dureros pentru un om apropiat de biologie sa vada atata distrugere – orientata catre oameni si orasele lor, catre animale, plante si mediul inconjurator in totalitatea lui.
Speram intotdeauna catre echilibru – mai ales observand natura si ne dorim o societate cladita proportional – atat in economie, cat mai ales in viata sociala. Am crezut ca raul nu este reversibil, ca omenirea a depasit setea de razboi, distrugere, inapoiere si dominatie prin dictatura.
Din pacate intram intr-o epoca noua in care binele trebuie activ polarizat, ca ultim bastion al normalitatii speciei noastre. Si mai mult, se pare ca de acum inainte vom avea nevoie de un permanent scut militar – constituit in spiritul conditiei pacii – care trebuie apoi proliferata catre zonele inapoiate ale planetei, de unde se pot genera conflicte inutile, absurde si aproape dementiale – cum este cel alcatuit astazi de catre un personaj inutil istoriei, insa foarte periculos in aceste zile negre prin care trece Europa.
Dictaturile trebuie intens izolate prin comunitati militare defensive, urmand ca lumea civilizata sa duca lupta educarii tuturor natiunilor care sunt stapanite prin limitarea drepturilor – dintre care cele mai importante fiind informatia, libera exprimare si educatia.
Includem asadar in categoria crimelor de razboi suferinta si moartea animalelor, precum si alterarea mediului inconjurator prin bombardamente. Din pacate omul si animalele raman mult timp amprentate traumatic dupa un astfel de razboi.
Zilele trecute, un unchi octogenar, inginer de profesie, tenismen si schior – om cu multiple pasiuni, mi-a povestit cu lacrimi in ochi o intamplare din copilaria lui, precizand faptul ca desi pe atunci avea numai sase ani, evenimentul i se pare si astazi extrem de actual.
Obligati sa paraseasca Tinutul Hertei (cedarile teritoriale din vara anului 1940) intr-o adevarata goana si spaima deopotriva, cainele Tekel al familiei a ramas in curte urmarind masina care se indeparta. In automobil, cei doi copii ai familiei, frate si sora, plangeau disperati. In curte, ramas singur, cainele lor urla intr-un mod in care nu-l mai auzisera niciodata. Sunt tragedii care nu se uita si care traumatizeaza definitiv omul dotat cu sensibilitate.
Continuam abordarea cu o reflectie, enuntata aici nu neaparat ca un fapt divers. In zilele in care analistii se intrebau daca Rusia va ataca sau nu (argumentatiile curgand din puncte comune catre directii diferite) in mod statistic medicii veterinari erau siguri de atac, inlantuirea judecatilor catre aceasta opinie tragandu-si seva din zona sociobiologiei si neodarwinismului. Era evident ca urmeaza atacul, de altfel bine premeditat.
In nici un caz nu reducem aici importanta analistilor, nicidecum! Evidentiem o situatie de nisa. Si daca ne intrebam cum de au stiut medicii veterinari (din zonele stiintelor veterinare) ca o sa aiba loc un atac – raspunsul este simplu. Au vazut ”animalul” – caderea omului sub definitie, esuarea echilibrului mental, aparitia monstruozitatii si sensul autoritar.
Avand ca pacienti animalele, medicii veterinari simt insusirea de a fi bun – specifica fiintelor non umane, context in care in social ”liderul uman” le apare intr-un evident contrast – in mod categoric deraiat catre un anume primitivism, considerat aici ca deformare a omului spre un model dictatorial.
Medicii veterinari de caracter, educati in nobletea stiintelor umaniste, care isi exercita viata in clinica vindecand animalele (excludem medicii comerciali) pot evalua in cateva minute un lider politic, oferind date de maxima acuratete cu privire la personalitatea respectivului si mai ales pot transmite instantaneu daca au identificat si elementele ce descriu bunatatea – ca insusire a celui bun, potrivit a conduce comunitati umane.
Societatile libere trebuie sa aiba abilitatea de a selecta liderii si mai ales trebuie sa aiba institutii pregatite pentru interventii precise, mai ales atunci cand exista riscul de ascensiune a unor persoane care nu sunt alcatuite in forme utile unei societati avansate – care isi doreste echilibrul ca prima nevoie.
Aplicand principiul de mai sus observam ca in Romania de astazi exista in functii persoane care nu corespund necesitatilor unei lumi cu adevarat avansate. Se tace si sunt lasati sa-si joace rolul, riscurile fiind ignorate si mai ales lasate fara evaluari si riposte etice suficient utile.