De la inceputul razboiului, R. Moldova a primit cel mai mare numar de refugiati raportat la numarul de locuitori. Ministrul Muncii Marcel Spatari explica intr-un interviu pentru DW cum reusesc autoritatile sa faca fata presiunii.
DW: Potrivit ultimului raport al ONU, Republica Moldova este prima in topul celor cinci tari care au primit refugiati din Ucraina - cu aproape 1400 de oameni raportati la 10.000 de locuitori. Domnule ministru, care este acum situatia privind fluxul de refugiati?
Marcel Spatari: Actualmente fluxul de refugiati a mai incetinit. Dar prin R. Moldova au trecut deja peste 360.000 de refugiati, ramanand in tara in jur de 102.000, dintre care circa 49.000 de copii. Sunt foarte multe mame cu copii mici. Peste 260.000 de refugiati au traversat Moldova fie prin coridoare verzi sau in grupuri organizate. In primele valuri erau si cetateni ai altor state, nu doar ucraineni, si am avut mult de lucru cu consulatele tarilor respective ca sa organizam deplasarea lor in tarile natale.
Unde sunt cazati cei care au ramas in R. Moldova?
Din acei peste 100.000 de refugiati, mai putin de 10% se afla in centrele de plasament. Deci 90% sunt cazati in familii sau pe cont propriu. De regula, in alte tari in crize de acest gen se amenajeaza parcuri de corturi. Noi am evitat acest lucru, inclusiv pentru ca Moldova si Ucraina sunt cumva cultural apropiate, vecini buni, iar societatea noastra a absorbit foarte rapid fluxul de refugiati. Majoritatea centrelor de plasament sunt camine sau foste blocuri de studii.
Noi acum avem 107 centre cu o capacitate de peste 9000 de locuri, dar numai 46% din acestea sunt utilizate pe moment. Aceasta inseamna ca familiile mai rezista sa intretina refugiatii, iar noi nu stim cati sunt pe cont propriu si care in familii. Insa, impreuna cu partenerii externi vom lansa doua programe de suport financiar. Cu Inaltul Comisariat pentru Refugiati al ONU noi avem un program pentru refugiati si cu World Food Program avem un alt program pentru familiile care gazduiesc refugiati. Inregistrarea in aceste programe o sa ne permita si o cartografie a refugiatilor care sunt la noi in tara.
Ce mecanisme au fost aplicate pentru a face fata fluxului de refugiati? Ce ajutor ofera Republica Moldova refugiatilor?
Primul lucru este ca refugiatii ajung in tara noastra printr-un regim simplificat de traversare a frontierei. La frontiera avem un centru de triere preliminara, creat de Ministerul Afacerilor Interne. Spre exemplu, daca unii vor sa isi continue drumul in alte tari, atunci sunt organizate autobuze, care ii transporta direct de la Palanca la Iasi. O perioada a functionat si trenul Causeni-Iasi, care circula de cateva ori pe zi si era gratuit. Pentru cei care vor sa ramana pe teritoriul R. Moldova este organizat transportul de la frontiera pana la centrele de plasament, iar acolo sunt create conditii minime – locuri de dormit, chituri igienice, alimentatie, servicii medicale de baza si chiar puncte de vaccinare. Pentru refugiati a fost deschisa piata muncii si ei se pot angaja direct, fara permis de munca, si pot activa asa timp de doua luni. De asemenea, se organizeaza grupuri de refugiati care au ramas in Moldova, dar care nu stiu cum sa ajunga in alte tari. Avem deja 15 copii ucraineni care s-au nascut la noi. Pentru copiii de varsta scolara se permite frecventarea lectiilor. Adica ei pot sa mearga in clasa si pe liste separate sa participe la lectii, ca sa nu piarda programa. Cei care au solicitat azil au dreptul sa fie incadrati in procesul de invatamant, dar din acestia sunt putini.
Avem circa 100.000 de refugiati care au ales sa ramana aici, ceea ce aproximativ echivaleaza cu populatia din orasul Balti. Cu ce probleme se confrunta acum statul? Exista suficiente resurse pentru a ajuta in continuare refugiatii?
