„Noi vorbim rusa, ei vorbesc rusa. Ar fi mai usor daca am fi invadati de talibani”, a declarat, pentru The Economist, lunetistul Sasha. Ucraineanul marturiseste ca razboiul i-a afectat sanatatea mintala si i-a erodat sufletul.
In prima zi a razboiului, Sasha a fost trezit de sunetul bombardamentelor la 4.00 dimineata. „Aproximativ la aceeasi ora si-a inceput si Hitler invazia in Uniunea Sovietica, in 1941”, a subliniat barbatul in interviul pentru revista britanica.
Judecand dupa directia din care s-au auzit exploziile, Sasha a socotit ca rusii ar putea ataca aeroportul din Hostomel, la cativa kilometri de apartamentul sau din centrul Kievului. A hotarat pe loc sa-si scoata sotia si cei doi fii din oras. Au trecut granita in Polonia.
„Daca n-as lupta, nu mi-as mai putea privi fiii in ochi”
Sasha, care nu este numele lui real, este rezervist. A fost un an in armata ucraineana, in 2007-2008. Acum, odata ce si-a pus la adapost familia, s-a intors in Kiev pentru a lupta. „Daca nu as fi facut asta, nu mi-as mai fi putut privi copiii in ochi”, a declarat pentru The Economist.
Cand s-a inrolat in armata ucraineana, Sasha a primit un set de haine de camuflaj, un Kalasnikov si o curea cu chingi militare care contine munitie, dopuri de urechi, ochelari de protectie, o cagula neagra, un briceag. I s-au mai oferit o vesta antiglont si o mica trusa medicala cu bandaje sub presiune, calmante, agenti de coagulare, antiseptice, seringi si un garou.
Fiecare membru are propria specializare: Sasha este lunetistul. Arata ca orice unitate ucraineana obisnuita, dar nimeni nu stie ce fac cu adevarat. „Omoram baietii rai”, raspunde scurt ucraineanul. E un amestec de mandrie si regret in vocea lui, sesizeaza jurnalista Wendell Steavenson.
Fost manager devenit lunetist
Sasha are spre 40 de ani si, in vremurile de pace, lucra ca manager intr-o companie de constructii. Acum e vizibil stresat. Razboiul si-a pus amprenta. O stie si el. „Nu fumam inainte. M-am apucat de doua saptamani”, precizeaza barbatul.
Unitatea sa este responsabila de interceptarea si gasirea sabotorilor rusi care incearca sa se infiltreze in liniile de aparare ucrainene. Aceste grupuri, explica Sasha, ar putea pune mine sau capcane, pentru a marca tinte pentru artileria rusa, ar putea plasa camere ascunse si alte tipuri de dispozitive de semnalizare sau ar putea ataca punctele de control ucrainene pentru a permite avansarea trupelor ruse.
Restrictiile de circulatie impuse in timpul noptii in Kiev au fost concepute tocmai pentru a facilita identificarea activitatilor suspecte. Inevitabil, sunt si ucraineni care conduc dupa lasarea noptii. „Sigur ca nu putem trage in fiecare masina pe care o vedem. Trebuie sa le oprim, sa le verificam documentele, sa le ascultam explicatiile. Daca au o urgenta medicala, ii insotim la spital.”
E o misiune periculoasa sa te apropii de masini noaptea. Este imposibil sa vezi de la distanta daca cineva se ascunde in spate sau daca pasagerii sunt inarmati.
„Ar fi mai usor daca am fi invadati de talibani”
Este o munca stresanta. „Sabotorii sunt imbracati in haine obisnuite si este greu sa-ti dai seama cine este civil si cine este sabotor. Noi vorbim rusa, ei vorbesc rusa. Ar fi mai usor daca am fi invadati de talibani.”
In plus, este cunoscut faptul ca soldatii rusi obisnuiesc sa imbrace uniforme ale armatei si politiei ucrainene. Recent, unitatea lui Sasha a fost avertizata ca unii sabotori sunt femei. Pentru a contracara astfel de amenintari, exista o parola pentru armata si politie care se schimba in fiecare zi: „De obicei, sunt cuvinte in ucraineana care sunt greu de pronuntat de catre rusi”.
Imaginile din satelit permit fortelor armate ale Ucrainei sa vada miscarile inamicului in timp real. „Vedem totul. Stim unde sunt si incotro se indreapta”, spune Sasha. Unitatea sa afla de obicei locul unde se afla un grup rus si este trimisa sa-l intercepteze. Uneori creeaza o ambuscada. Ei asigura pozitiile de tragere, cerceteaza rutele de iesire, trimit drona pe timp de noapte. Apoi urmeaza asteptarea. Uneori, poate dura si doua sau trei ore.
