Yevhen este din Mariupol si are trei copii: Matvey de 12 ani, Sviatoslava de 7 ani si Alexandra de 5 ani. Dupa ce Yevhen a divortat, copiii au ramas la el. Cand a inceput razboiul, Yevhen si copiii s-au ascuns o luna prin subsoluri, iar dupa aceea au fost evacuati fortat impreuna cu alti locuitori din Mariupol. Yevhen a fost dus in lagarul de prizonieri din Olenivka, in timp ce copiii au fost dusi in Moscova, fiind la un pas de a fi trimisi sa locuiasca cu o familie rusa. "Tata, ai maximum cinci zile sa vii sa ne iei – altfel ne vor adopta", a fost momentul in care barbatul a pornit intr-o lunga calatorie pentru a-si salva copiii.
Yevhen a povestit pentru site-ul de investigatie Meduza cum a supravietuit captivitatii in lagar, cum si-a salvat copiii si cum a ajuns cu ei in Letonia.
"[In 24 februarie], lucram ca operator de macara. Cand am aflat ca a inceput razboiul, m-am gandit imediat ce sa fac cu copiii. Am plecat de la serviciu, m-am dus acasa, am luat mancare, apa si haine si ne-am adapostit in subsol. Nici macar nu a trebuit sa le explic [copiilor] ce se intampla – ei au inteles. Cand bombardamentele au inceput, mi-am dat seama ca am putea fi ingropati de vii printre ruine. Asa ca am plecat, ne-am dus la casa parintilor fostei mele sotii, am stat cateva zile cu ei si, pentru ca au ajuns bombardamentele si in zona aceea, am luat o saltea gonflabila si ne-am dus toti sase in subsolul blocului lor", a povestit barbatul.
Apoi, el a fost sunat de seful lui, care i-a spus ca se pot muta cu totii intr-un apartament in care ar fi fost in siguranta, si unde au stat pana pe 19 martie, cand s-au decis sa plece pentru ca situatia era tot mai periculoasa. Erau dispusi sa plateasca oricat, dar nimeni nu ii lua, iar combustibil nu se gasea.
Intr-o zi, blocul unde stateau a fost bombardat, asa ca barbatul si-a dus copiii la spitalul din apropiere, care avea mai multe adaposturi. Au stat acolo 140 de oameni, desi capacitatea era de 75. "La inceput, a fost relativ calm, dar apoi atacurile cu bombardamente au devenit mai intense. Erau oameni morti pe strazi, era un drum al mortii.
In 7 aprilie, au aflat ca in zona urmau sa ajunga trupele cecene si li s-a dat termen ca in jumatate de ora sa fuga.
Au mers la un adapost, dar era supraaglomerat, asa ca si-au continuat drumul pana la un punct de control.
"Daca vad ca minti, ori o sa-ti lovesc rotula, ori sa te injunghii oriunde vreau"
"Ne-au confiscat toate obiectele ascutite si au inceput sa ne perchezitioneze bagajele. S-au uitat chiar si in sosete. S-au uitat prin documentele mele si au vazut ca eram fost militar. Si-au frecat mainile: „Ei bine, bine, bine”. Apoi ne-au inchis pe mine si pe copiii mei intr-o camera separata, ne-au spus sa asteptam si au plecat cu documentele noastre. Am stat acolo pana seara.
Apoi a venit un autobuz [pentru toti cei care fusesera in adapostul anti-bomba], precum si o masina separata pentru mine. Mi-au spus: „Nu-ti face griji, pleci doar cateva ore pentru a rezolva lucrurile cu documentele tale.” Am luat actele, inclusiv certificatele de nastere ale copiilor mei. Speram sa ma intorc in doua sau trei ore.
M-au dus in satul Bezimenne de langa orasul Novoazovsk, unde ucrainenii erau interogati. (...) Dupa ce soldatii rusi m-au interogat, m-au legat, mi-au acoperit capul, m-au urcat intr-o masina si m-au dus la centrul de detentie temporara Novoazovsk.
Apoi a venit un tip si lucrurile s-au complicat: „Nu stiti in ce v-ati bagat. Va fi rau: o sa-ti pun intrebari si, daca vad ca minti, ori o sa-ti lovesc rotula, ori sa te injunghii oriunde vreau”.
M-au dezlegat a doua zi, cand m-au adus la alt interogatoriu. Mai intai m-au fotografiat, apoi m-au condus la celula. Am stat acolo inca cateva zile, apoi ne-au inghesuit pe toti 17 intr-un microbuz, ca pe niste animale, ne-au adus la Unitatea de Crima Organizata din Donetk, unde ne-au fotografiat din nou pe toti si apoi ne-au luat amprentele. Erau mai multi anchetatori acolo. Mi-au pus aceleasi intrebari standard: „Care este relatia ta cu Batalionul Azov?” Am explicat din nou situatia.
Apoi m-au dus intr-o celula de sase persoane in care erau deja 60 de persoane. Toata lumea a respirat prin crapatura dintre usa si podea si practic nimeni nu a vorbit, pentru ca incercam sa economisim oxigen. Angajatii de acolo ne-au cumparat doua paini si doua sticle de apa. Am stat asa vreo 24 de ore", a povestit barbatul.
