Refugiatii din Europa - traiesc cu speranta ca razboiul se va termina curand si vor putea reveni in Ucraina, la casele lor - VIDEO

Oxana KOBELETAIA, REFUGIATA DIN ODESSA: „Bon dia, buna ziua!”

„Obrigado, multumesc.”

Sunt primele cuvinte pe care a reusit sa le invete in limba portugheze. Oxana, alaturi de cei 6 copiii ai sai, 5 dintre ei cvintupleti locuieste acum la un centru pentru refugiati in apropierea Lisabonei. S-au refugiat din Odessa in Molova, iar acum sunt in Portugalia, unde au ajuns fiin ajutati de voluntarii si activistii de acolo. 

Oxana KOBELETAIA, REFUGIATA DIN ODESSA: “De ce Portugalia? Pentru ca mi s-a scris si propus ca vom putea fi primiti. Pentru ca am ajuns fara bani si cunostinte in Europa.”

Sunt aici deja de 10 zile, iar in jur totul este diferit, clima, natura, care ii mai face sa uite de razboiul din tara lor. Deocamdata nu indraznesc sa faca planuri de viitoar si inca asteapta si spera ca vor reveni in Odessa. 

Oxana KOBELETAIA, REFUGIATA DIN ODESSA: „E o alta clima, iesi pe strada, lamai si copaci de mandarine, palmieri. Am fost la ocean sa ne plimbam, sunt multe intrebari despre viata noastra. Inca are loc aclimatizarea, dar e bine ca diaspora ucraineana e mare aici. Vrem la scoala, gradinita, cautam variante. Si eu va trebui sa ies la munca. Dar deocamdata traim aici si acum, vrem acasa, sa fie pace.”

Tot din Odessa este si Alexandra si familia ei. Acestia au decis sa mearga in Elvetia, la Geneva, ajutati de organizatia internationala “Hope”. De o saptamana locuiesc in casa unei familii de acolo si vor sa isi inscrie copiii la scoala.

Alexandra TIMCENCO, REFUGIATA DIN ODESSA: „Am decis sa mergem mai departe de Moldova, unde sunt mai putini refugiati. Astazi am mers la scoala unde vor invata copiii, chiar daca nu stiu limba se vor adapta. Nu stiu nici eu cum va fi, pentru ca nu stim franceza. Vom invata. Sunt oameni minunati si natura la fel, dar nimic nu se compara cu dorinta noastra de a reveni acasa. Suntem ca niste copiii, care descopera o noua lume.”

Si Albania este una dintre tarile, unde s-au adapostit ucraineni care au fugit de razboi. Ludmila, impreuna cu sotul si cei trei copiii locuiesc acum intr-un mic satuc din Albania, iar niste localnici le-a pus casa lor la dispozitie pentru 4 luni. 

Ludmila ROMANOV, REFUGIATA DIN ODESSA: „Am tot cautat unde e posibil sa gasim o locuinta. Aici oamenii ne-au pus la dispozitie casa lor, preturile produselor sunt aproape ca in Ucraina. Ne place aici, vremea este frumoasa, marea nu e departe, oamenii sunt buni.”

Femeia ne-a povestit ca copiii ei invata online, iar deocamdata nu cauta o scoala sau un post de munca, pentru ca spera ca se vor intoarce acasa, in Odessa. Ludmila afirma ca rugaciunea o ajuta in aceste momente, dar si faptul ca a avut parte de cateva excursii in aceasta tara.

Ludmila ROMANOV, REFUGIATA DIN ODESSA: „Pentru unele momente uit de ce sunt aici, de parca am calatori, dar am revenit la realitate, ca in tara mea este razboi. Dar oamenii sunt buni aici. Oamenilor le pare rau de situatia din tara noastra si sunt solidari.”

In aceasta saptamana peste 50 de ucraineni au ajuns intr-un mic satuc din Olanda, ajutati de reprezentantii unei biserici. Printre ei este si Tatiana alaturi de copiii si sora ei, care traiesc in casa unei familii olandeze.

Tatiana, REFUGIATA DIN NICOLAEV: “Am copii, vreau sa fie in siguranta, iar razboiul e un mare stres pentru ei. Cat va dura razboiul, vom ramane aici, ne vom inregistra si voi cauta de lucru. Nu m-am asteptat ca olandezii sa fie atat de deschisi, de buni, sunt veseli. Sunt recunoascatoare celor care ne-au gazduit si care ne hranesc.”

Toti ucrainenii cu care am vorbit afirma ca traiesc acum o perioada de incertitudine, insa au credinta si speranta ca vor reveni la casele lor din Ucraina, iar razboiul va inceta. Conform datelor ONU, peste 3,6 milioane de ucraineni au plecat din tara pana acum.