Agentia de stat rusa RIA Novosti a publicat, in dimineata zilei de 26 februarie, un articol prin care Rusia recunoaste razboiul de cucerire a Ucrainei si aducerea acesteia inapoi in Rusia. La scurt timp, articolul a fost sters, insa acesta a ramas in arhiva.
„Rusia isi restabileste unitatea – tragedia din 1991, aceasta catastrofa teribila din istoria noastra si dislocarea ei nefireasca au fost depasite”, se arata in articolul publicat de agentia rusa de stat.
„Rusia isi implineste integritatea istorica, adunand lumea rusa, poporul rus laolalta – in toata deplinatatea sa de mari rusi, belorusi si mici rusi”, continua autorul.
Articolul din RIA Novosti arata cum Putin si-a asumat o lupta cu Occidentul pentru a consolida „spatiul rus” si a anuntat „intorcerea Ucrainei in Rusia”:
„Insa in cazul consolidarii controlului geopolitic si militar deplin al Occidentului asupra Ucrainei, intoarcerea sa in Rusia ar fi devenit complet imposibila – ar fi trebuit sa luptam pentru ea cu blocul atlantic. Acum aceasta problema a disparut – UCRAINA S-A INTORS LA RUSIA”.
O lume noua se naste in fata ochilor nostri. Operatiunea militara a Rusiei in Ucraina a inaugurat o noua era – si in trei dimensiuni simultan. Si bineinteles, in a patra, rusa interna. Aici incepe o noua perioada atat in ideologie, cat si in insusi modelul sistemului nostru socio-economic – dar despre asta merita sa vorbim separat putin mai tarziu.
Rusia isi restabileste unitatea – tragedia din 1991, aceasta catastrofa teribila din istoria noastra si dislocarea ei nefireasca au fost depasite. Da, cu mare pret, da, prin evenimentele tragice ale unui razboi civil, pentru ca acum fratii, despartiti de apartenenta la armatele ruse si ucrainene, inca trag unul in altul, dar nu va mai exista o Ucraina anti- Rusia. Rusia isi implineste integritatea istorica, adunand lumea rusa, poporul rus laolalta – in toata deplinatatea sa de mari rusi, belorusi si mici rusi. Daca am fi abandonat acest lucru, daca am fi lasat divizarea temporara sa se aseze timp de secole, atunci nu numai ca am fi tradat memoria stramosilor nostri, dar am fi fost blestemati de urmasii nostri pentru ca am permis dezintegrarea pamantului rusesc.
Vladimir Putin si-a asumat, fara un strop de exagerare, o responsabilitate istorica, hotarand sa nu lase solutia problemei ucrainene in seama generatiilor viitoare. La urma urmei, nevoia de a o rezolva ar ramane intotdeauna principala problema pentru Rusia – din doua motive cheie. Iar problema securitatii nationale, adica crearea unei Ucraine antirusesti si un avanpost pentru ca Occidentul sa faca presiuni asupra noastra, este doar a doua ca importanta dintre ele.
Primul ar fi intotdeauna complexul unui popor divizat, complexul umilintei nationale – cand casa rusa si-a pierdut mai intai o parte din fundatie (Kiev), apoi a fost fortata sa se impace cu existenta a doua state, nu a unuia, ci doua popoare. Adica fie sa-si abandoneze istoria, fiind de acord cu versiunile nebunesti ca „doar Ucraina este adevarata Rusia”, fie sa stranga neputincios din dinti, amintindu-si vremurile cand „am pierdut Ucraina”. Intoarcerea Ucrainei, adica intoarcerea ei inapoi in Rusia, ar fi fost din ce in ce mai dificila cu fiecare deceniu – doar sa ne imaginam, derusificarea rusilor si incitarea rusilor mici ucraineni impotriva rusilor ar castiga avant.
Insa in cazul consolidarii controlului geopolitic si militar deplin al Occidentului asupra Ucrainei, intoarcerea sa in Rusia ar fi devenit complet imposibila – ar fi trebuit sa luptam pentru ea cu blocul atlantic.
Acum aceasta problema a disparut – UCRAINA S-A INTORS LA RUSIA. Aceasta nu inseamna ca statalitatea sa va fi lichidata, ci va fi reorganizata, restabilita si revenita la starea sa naturala de partea lumii ruse. In ce granite, sub ce forma se va stabili alianta cu Rusia (prin Organizatia Tratatului de Securitate Colectiva si Uniunea Eurasiatica sau o Uniune cu Rusia si Belarus)? Acest lucru va fi decis dupa ce vom pune punct in istoria Ucrainei ca stat anti-Rusia. In orice caz, perioada despartirii poporului rus se apropie de sfarsit.
Si aici incepe a doua dimensiune a noii ere viitoare – se refera la relatiile Rusiei cu Occidentul. Nici macar Rusia, ci lumea rusa, adica trei state, Rusia, Belarus si Ucraina, actionand in termeni geopolitici ca un intreg. Aceste relatii au intrat intr-o noua etapa – Occidentul vede revenirea Rusiei la granitele sale istorice in Europa. Chiar daca acesta este profund indignat, desi in adancul sau trebuie sa recunoasca in ca altfel nu se putea.
