Este posibil ca Vladimir Putin sa se fi asteptat la o situatie similara cu cea in care a confiscat Crimeea, dar modul in care se deruleaza conflictul din Ucraina pare sa semene mai degraba cu Primul Razboi Cecen din 1994, cand Rusia a planificat o ofensiva masiva impotriva capitalei, iar atacul a esuat, arata o analiza Al Jazeera.
La prima vedere, invazia initiala a Ucrainei de catre Rusia parea sa sugereze o schimbare in abordarea fortelor armate ruse.
Moscova calcula probabil ca loviturile cu rachete si o invazie din mai multe directii a fortelor terestre ar duce la o capitulare rapida a guvernului ucrainean. Putin pare sa fi anticipat o repetare a confiscarii decisive a Crimeei de catre Rusia in 2014 sau a invaziei acesteia in Georgia in 2008 – dar ceea ce am vazut este mai asemanator cu interventia sa in Cecenia in decembrie 1994, cand fortele armate ruse nu au putut initial sa-si converteasca superioritatea militara (cu siguranta in ceea ce priveste numarul) intr-un succes militar si strategic, iar mii de trupe ruse s-au dovedit incapabile sa asigure republica Caucazului de Nord.
Puterea rezistentei ucrainene pare sa fi surprins Moscova si in ultimele zile a avut loc o schimbare in abordarea rusa, indreptandu-se catre o utilizare mai mare a artileriei si atacurilor cu rachete impotriva oraselor importante, precum Herson, Harkiv si Mariupol.
Aici exista ecouri ale interventiei ruse in Cecenia de la sfarsitul lui decembrie 1994, cand conducerea rusa a planificat o ofensiva blindata masiva impotriva capitalei cecene, Groznii, intentionand sa dea o lovitura decisiva cu sprijin aerian, bazandu-se pe viteza a lua prin surprindere pentru a prelua conducerea cecena. Dar fortele cecene fusesera de mult pregatite pentru o lovitura impotriva orasului, iar atacul a fost un esec lamentabil.
De Afganistan pana la Cecenia si Ucraina: Subestimarea vointei poporului
Rusii au subestimat vointa cecenilor de a-si apara patria. In mod similar, Putin pare sa fi subestimat vointa ucrainenilor de a-si apara tara.
Experienta din Cecenia a demonstrat, de asemenea, o aparenta desconsiderare in randul celor aflati la conducere a lectiilor invatate in Afganistan. Sovieticii au contat pe socul surpriza al invaziei initiale si al ocupatiei militare pe termen scurt pentru a-si submina adversarul, dar au subestimat hotararea populatiei afgane si vointa acesteia de a rezista.
Fostul ministr rus al Apararii, Pavel Grachev, a sustinut ca rezistenta cecena va fi zdrobita in cateva ore cu forte minime, dar fortele cecene erau pregatite pentru o invazie.
Progresul fortei de interventie ruse a fost, de asemenea, lent, impiedicat de blocaje civile, defectiuni si vreme nefavorabila.
Esecurile Rusiei in razboiul urban
Una dintre problemele cheie pentru fortele ruse a fost lipsa de pregatire in razboiul urban: unitatile implicate in atacarea, de Revelion in 1994, a capitalei Groznii nu aveau pregatire de specialitate in razboiul urban, ceea ce era rar in fortele armate ruse, in ciuda experientei lor vasta in timpul Marelui Razboi Patriotic (Al Doilea Razboi Mondial), in special la Stalingrad.
Spre deosebire de trupele rusesti, luptatorii ceceni erau inarmati cu mitraliere, grenade si lansatoare de grenade si organizati in unitati mici, foarte mobile.
Dupa esecurile sale de la inceput, fortele ruse si-au schimbat abordarea si au cautat sa evite luptele directe la Groznii. Au luptat de la distanta, folosind bombardamente aeriene si de artilerie pentru a distruge orasul, obtinand in cele din urma controlul in februarie 1995.
Cea de-a doua operatiune a Rusiei impotriva Ceceniei, care a inceput in 1999, s-a bazat in mare masura pe utilizarea unei puteri masive de armament si pe utilizarea nediscriminata a fortei. Asedierea rusa din Groznii (1999-2000) a devastat orasul, determinand Natiunile Unite sa-l eticheteze drept „cel mai distrus oras de pe Pamant”.
Lectia pe care a invatat-o Rusia despre rolul presei intr-un razboi
Una dintre cele mai importante lectii pe care Rusia le-a invatat in timpul conflictului din 1994-96 a fost rolul crucial al mass-media in razboiul modern.
La inceputul operatiunii militare din 1994, mass-media rusa si-a pastrat o cantitate substantiala de independenta si a criticat adesea in mod deschis actiunile conducerii federale.
Acesta a fost primul razboi televizat al Rusiei, iar credibilitatea fortelor armate ruse a fost in mod constant subminata de reportajele mass-media, care au contrazis frecvent pozitia oficiala si au demonstrat, de asemenea, populatiei ruse brutalitatea acestui conflict. Acest lucru a jucat un rol major in schimbarea opiniei publice impotriva invaziei.
In consecinta, in timpul celui de-al doilea conflict (lansat in 1999), fluxul de informatii a fost controlat riguros de surse oficiale, in timp ce guvernul a exercitat presiuni considerabile asupra jurnalistilor si organizatiilor media pentru a nu critica sau contesta politica.
