Yuri Korpan are 39 de ani. Arata cu 10 ani mai batran. Cu fata brazdata si arsa de soare, infanteristul ucrainean tocmai s-a intors dupa o saptamana de lupte sangeroase in apropierea orasului Bahmut din estul Ucrainei, povesteste AFP, citat de hotnews.ro.
Mobilizat in august anul trecut, acest tata a trei copii mici lupta la nord de Bahmut, care a cazut sub control rusesc in luna mai, dupa confruntari extrem de sangeroase care au inceput in vara anului 2022.
In ultima sa zi pe linia frontului, „bombardamentele au inceput la 4 dimineata, cu mortiere si artilerie. Apoi s-a mai linistit putin. O ora mai tarziu, inamicul a inceput sa atace”, a declarat pentru AFP Yuri Korpan.
„Noi am ripostat cu focuri de arma. Mitraliere, RPG (lansatoare de rachete), lansatoare de grenade, apoi mortiere. Pe scurt, a inceput batalia”, a continuat barbatul, care lucra in sectorul constructiilor inainte de mobilizare.
De la inceputul contraofensivei lor, in iunie, ucrainenii avanseaza incet de-a lungul flancurilor Bahmutului, cu pretul unor lupte „feroce”, potrivit Ministerului Apararii ucrainean, in incercarea de a impinge inamicul si de a recupera acest oras acum devastat.
„Adrenalina”: picioarele si bratele te dor dupa lupta de atata incordare
In lupta, „adrenalina iti creste in sange, esti tot o emotie (...) Lupti pentru viata ta si a fratilor tai”, spune Iuri Korpan. „Trebuie sa fii acolo, in acel loc. Suntem incordati ca o franghie si obsedati de o singura idee: sa distrugem inamicul care a venit pe pamantul nostru”.
„Pe campul de lupta, trebuie sa ucizi”, repeta soldatul.
Simte oare teama? „Bineinteles ca ti-e frica, dar te aduni. Iar cand lupti, frica dispare. In lupta insasi, nu trebuie sa iti fie frica, trebuie sa o depasesti si sa iti indeplinesti clar sarcina. Frica este, de asemenea, un dusman”, raspunde el.
Dupa lupte, „picioarele si bratele dor din cauza efortului fizic mare. Este nevoie de cateva zile pentru a-ti reveni”.
Soldati ucraineni cu un tun autopropulsat Gvozdika pe frontul din VuhledarFoto: AA/ABACA / Abaca Press / Profimedia
„Sa ucizi este dificil. Rusii nu au sanse”
Pe flancul sudic al Bahmutului, trupele ucrainene avanseaza si ele incet, in special spre satul Klisciivka.
Aici lupta Vitalii Stoliartciuk, in varsta de 31 de ani, comandantul unui pluton de infanterie.
„Bineinteles ca este infricosator, numai un nebun nu este speriat”, spune militarul, cu ochelarii negri lipiti de fata. „Cred in Dumnezeu si ma rog la el in mod constant ca eu si fratii mei sa iesim vii din lupta. Ai nevoie de un cap rece si de o viziune de 360 de grade”, explica el.
„Sa ucizi pe cineva este dificil, sa iei viata cuiva este dificil. Rusii opun o rezistenta puternica”, dar „sansele lor sunt mici: dupa o pregatire de artilerie, iesim si ii terminam pe cei ramasi”, afirma el.
„Numai incepatorii numara rusii ucisi”
Conteaza numarul de inamici pe care i-a ucis? „Este imposibil si nu are niciun sens”, raspunde Yuri Korpan. „Nu i-am numarat pe rusii morti! Numai incepatorii fac asta”.
In aceasta zona, minele antipersonal rusesti ii pandesc pe ucraineni.
„De obicei, totul este minat. Ei (rusii) fug foarte repede, lasandu-si armele in urma. Isi mineaza pozitiile in timp ce se retrag. Soldatii (ucraineni) neexperimentati sunt prinsi in aceste capcane”, spune Vitalii Stoliartciuk.
Potrivit medicului voluntar Volodimir Veselovski, care lucreaza la un punct de stabilizare unde soldatii raniti primesc primul ajutor, acest tip de ranire a crescut.
„De cateva saptamani, avem mai multe rani provocate de mine. Leziuni la nivelul. Intr-o zi am avut cinci raniti care au trebuit sa fie amputati ulterior”, a declarat el pentru AFP.
Dar, potrivit acestuia, marea majoritate a ranilor sunt in continuare legate de loviturile de artilerie, in special de temutele lansatoare de rachete multiple sovietice Grad.
„Yary”, asa cum este cunoscut, conduce un batalion de aproximativ zece baterii Grad MRL, care pot trage pana la 40 de rachete in 20 de secunde, acoperind „un patrat de 400 m pe 400 m”.
„Totul arde si explodeaza”
„Un patrat solid in care totul arde si explodeaza. Are, de asemenea, un impact psihologic urias (asupra rusilor). Dupa mai multe atacuri de acest tip, ei arunca uneori armele si fug intr-o directie necunoscuta”, ne asigura el.
La mai putin de 2 km de pozitiile rusesti, Massik, in varsta de 27 de ani, pilot de drone, este ascuns la umbra copacilor intr-un sant scurt. Deasupra lui, pe cerul albastru, proiectilele fluiera si se incruciseaza cu regularitate, trase de la distanta de pe pozitii de artilerie de ambele parti.
El spune ca este „optimist” in ceea ce priveste ofensiva ucraineana. „Trebuie sa-l alungam pe inamic din tara noastra” si „sa eliberam intreaga tara”.
Vitalii Stoliartciuk, care a fost barman in orasul portuar Odessa din sudul tarii inainte de invazia rusa, spera sa se intoarca „la casa noastra de langa mare cat mai curand posibil”.
La randul sau, Iuri Korpan, care vorbeste cu familia sa „prin telefon, prin mesaje” atunci cand poate, viseaza la o vacanta, poate dupa vara.
„Sper ca vom alunga acest rau din tara noastra pana in Urali. Iar sotii se vor intoarce la sotiile lor, iar copiii la parintii lor. Si ne vom reconstrui tara”, spune el.