La inceput a existat un val de generozitate, care a creat niste asteptari ca nivelul serviciilor acordate refugiatilor va ramane la fel de ridicat pe o perioada nedeterminata. Si aceasta este dificil de gestionat. Este adevarat ca primul impuls al oamenilor a fost sa doneze si ei au donat foarte mult. Apoi, cand au inceput sa vina ajutoarele umanitare internationale, s-a creat aceasta perceptie eronata ca Moldova primeste foarte multe ajutoare. Ca stat, noi avem ajutoare umanitare, dar mai mult de 77% din volumul acestora este directionat catre societatea civila, care imparte direct aceste ajutoare. Exista o parte care a fost donata autoritatilor centrale si locale, care, la inceput, era destinata pentru gestionarea de scurta durata a crizei. Adica – locuri de dormit, corturi, paturi, saltele etc. Printre ajutoare, e adevarat, sunt si produse alimentare sau de igiena, care ajung intr-un depozit centralizat. Toate produsele necesita sortare, iar asta presupune un proces greu. De aceea, noi am elaborat o procedura de pregatire a loturilor pentru centrele de plasament si primarii. Ele sunt impartite prin tara cu camioanele, in functie de necesitati.
De asemenea, noi mai avem inca un fenomen – donatiile care nu sunt ajutoare umanitare. De exemplu din partea diasporei, care s-a mobilizat si a colectat donatii, in mare parte fiind produse alimentare. Acestea sunt preluate de la vama si duse la depozit, de unde sunt pregatite patru tipuri de pachete – cu produse alimentare, cu produse igienice pentru femei, pentru barbati si pentru bebelusi. Aceste pachete sunt distribuite primariilor, la solicitare.
Conform prognozelor Programului Natiunilor Unite pentru Dezvoltare, din cauza conflictului din Ucraina, peste 30% din populatia din Moldova ar putea ajunge sub pragul saraciei, iar in urmatorul an fiecare al doilea moldovean risca sa devina sarac. Ce masuri va lua Guvernul pentru a diminua aceasta criza? La ce politici lucrati pentru a proteja populatia?
Actualmente Guvernul lucreaza la elaborarea unui plan de rezilienta, in care se vor regasi solutii rapide, pentru a asigura rezilienta socio-economica. Acest plan are mai multe dimensiuni. Prima tine de mentinerea puterii de cumparare. Aici, am crescut deja fondul de pensii si am crescut pensiile mai mult decat inflatia. Acest fond a fost majorat cu 30% fata de anul trecut prin diferite mecanisme, cum ar fi indexarea mai mare a pensiilor, introducerea pensiei minime, pensionarea anticipata, recalcularea pensiilor. De asemenea, noi vrem sa reformam sistemul de ajutor social, pentru a ajuta mai mult familiile cu copii. Noi vrem sa avem politici inclusiv de sustinere financiara a familiilor economic active, care au nevoie de ingrijirea copiilor mici, care nu au acces la cresa, astfel ca parintii sa ramana economic activi.
A doua dimensiune este securitatea energetica si aici noi trebuie sa cream rezerve de gaze naturale. Sa avem proiecte de infrastructura electrica si de interconectare cu Romania, ca sa putem diversifica aprovizionarea. O a treia dimensiune este competitivitatea economica. Aici vrem sa dezvoltam firmele mici si mijlocii. A patra dimensiune este securitatea alimentara. Aici trebuie sa ne asiguram ca producem pe intern necesarul de produse alimentare si ca avem rezerve. A cincea dimensiune este securitatea publica.
Acest plan este acum pregatit de Guvern si are nevoie de consolidare. Este vorba de masuri pe termen scurt, de un an sau doi, care sa ne faca pe noi ca tara mai rezistenti. Pentru aceasta avem nevoie si de suport macro-economic, care sa fie directionat spre cresterea rezilientei tarii. Bineinteles ca aceasta se intampla pe fundalul luptei cu coruptia, a democratizarii, transparentizarii, digitalizarii si modernizarii.