Razboiul Rusiei cu Georgia:„ A surprinde inseamna a castiga”
Spre deosebire de contrainsurgenta din Cecenia, razboiul de cinci zile al Rusiei cu Georgia din august 2008 a fost o operatiune militara conventionala impotriva unui alt stat, desi una care a incorporat elemente de actiune non-cinetica, in special atacuri cibernetice si razboi informational.
Similar cu abordarea sa in Ucraina, Rusia a sustinut ca invazia sa a fost menita sa opreasca presupusul genocid condus de fortele georgiene asupra osetilor si sa protejeze cetatenii rusi rezidenti in Osetia de Sud. Putin a incadrat invazia in curs a Ucrainei drept o „operatiune militara speciala” pentru a proteja civilii de „genocid”.
Rusia a folosit elementul surpriza la maximum: georgienii nu erau pregatiti pentru o interventie militara rusa pe scara larga. Fortele armate georgiene au fost pregatite pentru un razboi mobil, ofensiv, impotriva fortelor separatiste fie din Osetia de Sud, fie din Abhazia, nu pentru o lupta simultana la scara larga impotriva a zeci de mii de trupe rusesti pe doua fronturi in acelasi timp.
Guvernul si armata georgiana au fost uluite de viteza invaziei ruse, neputand sa ofere nicio rezistenta semnificativa. Actiunile rusesti par sa reflecte principiul generalului Alexander Suvorov „udivit – znachit pobedit” (a surprinde inseamna a invinge).
In cateva zile, mii de trupe rusesti au avansat in teritoriile separatiste ale Georgiei, Osetia de Sud si Abhazia. Avantajul militar al Rusiei a fost intarit prin utilizarea fortelor intermediare, o caracteristica durabila a tuturor interventiilor post-sovietice ale Rusiei.
Lipsite de munitie ghidata de precizie, fortele ruse au lovit cladirile civile din orase precum Gori, lovind spitalul de acolo.
Crimeea, 2014: Surpriza si confuzie
La douazeci de ani de la esecurile sale timpurii in Cecenia, utilizarea ambigua a fortei de catre Rusia in Ucraina in 2014 a condus la o concentrare in Occident pe razboiul hibrid si „in zona gri”. Cu toate acestea, acest lucru a trecut cu vederea un accent continuu al Rusiei pe suprematia fortelor conventionale.
Surpriza si preluarea initiativei au jucat un rol cheie in succesul Rusiei in Crimeea. Viteza de desfasurare a Rusiei in primavara lui 2014 a luat prin surprindere guvernul ucrainean, subminandu-i capacitatea de a lua decizii si de a oferi orice rezistenta.
Rapiditatea interventiei a luat prin surprindere si comunitatea internationala, prevenind orice raspuns unitar: in timp ce atentia lumii s-a concentrat asupra Jocurilor Olimpice de iarna de la Soci, Moscova a actionat rapid pentru a prelua controlul decisiv asupra Peninsulei Crimeea, cu actiuni ofensive care au negat Ucrainei initiativa si a semanat confuzie.
Au invatat rusii sa lupte altfel in Siria?
Siria a fost considerata ca fiind o schimbare in abordarea rusa: Serghei Soigu, ministrul rus al apararii, a sustinut ca trupele ruse trebuie sa invete sa lupte intr-un nou mod in Siria si ca „au invatat”.
Spre deosebire de campaniile anterioare, operatiunile Rusiei in Siria au fost conduse in principal de Fortele Aerospatiale (VKS), cu un numar limitat de forte terestre desfasurate (predominant unitati de elita), o schimbare semnificativa fata de operatiunile anterioare.
Dar, in ciuda acestei convingeri ca operatiunile rusesti in Siria au constituit o noua abordare, au existat o serie de ecouri ale razboiului din Cecenia, in special dependenta de bombardamentele intense si de atacuri aeriene nediscriminatorii impotriva zonelor rezidentiale si a infrastructurii civile precum scoli, spitale si piete.
Atacuri nediscriminatorii asupra zonelor urbane, tintirea deliberata a civililor
Exista o asteptare, inainte de invazia de saptamana trecuta, ca procesul de modernizare militara inceput in 2008, combinat cu experienta operationala (in special in Siria), ar insemna ca armata rusa este mult mai capabila. Cu toate acestea, dovezile sugereaza ca problemele raman in domenii precum logistica, moralul trupelor si esecul de a castiga superioritatea aeriana.
Actiunile Rusiei in Ucraina nu sunt lipsite de precedent. Fortele ruse au trecut la o abordare la care au recurs de mai multe ori incepand cu 1991 impotriva unor orase precum Groznii in Cecenia, Alep si Idlib in Siria: folosirea artileriei grele, nediscriminatoriu si a bombardamentelor aeriene pentru a distruge zonele urbane, distrugand blocuri, infrastructura, aducand astfel costuri grele pentru populatie si liderii lor.
Tintirea deliberata a civililor si distrugerea pe scara larga a oraselor are scopul de a slabi moralul populatiei in incercarea de a le submina vointa de a rezista.
In acelasi timp, Kremlinul incearca sa se asigure ca detine controlul asupra fluxurilor de informatii in interiorul Rusiei. Si-a sporit controlul asupra presei interne pentru a se asigura ca naratiunea statului este dominanta, incercand sa previna protestele impotriva razboiului care ameninta stabilitatea interna.