Ultimii locuitori care au ramas in Bahmut, oras din estul Ucrainei bombardat din vara de armata rusa, sustin ca nu intentioneaza sa fuga, chiar daca rusii se apropie, relateaza agentia France-Presse intr-un reportaj, citat de hotnews.ro.
„Cum as putea sa plec?”, intreaba Natalia Sevcenko, de 75 de ani, care se ingrijoreaza de costul prea ridicat al unei plecari.
Ea a petrecut atat de mult timp in pivnita ei, ca se simte „ca o cartita” atunci cand se aventureaza afara, la lumina.
„Nu va ingrijorati”, le spune ea jurnalistilor de la AFP in timp ce in fundal se aude zgomotul de obuze. „Sunt departe. Acum stiu unde vor cadea”, afirma ea.
Fortele ruse incearca de luni de zile sa preia controlul asupra Bahmut, in cea mai lunga si mai sangeroasa dintre bataliile purtate de la declansarea invaziei ruse din Ucraina, pe 24 februarie anul trecut.
In pofida afluxului de arme occidentale trimise Ucrainei, Rusia a revendicat in ultimele zile avansuri in regiune.
Bahmut, care numara inainte de razboi circa 75.000 de locuitori, s-a transformat in oras fantoma presarat cu arme antitanc si masini arse. Nu mai exista nici gaz, nici electricitate, nici apa curenta.
In jur de 7.000 de persoane, majoritatea in varsta, traiesc aici in continuare, in pofida tirurilor neintrerupte de artilerie si bombardamentelor cu drone. Un baiat de 12 ani si un septuagenar au fost ucisi marti.
In cadrul unei vizite la Bahmut de miercuri, o echipa a AFP a putut vedea o coloana de fum in partea de nord a orasului.
Zapada este patata de sange acolo unde un vehicul militar ucrainean a fost lovit cu o zi in urma de o racheta ruseasca, in vestul orasului.
In exteriorul orasului devastat de razboi, soldatii ucraineni fac eforturi sa-si fortifice pozitiile. Raul care traverseaza Bahmut a devenit o linie de separatie cheie pentru lupte.
Natalia Sevcenko, care locuieste pe malul de est, isi risca viata in fiecare zi traversand podul pentru a cauta apa.
Cei care au putut au plecat, dar altii, ca Natalia Sevcenko, par sa se fi resemnat cu soarta lor.
„Gazul nu este atat de grav. Daca am avea electricitate, totul ar fi mai usor. Am putea sa ne incalzim, sa gatim”, a spus ea.
„Cel mai rau e ca nu exista semnal. Nu pot sa-mi sun familia. Am doi copii, unul este la Kiev si celalalt la Odesa. Cei doi copii ai lor sunt mici, de aceea a trebuit sa plece”, a explicat ea.
Nadia Burdinska, de 66 de ani, sustine ca a trait la Bahmut toata viata si nu are nicio intentie de a pleca, chiar daca, adauga ea, „numai unui nebun nu i-ar fi frica” in aceste conditii.
„Totul este posibil, daca vrea Dumnezeu voi ramane in viata”, spune ea in fata imobilului construit in epoca sovietica unde trage cativa saci cu lemne.
Pentru a se incalzi, ea a fost nevoita sa cumpere o soba pentru lemne de 3.500 de grivne (circa 90 de euro) si le-a cerut autoritatilor sa-i furnizeze alimente ieftine. „Asa traim in secolul al XXI-lea”, mai spune ea.