De acolo, a fost dus la mai multe sectii de politie din Donetk, pentru ca intr-un final sa ajunga la Olenivka, unde a stat 45 de zile.
"Eram innebunit - copiii mi-au fost dusi in aceeasi zi in care am fost eliberat!"
Pana la Donetk a mers pe jos cu mai multi ucraineni. Acolo, a asteptat sa i se spuna ce s-a intamplat cu copiii lui.
"A venit o femeie, mi-a dat actele si mi-a spus: „Certificatele de nastere ale copiilor tai nu sunt aici, pentru ca astazi, la ora 5:00, copiii tai au fost luati la Moscova”. Eram innebunit - copiii mi-au fost dusi in aceeasi zi in care am fost eliberat!
Mi s-a dat numarul unde as fi putut vorbi cu agentia de servicii sociale responsabila de plecarea lor. Nu aveam o cartela SIM locala si nu era nicio modalitate de a cumpara una [din cauza cozilor lungi]. Dar am reusit sa folosesc telefonul unui soldat pe care l-am intalnit afara", a spus Yevhen.
Oamenii de la serviciile sociale au incercat sa il minta ca cei trei copii vor fi adusi inapoi in tara. Barbatul s-a decis sa se intoarca acasa la Mariupol, sa vada in ce stare este casa lui.
Intoarcerea la Mariupol: Este foarte infricosator sa vezi un caine alergand cu un brat in gura
"Cand am ajuns la Mariupol, mi-am dat seama ca nu puteam face nimic acolo. Erau ramasite umane [pe strazi] si caini care rodeau brate si picioare umane. Este foarte infricosator sa vezi un caine alergand cu un brat in gura. Am sunat niste prieteni care locuiau in afara orasului si m-au primit. Am locuit cu ei doua sau trei zile si am gasit de lucru la o pensiune din Melekino, facand mici reparatii.
Apoi Matvey m-a sunat: „Tata, ai maximum cinci zile sa vii sa ne iei – altfel ne vor adopta”. [Asistentii sociali] se oferisera fie sa-i trimita la o familie, fie la un orfelinat. Copilul le-a spus categoric ca pana nu va vorbi cu mine nu va lua o decizie. Am inceput sa-mi sun prietenii, cunoscutii, am cerut bani pentru a ajunge la Moscova, m-am rugat si am incercat sa imprumut cativa. Dar in timp de razboi, asta e destul de greu.
Dupa conversatia mea cu Matvey, am sunat la serviciile sociale. Mi-au spus ca totul a fost o prostie si ca baiatul intelesese gresit. Rudele mele m-au sfatuit sa iau legatura cu voluntarii rusi. I-am sunat si le-am explicat totul. A doua zi, mi-au trimis o masina. Voluntarii mi-au trimis 2.000 de ruble (32 dolari) prin sofer, care m-a dus de la Melekine la Novoavosk, la punctul de control. Acolo, [soldatii rusi] m-au controlat, m-au dezbracat si au cautat tatuaje. Le-am spus: „Vin de la Olenivka, de la inchisoare. Iata certificatul meu.”
In cele din urma, m-au lasat sa trec granita si mi s-a oferit un cartela SIM ruseasca. I-am sunat pe voluntari. Mi-au spus sa merg la Taganrog, iar de acolo sa iau trenul pana la Rostov. De la Rostov, am luat un tren spre Moscova. Voluntarii mi-au cumparat singuri biletul.
Cand au aflat despre situatia mea, voluntarii au scris o scrisoare adresata lui Putin. Si in timp ce ma indreptam spre Moscova, un reprezentant al Comisarului rus pentru drepturile copilului m-a contactat si mi-a spus: „Ati starnit asa tam-tam in toata tara!” ", a mai spus Yevhen.
Copiilor li s-au aratat filme cu razboi si cu o fata care ucide caini si le coase pieile
De la gara din Moscova, a ajuns la Polyana. Un loc cu gardieni inarmati, ingradit ca o inchisoare.
"Era un fel de tabara ciudata: trezirea era la 5:00 dimineata, iar 10:00 stingerea. Li se dadeau niste pastile si li s-au facut teste medicale - in 22 de zile, au facut suficiente teste pentru a umple patru coli A4 de hartie. Nu facusera niciodata atatea. Copiii mi-au spus mai tarziu ca li s-au aratat filme despre razboi, crima si unul despre o fata care ucide caini si le coase pieile. Nu stiu pentru ce ii pregateau. Pentru ce au nevoie de toate aceste examene medicale? Doar pentru a le cunoaste starea de sanatate? Nu vei putea niciodata sa ma convingi de aceea (...) Mi-am petrecut o jumatate de zi completand declaratii si semnand formulare. Cand totul a fost gata, copiii si-au impachetat lucrurile si am plecat in sfarsit", a povestit barbatul.
Acum, cu totii sunt in Riga.
Pe Telegram-ul Pro TV Chisinau gasiti imaginile, dar si stirile momentului din Moldova si din intreaga lume! Fii reporter Pro TV. Daca ai surprins imagini care pot deveni o stire, ni le poti trimite pe Viber, Whatsapp sau Telegram la numarul 079400508.