Oare cineva din vechile capitale europene, la Paris si Berlin, a crezut serios ca Moscova va renunta la Kiev ? Ca rusii vor fi pentru totdeauna un popor divizat? Si, in acelasi timp, cand Europa se uneste, cand elitele germane si franceze incearca sa preia controlul integrarii europene de la anglo-saxoni si sa construiasca o Europa unita? Uitand ca unirea Europei a devenit posibila numai datorita unificarii Germaniei, ceea ce s-a intamplat dupa vointa bunului rus (desi nu foarte destept). A trece dupa aceea si pe pamanturile rusesti nu este nici macar culmea un act de binefacere, ci o prostie geopolitica. Occidentul in ansamblu, si cu atat mai mult Europa in special, nu a avut puterea sa mentina Ucraina in sfera sa de influenta si cu atat mai mult sa ia Ucraina pentru sine. Ca sa nu intelegi asta, trebuia sa fii doar prost in ale geopoliticii.
Mai precis, a existat o singura varianta: sa pariezi pe prabusirea in continuare a Rusiei, adica a Federatiei Ruse. Dar faptul ca nu a functionat ar fi trebuit sa fie clar acum douazeci de ani. Chiar si in urma cu cincisprezece ani, dupa discursul lui Putin de la Munchen, pana si autistii puteau auzi – Rusia se intoarce.
Acum Occidentul incearca sa pedepseasca Rusia pentru faptul ca s-a intors, pentru ca nu si-a justificat planurile de profit pe cheltuiala sa, pentru ca nu a permis extinderea spatiului vestic spre est. Cautand sa ne pedepseasca, Occidentul crede ca relatiile cu el sunt de o importanta vitala pentru noi. Dar ca acest lucru de mult nu mai e astfel – lumea s-a schimbat si asta o inteleg foarte bine nu doar europenii, ci si de anglo-saxonii care conduc Occidentul. Nicio presiune occidentala asupra Rusiei nu va duce la nimic. Pierderi in confruntare vor fi de ambele parti, dar Rusia este pregatita pentru ele moral si geopolitic. Dar pentru Occident insusi, o crestere a gradului de confruntare atrage costuri uriase – iar principalele pierderi nu sunt cele economice.
Europa, ca parte a Occidentului, doreste autonomie – proiectul german de integrare europeana nu are sens strategic mentinand in acelasi timp controlul ideologic, militar si geopolitic anglo-saxon asupra lumii vechi. Da, si nu poate avea succes, pentru ca anglo-saxonii au nevoie de o Europa controlata. Dar Europa are nevoie de autonomie si din alt motiv – in cazul in care statele intra in autoizolare (ca urmare a conflictelor si contradictiilor interne tot mai mari) sau se concentreaza asupra regiunii Pacificului, unde geopolitic se muta centrul de greutate.
Dar confruntarea cu Rusia, in care anglo-saxonii trag Europa, ii priveaza pe europeni chiar si de sansa independentei – ca sa nu mai vorbim de faptul ca, in acelasi mod, Europa incearca sa impuna o ruptura cu China . Daca acum atlantistii sunt fericiti ca „amenintarea rusa” va uni blocul occidental, atunci la Berlin si Paris nu pot sa nu inteleaga ca, pierzandu-si speranta de autonomie, proiectul european pur si simplu se va prabusi pe termen mediu. De aceea, europenii cu mentalitate independenta sunt acum complet neinteresati sa construiasca o noua cortina de fier la granita lor de est – realizand ca aceasta se va transforma intr-un padoc pentru Europa. Al carui secol (mai precis, o jumatate de mileniu) de conducere globala s-a incheiat in orice caz – dar mai sunt posibile diferite optiuni pentru viitorul sau.
Pentru ca constructia unei noi ordine mondiale – si aceasta este cea de-a treia dimensiune a evenimentelor actuale – se accelereaza, iar contururile ei sunt din ce in ce mai clar vizibile prin acoperirea raspandita a globalizarii anglo-saxone. O lume multipolara a devenit in sfarsit o realitate – operatiunea din Ucraina nu este capabila sa mobilizeze pe nimeni decat Occidentul impotriva Rusiei. Pentru ca restul lumii vede si intelege perfect – acesta este un conflict intre Rusia si Occident, acesta este un raspuns la expansiunea geopolitica a atlantistilor, aceasta este intoarcerea Rusiei a spatiului sau istoric si a locului sau in lume.
China si India , America Latina si Africa, lumea islamica si Asia de Sud-Est – nimeni nu crede ca Occidentul conduce ordinea mondiala, cu atat mai putin stabileste regulile jocului. Rusia nu numai ca a provocat Occidentul, ci a aratat ca epoca dominatiei globale occidentale poate fi considerata complet si definitiv incheiata. Lumea noua va fi construita de toate civilizatiile si centrele de putere, in mod firesc, impreuna cu Occidentul (unit sau nu) – dar nu in conditiile lui si nici dupa regulile sale.