La un pas de moarte
Unitatea lui Sasha nu a suferit inca pierderi. „Lucram foarte repede si suntem foarte precisi”, spune ucraineanul. Cel mai aproape de a fi ucis a fost la prima sa operatiune. Era intuneric si, cand a scanat o zona cu ajutorul ochelarilor night vision, a vazut un lunetist chiar la marginea unui camp. Toata lumea a fugit sa se adaposteasca, moment in care s-a tras un foc. Lunetistul s-a dovedit a fi dintr-o alta divizie ucraineana care le-a eliminat dusmanul chiar in momentul in care se pregatea sa-l elimine.
Intr-o noapte, unitatea lui Sasha a primit informatii despre un grup de sabotori aflat intr-o masina. Stiau numarul de inmatriculare, marca si culoarea, dar nu stiau cati oameni erau in ea. Au oprit un vehicul pe un drum pustiu dintre doua sate. Inauntru erau trei barbati tineri, in jur de 28-30 de ani. Un membru al unitatii s-a apropiat si a vazut o arma. „A strigat «Contact!». Am deschis focul si i-am ucis.” Stiau ca au gasit tinta potrivita – toti barbatii aveau arme si telefoane cu numere rusesti.
Operatiunea l-a afectat profund. „Este imposibil pentru mine sa revin la starea mea normala de sanatate mintala”, a marturisit Sasha. „Pana la razboi, n-am ucis niciodata oameni.”
Cand nu mai simti nimic Intrebat daca ii este teama, Sasha n-a stat pe ganduri: „De fiecare data. Te sperii si cand ii auzi pe toti incarcandu-si armele.” Si-a scos Kalasnikovul si a facut o demonstratie. Arma a scos un sunet dur, metalic, noteaza jurnalista The Economist. „Apoi isi face loc adrenalina si nu mai simti nimic.” a continuat.
„Personal, nu mi-e frica sa mor, fiecare om are propriul destin…”. Barbatul a facut o pauza si si-a pus capul in palme. „Le vad fetele”, a continuat, referindu-se la rusii pe care i-a ucis in acea masina. „Am chipurile acelor oameni in minte tot timpul.”
„Urasc rusii pentru ca m-au transformat intr-un criminal”
„Urasc rusii pentru ca m-au transformat intr-un criminal”, a declarat Sasha. „Nu mi-am imaginat niciodata in viata mea ca voi avea astfel de sentimente, iar aceste sentimente sunt dezgustatoare pentru mine.”
„Imi pare rau pentru ei. Dar cu fiecare rus pe care il ucidem, intelegem ca sunt mai putini dintre ei pe pamantul nostru. Voi lupta pana la capat, pana la victorie. Daca raman in viata, desigur.”
„Rusii lupta ca niste lasi”
Sasha a fost recent in Irpin, o suburbie a Kievului despre care guvernul ucrainean spune ca a eliberat-o recent, dupa saptamani de lupte aprige. Echipa lui se adapostea in spatele unui zid de beton, in timp ce rachete Grad, care sunt cunoscute pentru inexactitatea lor, a lovit o zona rezidentiala.
Cand bombardamentul a incetat, in jur de 120 de femei si copii au iesit dintre daramaturi, ametiti si dezorientati. Unora, spune Sasha, le curgea sange din timpanele sparte. Femeile i-au spus ca rusii au promis ca ii vor lasa sa plece, dar cand s-au adunat, soldatii au impuscat barbatii, au inchis femeile si copiii intr-o pivnita si apoi s-au retras in timp ce bombardau zona.
„Sunt sigur ca rusii folosesc deliberat politica pamantului parjolit (o tactica militara ce implica distrugerea a tot ce poate fi folositor inamicului, n.r.)”, a declarat Sasha.
Lunetistul este convins 100% ca vor castiga razboiul. Este recunoscator comunitatii internationale pentru sprijinul armat oferit, insa, la fel ca toti ucrainenii, insista ca Occidentul trebuie sa „inchida cerul”. „Pot sa inteleg ca lumea este speriata. Nimeni nu vrea razboi in casa lui, dar daca nu oprim razboiul aici, va ajunge si ei.”
El crede ca razboiul va mai dura „cel putin sase luni”. „Soldatii rusi sunt niste zombi, care vor face orice le va spune Putin. Rusii inca au arme si sunt 150 de milioane. Putin poate trimite spre moarte oricat de multi oameni doreste”.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.