Un an de razboi. Cum a reusit Kievul sa reziste rusilor si de ce are nevoie pentru a invinge - ANALIZA

Multi analisti se asteptau ca rezistenta ucraineana sa se prabuseasca in cateva zile. Insa, timp de un an, armata ucraineana a facut fata unui inamic mai puternic, anuland castigurile initiale ale rusilor in Harkov si Herson si mentinand linia frontului in regiunea Donbas.

 In acest timp, ucrainenii au provocat pierderi uluitoare armatei ruse si au scos la iveala tacticile depasite, conducerea invechita si moralul fragil al unei armate care impresioneaza mai mult la parada decat pe campul de lupta. 

In schimb, unitatile ucrainene s-au dovedit agile si adaptabile, valorificand tehnologia dronelor, comanda descentralizata si planificara operationala inteligenta pentru a exploata slabiciunile sistemice ale inamicului lor.

Si putini ar fi pariat ca, la un an de la inceputul razboiului, avioanele ucrainene vechi vor mai zbura. Poate unul dintre cele mai impresionante exemple de agilitate ucraineana a venit in prima zi a invaziei, cand o mare forta rusa de asalt a pus mana pe un aerodrom de la periferia capitalei Kiev, amenintand sa-l transforme intr-un pod decisiv pentru intariri suplimentare. In noaptea urmatoare, fortele speciale ucrainene, sprijinite de artilerie, au patruns in baza, au ucis zeci de parasutisti rusi si au dezactivat pista. 

Conceptul rusesc de operatiuni, repetat cu atata incredere pe hartie, se prabusise in prima sa faza. Aceasta actiune a subliniat hotararea lui Zelenski („Am nevoie de munitie, nu de o plimbare”, a spus atunci cand a respins oferta din partea Statelor Unite de a fi evacuat de la Kiev), la fel ca sfidarea unui mic detasament de pe Insula Serpilor cara trimis „la dracu” o nava de razboi ruseasca, un gest care a devenit meme national in cateva ore. Ucraina a reusit sa reziste timp de un an inclusiv cu arme si munitii primite de la statele occidentale. Dar a existat un decalaj constant si costisitor intre ceea ce ucrainenii cer si momentul in care sunt facute livrarile. 

Dupa cum a spus un oficial ucrainean pentru CNN luna aceasta, „avem nevoie de ajutor ieri si ni se promite maine. Diferenta dintre ieri si maine este viata poporului nostru.” Cea mai recenta iteratie a acestui decalaj a fost discutia despre furnizarea de tancuri, dupa luni de ezitari. Leopard 2, Challenger si Abrams M-1 au fost promiste Ucrainei si sunt cu mult superioare principalelor tancuri de lupta rusesti. Dar cifrele sunt neclare – variind de la cateva zeci pana la 300 – si chiar si asa, primul tanc va ajunge pe teren abia in aprilie. 

Trebuie apoi integrat in grupuri de lupta. Dar la implinirea unui an de la invazie, Ucraina are nevoi mai stringente decat tancurile de lupta. In timpul unei vizite de doua saptamani a unei echipe CNN de pozitii din prima linie, refrenul care a rasunat constant a fost: „Avem nevoie de obuze”. 

Un soldat ucrainean a aparut la televizor saptamana trecuta si a spus: „Avem nevoie de obuze, obuze si, inca o data, obuze”. In timp ce Ucraina primeste si se antreneaza cu arme occidentale, incearca, de asemenea, sa duca un razboi cu armele din epoca sovietica, cautand prin toata lumea munitie si piese de schimb. „Deficitul de munitie” este calcaiul lui Ahile, in fata vastului rezervor rusesc de sisteme de artilerie si rachete. „Este clar ca suntem intr-o cursa a logisticii”, a declarat saptamana trecuta secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg. 

Lista de necesitati a Ucrainei ar putea fi impartita in „acum” (obuze, aparare antiaeriana si rachete cu raza mai lunga de actiune) si „in viitor” (tancuri, baterii Patriot si bombe cu diametru mic lansate de la sol, cunoscute sub numele de GLSDB ,cu o autonomie de aproape 160 de kilometri, care au fost promise de SUA.) O lectie pe care rusii au invatat-o este sa plaseze centrele logistice dincolo de raza loviturilor, asa ca momentul livrarii GLSDB si al sistemelor cu raza mai lunga promise de Regatul Unit Ucrainei este extrem de important. Fundatia pentru Apararea Democratiilor, cu sediul la Washington, crede insa ca „primele GLSDB nu vor sosi abia la toamna, dupa ofensivele rusesti si ucrainene care vor determina traiectoria viitoare a razboiului”. 

Dincolo de categoriile „acum” si „in viitor”, oficialii ucraineni sunt frustrati de categoria „niciodata”, care include in prezent avioane de lupta F-16 si rachete americane ATACMS (Army Tactical), cu o raza de actiune de 300 de kilometri. Aliatii Ucrainei au refuzat in mod constant sa ofere arme care ar permite Ucrainei sa loveasca teritoriul Rusiei, o linie rosie remarcata in mod corespunzator de Moscova. Primul an al acestui conflict a adus multe surprize, dar urmatoarele cateva saptamani ar putea sa aduca un atac rusesc si mai intens in diferite puncte, de la Harkov pana la Zaporojie, pentru a indeplini obiectivul declarat al Kremlinului de a ocupa restul regiunilor Lugansk si Donetk. 

Unii oficiali occidentali se asteapta ca fortele aeriene ruse sa devina o componenta mai importanta a planului de lupta rus. „Stim ca Rusia are un numar substantial de aeronave in inventar si o multime de capacitati ramase”, a declarat saptamana trecuta secretarul american al Apararii, Lloyd Austin. Inaltul comandament rus s-ar putea totusi sa nu se simta incurajat, desi pregateste un nou atac. Incercarile repetate de a avansa in zona Vuledar au mers prost. Faptul ca nu au reusit sa cucereasca Bahmut inainte de aniversarea invaziei este o reamintire a faptului ca rusii sunt mai capabili sa provoace distrugeri decat sa cucereasca teritorii.